Pentru a intelege ce se petrece in mecanismul adoptarii unui copil, ce presupune acesta, atat din punct de vedere legal, cat si uman, sentimental, trebuie sa cunoastem elementele acestui mecanism.

Adoptia este o procedura legala prin care adultii care au anumite calitati, pot infia un copil. In aceasta situatie, trebuie sa se tina cont de interesele copilului, de ceea ce este mai bine pentru copil. El trebuie crescut intr-un mediu de familie propice unei bune cresteri si educatii.

Adoptia este o actiune care implica permanenta. Odata realizata, aceasta nu se poate intrerupe oricand, deoarece exista niste obligatii legale care trebuiesc respectate, si nu numai. Latura psihica este uneori mai importanta decat cea prin care legea obliga la respectarea unor principii.

Adultii care pot adopta trebuie sa indeplineasca anumite conditii impuse de lege, ei trebuie sa fie capabili sa creasca si educe copilul. Viitorii parinit trebuie sa fie cu cel putin 18 ani mai in varsta decat cel adoptat, iar cu exceptii bine justificate, aceasta diferenta poate scadea la 15 ani.

Sanatatea este si ea importanta in aceasta situatie, deoarece cei care sufera de boili psihice sau care au un handicap mintal nu au dreptul la adoptie.

Se tine seama, de asemenea, de calitatea morala a viitorilor parinti, de conditiile materiale, de locul unde va locui copilul, si nu in ultimul rand, de aptitudinile adultului de a educa copilul.

Dupa analizarea tuturor aspectelor, se poate finaliza adoptia, Copilul trecand in grija adultilor, acum parintii lui.

In functie de calitatea umana, varsta copilului, trecerea la statutul de copil adoptat in cadrul unei noi familii, unui nou spatiu de locuit este mai grea sau mai usoara.

La varste mici, acomodarea este mai rapida. Copilul nu constientizeaza foarte bine ce se intampla. De obicei ii lipseste pentru o perioada persoana care il ingrijea anterior, fie parinti, fie asistent maternal, fie cei de la casele de copii, dar dupa acea scurta perioada de neliniste, cu ajutorul, rabdarea si dragostea noilor parinti, reuseste sa depaseasca anxietatea de separatie si lucrurile revin la normal pana in momentul in care, atunci cand creste, apar intrebari legate de originea lui, de parintii sai naturali.

In cazul in care copii sunt mai mari, acestia pot intelege schimbarea, iar trecerea de la un loc in care au fost crescuti la noua famile poate fi mai grea sau mai usoara. De asemenea, in functie de calitatile noilor parinti, de ceea ce i s-a spus anterior, de sperantele pe care si le face, propria implicare in noua familie este mai facila sau mai dificila.

Atunci cand adoptia s-a realizat la o varsta foarte mica, copilul creste cu parintii noi fara sa stie ca nu sunt parintii sai biologici, pana la un anumit moment.

Fiecare lucru se realizeaza la timpul lui. La fel si informatia care trebuie transmisa copilului, faptul ca este adoptat. El trebuie sa fie informat de catre parintii lui, si nu de catre altii, deoarece este dureros pentru copil sa afle de la alti copiii sau adulti ca parintii pe care ii iubeste nu sunt cei biologici. Este ca o minciuna, copilul pierzandu-si increderea.

Pentru a fi mai usor, sfatul specialistilor este sa se inceapa transmiterea acestei informatii de la o varsta frageda, in jur de 3-4 ani. Acum i se poate spune adevarul ca o poveste. Nivelul de intelegere nu este deplin, dar in timp va intelege si va aprecia.

Chiar daca, poate, reactia lui va fi una mai putin pasnica, va fi furios, va plange, parintii, spunandu-i ca il iubesc, acum si in viitor, vor face ca reactiile copilului sa se domoleasca si sa creasca gradul de intelegere. Se pare ca una din cele mai bune tactici este aceea de a fi deschisi in comunicare.

Odata cu inaintarea in varsta i se vor da copilului si alte detalii, astfel incat acesta sa poata intelege diverse lucruri. Niciodata nu trebuie ca parintii biologici sa fie pusi intr-o lumina proasta. Nu i se va spune copilului ca mama sa nu l-a dorit, ci trebuie sa i se explice ca parintii naturali au avut motive intemeiate, care tin de starea de sanatate sau financiara, sa il dea spre adoptie. Mereu trebuie asigurat ca nu va mai trece printr-o exprienta de acest fel si ca familia de acum va fi alaturi de el toata viata.

Personalitatea copilului se formeaza odata cu cresterea, el trebuie sa aiba toate elementele pentru a fi complet. Daca i se ascunde vre-un lucru, ii vor lipsi bucati din viata, iar personalitatea lui va suferi.

Exista situatii in care parintii biologici tin legatura cu copilul, moment in care o relatie deschisa a noilor parinti favorizeaza intelegerea motivelor vizitelor actuale si a motivelor care au dus la adoptie.