Daca e sa aruncam o privire pe fiecare forum dedicat parintilor si, in special pe cel al site-ului nostru, vom vedea o intrebare care persista: cum alegem bona perfecta? Fie ca e vorba de parinti romani sau parinti din alte tari, fiecare este preocupat de anumite caracteristici pe care ar trebui sa le aiba femeia carora sa le incredinteze siguranta si o parte din educatia copilului lor. Si este perfect normal!

Asadar, in acest articol, vom asista la o lectie de psihologie behaviorista, la finalul careia veti sti cum sa alegeti si la ce trebuie sa fiti atenti, atunci cand doriti sa gasiti bona perfecta.

Ca orice ramura a psihologiei, si behaviorismul are plusurile si minusurile sale. In general, el se refera la anumite comportamente ale individului, studiind felul cum acestea sunt interconectate si cum un comportament conduce la aparitia altuia.

Totusi, principala critica a behaviorismului este ca el nu tine cont de o multitudine de alti factori, precum genetica sau, ce este mai important, situatia si socialul. Asadar, se poate gresi atunci cand il folosim pentru a cataloga o persoana. Totusi, el poate fi o unealta suficient de buna incat sa ne ajute sa ne apropiem de ceea ce ne dorim si, sa fim sinceri: mai degraba ratam o persoana buna pentru a o alege ca si buna, pe baza unei erori, decat sa nu folosim nici un instrument si sa riscam sa ne lasam copilul cu persoana gresita. De aceea, sa le numim pe acele bone care ar fi bune insa pica testul behaviorismului, simple victime colaterale, si sa invatam, acum, cum il putem folosi in interesul nostru.

Sa consideram ca aveti de facut o alegere intre doua persoane:

1. inteligenta, muncitoare, impulsiva, critica, incapatanata si invidioasa
2. invidioasa, incapatanata, critica, impulsiva, muncitoare si inteligenta

Trebuie sa recunosc, pentru un om care a studiat Psihologia Muncii, este foarte amuzant cum oamenii fara pregatire cred ca unele intrebari le vor dezvalui anumite principii, credinte sau atitudini ale oamenilor intervievati.

Mai mult ca sigur va sunt cunoscute cele “5 intrebari” din interviurile angajatorilor si, cu siguranta, v-ati gandit ca este o metoda destul de buna, pe care sa o aplicati si atunci cand cautati bona perfecta.

Ce nu stiu nici cei care pun cele “5 intrebari” si nici dumneavoastra este ca specialistii care intervieveaza au o multitudine de alte criterii prin care sa isi dea seama daca acel candidat este potrivit sau nu. Desigur, nu are sa vi le spuna nimeni, fara sa participati la niste cursuri de specializare, insa din toata aceasta trebuie sa retineti un lucru:

Ca de exemplu, mie nu imi plac cainii vagabonzi agresivi. Insa, daca dumneavoastra m-ati intreba asta si de raspunsul meu ar depinde angajarea, as putea mima o incomensurabila dragoste pentru orice caine care reprezinta un pericol, noaptea. Si nu as avea nici un fel de mustrare de constiinta, pentru ca de aceasta minciuna ar depinde supravietuirea mea – primirea salariului. Sunt necesare a fi aplicate mult mai multe tehnici pentru ca cineva sa realizeze acest lucru si, de fapt, daca o astfel de intrebare ar fi pusa de catre un specialist, probabil s-ar dori sa se afle cu totul si cu totul altceva.

Asadar, renuntati la cele “5 intrebari”, insa incercati sa observati mimica unei persoane. Ca de exemplu, daca mi-ati aduce, langa mine, un caine vagabond care sa latre si sa maraie, mai mult ca sigur ca ochii mei ar exprima exact sentimentul pe care il am fata de el, oricat as incerca eu sa maschez asta cu calm, zambet si vorbe. Despre recunoasterea mimicii am discutat in articolul “Limbajul Corpului”.

O atitudine implicita reprezinta o conexiune inconstienta intre un obiect si o amintire, reprezentata de o emotie. De exemplu, avem o amintire frumoasa despre o plimbare in parc, in care am mancat o inghetata. Placerea produsa de catre amintirea parcului se poate rasfrange si asupra produsului respectiv, astfel incat, de cate ori il mancam, sa ne simtim la fel de bine si atunci.

Astfel, fiecare obiect prezentat unei persoane ii trezeste acesteia o emotie si... o reactie, in functie de amintirile sale. Iar amintirile si emotiile, impreuna, ne pot spune care este si parerea persoanei respective.

Ca de exemplu, un scutec murdar. Este constienta bona pe care o doriti ca trebuie sa schimbe scutece si ca orice copil se murdareste? Vedeti ce senzatie are ea fata de murdarie. Urmariti-i emotia atunci cand copilul este mult prea agitat (cu cat mai problematic episodul, cu atat mai bine). Spuneti-i despre o bona care a lucrat pentru dumneavoastra sau pentru un vecin si care a batut copilul.

Ce vreau eu sa explic este ca nu trebuie sa ascultati vorbele ci mimica si emotiile persoanei respective. Nu raspunsurile directe, ci pe cele indirecte. Nu gesturile mari si controlate, ci pe cele mici si inconstiente.

Oricat am vrea sa credem ca suntem in control, fiecare dintre noi avem propriile butoane, care, daca sunt apasate, pornesc o avalansa de emotii si comportamente care sa ne faca sa ne intrebam cine suntem noi, de fapt.

Comportamentul uman este, intr-un fel, automatic. Obiectul X declanseaza emotia Y, se ia in considerare intai informatia A si mai apoi B, muschii reactioneaza intr-un anumit fel la un anumit simulent... Pe scurt, suntem un fel de calculatoare programate sa executam anumite functii la anumite variabile, iar asta este doctrina de baza a behaviorismului.

Poate ca cea mai buna idee, atunci cand cautati bona potrivita, este sa aflati care sunt „butoanele” ei. Ce o enerveaza? Ce o plictiseste? Ce o multumeste? Si nu intreband-o, ci studiind-o. Abia atunci cand veti sti aceste lucruri, veti sti si daca este sigur sa va lasati copilul cu ea sau nu.

In fapt, credinta mea este ca daca fiecare relatie interumana ar incepe raspunzandu-se sincer la aceste intrebari, lumea ar fi un loc mult mai bun. Din pacate, nu ne putem baza pe sinceritatea oamenilor, dar putem sa ne bazam pe dorinta noastra de a afla aceste lucruri si, implicit, pe implicarea spre descoperirea lor.

O bona inteligenta, curata, iubitoare, cu o educatie aleasa, cu dragoste pentru copii, serviabila, amabila... Opriti-va putin. Care este sansa sa gasiti o persoana (si nu o bona) care sa intruneasca toate aceste calitati? Sau, mai bine, spus, care este sansa sa gasiti o persoana care sa le aiba pe toate si sa nu sufere de cateva frustrari interioare foarte puternice sau de o tulburare de personalitate destul de grava? Va spun eu, una foarte mica. Si, persoanele care au toate aceste calitati, nu lucreaza ca bone, ci sunt in alte straturi sociale, de obicei, conducand companii sau avand rezultate remarcabile intr-o cariera sau in propria familie.

Acum, sa fim realisti. Chiar si bonele sunt oameni si, desi dumneavoastra doriti una perfecta pentru copilul dumneavoastra, ele au defecte. Acum, privind din acest unghi, ramane o singura intrebare: „Ce calitati sunt esentiale pentru a exista o compatibilitate buna intre mine si bona?”

Nu, nu este vorba despre copil si nici despre calitatile pe care dumneavoastra credeti ca sunt necesare pentru a avea grija de un copil. Este vorba despre simpal compatibilitate dintre principiile dumneavoastra si ale ei. Iar ca exemplu, voi da o situatie destul de des intanita: sa presupunem ca alcatuiti o oferta de job, in care mentionati ce calitati doriti sa aiba respectiva femeie. Si pentru ca ea le are, aplica pentru job (altfel nu ar atrage-o si nu ar aplica, conform teoriilor behavioriste). La interviu, insa, desi ea are ceea ce dumneavoastra cautati, pur si simplu nu o placeti. In schimb, v-ar placea sa o aveti ca bona pe sotia dumneavoastra sau pe cea mai buna prietena.

Aceasta este compatibilitatea. Dumneavoastra doriti pe cineva ca dumneavoastra si nu o persoana ideala. Eu, de exemplu, consider ca daca un copil are un acces de furie, trebuie sa il iau din camera si sa nu ii mai acord atentie pana ce se linisteste. Dumneavoastra, insa, considerati ca trebuie sa il luati in brate si sa il linistiti prin vorbe. Cine are dreptate, eu sau dumneavoastra? Eu am in spate studiile de psihologie, drept argumente, dumneavoastra experienta de parinte. In mod sigur, nu suntem compatibili si, desi as fi mult mai indreptatita sa fiu bona decat cineva fara studii de acest tip, probabil ati fi mult mai fericit/a cu serviciile unei batrane fara studii decat cu ale mele.

Asadar, primul lucru dupa care trebuie sa va uitati este care sunt principiile dumneavoastra cu privire la copii. Si inca o data, recomand introspectia. Fara o introspectie atenta, nu veti reusi niciodata sa gasiti bona perfecta! Pentru ca, desi cu totii cautam oamenii ideali, ei pur si simplu nu exista.