Pe scurt, putem spune ca asertivitatea este un mod simplu de a spune "nu" fara a ne simti vinovati de acest raspuns. Acest concept a fost luat de la americani, iar acest tip de comunicare ne ajuta sa ne pastram demnitatea, fara a-i jigni pe cei de langa noi. In lipsa asertivitatii, poate sa apara fobia sociala, frustrarea sau nefericirea.

Din acest punct de vedere, putem sa ne referim la trei tipuri de comunicare: pasiva, agresiva si asertiva.

Comunicarea pasiva ne face sa ne simtim tot timpul vinovati daca refuzam pe cineva. De aceea, majoritatea oamenilor pasnici vor fi de acord cu lucruri pe care, de fapt, nu le agreeaza sau vor ajunge sa faca atat de multe lucruri incat nu vor mai avea timp si pentru ei insisi. Motivul pentru care aceasta categorie de oameni se comporta in acest fel este faptul ca le este teama sa nu ii dezamageasca sau sa nu ii supere pe cei din jurul lor.

Comunicarea agresiva se refera la acea comunicare negativa care apare in momentul refuzului unei persoane. Aceste persoane nu stiu sa spuna "nu" sau sa accepte un raspuns negativ, urmarile putand fi dezastruoase pentru toate persoanele implicate in conversatie.

Comunicarea asertiva, dupa cum spuneam, reprezinta capacitatea cuiva de a oferi un raspuns negativ, indezirabil pentru unii, fara ca persoana in cauza sa se simta suparata sau vinovata. Asertivitatea poate fi calea de mijloc pentru multe situatii, dar trebuie sa avem grija de momentul in care aplicam acest tip de comunicare. Asertivitatea se invata, nu este un comportament innascut, motiv pentru care este nevoie sa retinem anumite caracteristici si anumite modalitati prin care putem ajunge la o comunicare asertiva cu succes.

Desi asertivitatea este adesea confundata cu agresivitatea, exista o diferenta foarte mare intre acestea doua. Pentru a putea sa ne invatam copiii sa comunice eficient intr-o maniera asertiva, trebuie sa reusim sa ii facem sa inteleaga anumite lucruri:

• indiferent de care ar fi situatia, copilul trebuie sa stie ca a fi facut sa se simta vinovat sau inferior este considerata o forma de abuz la adresa sa;
• "nu" nu este un cuvant care trebuie luat in brate, ci trebuie sa invete cand sa il foloseasca eficient;
• scuzele sunt bune, dar nu pentru orice mizilic; va parea si va fi slab daca isi va cere scuze pentru orice lucru pe care il face, chiar daca fapta este una minora (in caz contrar, "scuze" poate deveni si un tic verbal);
• chiar daca a luat o decizie, copilul are dreptul de a se razgandi, fara a se simti vinovat de acest lucru;
• nimeni nu s-a nascut invatat, deci a spune "nu stiu" nu este o rusine;
• greseala este mama invataturii, asadar orice greseala trebuie privita pozitiv si trebuie sa reuseasca sa invete ceva din experienta neplacuta;
• a fi "bully" cu ceilalti nu este placut, la fel cum nici lui nu i-ar placea sa i se puna anumite porecle;
• conversatia trebuie sa fie tot timpul la obiect, sa nu se piarda in lucruri generale si sa se exprime tot timpul clar fata de ceilalti pentru a se putea face inteles;
• nu este placut pentru nimeni sa monopolizeze o discutie, deoarece persoanele din jurul sau pot avea ceva de spus din care copilul poate invata.

Cel mai greu este sa invatam sa refuzam unul din mofturile copiilor nostri, mai ales atunci cand isi doresc din tot sufletul ceva si apeleaza la bine cunoscutele metode de santaj emotional. Desigur, inainte de a putea fi in stare sa refuzam ceva fara sa ne simtim vinovati, trebuie sa fim siguri ca decizia noastra este o alegere buna pentru propria noastra persoana si pentru copilul nostru. Nu degeaba sunt doi parinti, trebuie sa ne sfatuim cu partenerul de viata inainte de a lua o decizie importanta legata de viata copilului nostru.

A fi asertiv este cu atat mai dificil cand copilul este in perioada de adolescenta, cand el nu mai este ingerasul pe care l-am avut pana nu demult. Tanarul va incerca sa fie agresiv, cel putin verbal, atunci cand ii interzicem un lucru pe care il vrea, dar, daca suntem siguri ca decizia noastra este una buna, benefica vietii si viitorului sau, atunci nu avem motive sa ne simtim vinovati. Trebuie doar sa avem rabdare sa ii treaca perioada de suparare.

Cel mai important lucru atunci cand incercam sa fim asertivi fata de adolescent este sa avem grija ca decizia noastra sa fie urmata si ca mesajul pe care incercam sa i-l transmitem este inteles exact asa cum trebuie.

Multi dintre noi, parintii, avem impresia ca educatia copilului a scapat de sub control in momentul in care copilul a devenit adolescent. Pentru a evita comportamentele specifice adolescentului, precum ignoranta, nervozitatea, neascultarea, trebuie sa avem grija cu modul in care comunicam cu acesta.

Exista o serie de secrete ale modului in care trebuie sa ne comportam si sa ne exprimam fata de adolescent, printre care:

• pozitia corpului – un parinte trebuie sa aiba foarte mare grija atunci cand comunica cu un adolescent, deoarece pozitia corporala poate sa denote agresivitate sau indiferenta; pentru a fi siguri ca mesajul pe care incercam sa-l transmitem ajunge in forma dorita, trebuie ca in momentul in care discutam cu el sa ne pastram o pozitie normala, sa nu facem alte activitati in acelasi timp si sa nu gesticulam negativ (de exemplu aratarea degetului aratator);
• mimica – mimica parintilor trebuie sa fie in concordanta cu mesajul exprimat; daca radem atunci cand incercam sa certam un copil, mai mult il derutam si ii transmitem un amalgam de semnale care nu se potrivesc;
• tonul vocii – tonul ideal pentru a putea exprima o suparare a parintilor este cel serios, nu rastit, nu in soapta, nu tipat;
• privirea – se spune ca daca cineva nu te priveste in ochi atunci cand iti spune un lucru, incearca sa te minta; la fel percepe si un adolescent o conversatie daca parintele nu isi priveste copilul in ochi atunci cand incearca sa ii transmita un mesaj;
• mesajul – pentru a putea comunica asertiv cu un copil, trebuie sa evitam intrebarile retorice de genul "de cate ori ti-am zis sa iti faci temele?", incercand sa folosim o exprimare ferma, simpla, usor de inteles si sa ii oferim si explicatii pentru a-l ajuta sa inteleaga de ce este bine ceea ce incercam sa-i spunem (de exemplu "vrea sa iti faci temele acum pentru ca sa nu ramai in urma la scoala si sa ai note bune").

Parintii care intampina dificultati in a comunica asertiv cu copii lor ar trebui sa constientizeze cateva lucruri despre ce inseamna a comunica eficient si pozitiv cu cei din jurul lor. Cu siguranta, aplicarea tuturor sfaturilor va vor face sa va si simtiti mai bine, pe plan psihologic si nu numai. Putem spune ca urmatoarele sunt cateva reguli nescrise ale asertivitatii:

• trebuie sa ne asumam responsabilitatea si sa judecam propriul comportament pentru a putea comunica eficient asertiv si pentru a nu ne face un deserviciu;
• trebuie sa ne asumam deciziile si sa nu explicam de ce am luat acea decizie, dar trebuie sa nu ajungem la comportamentul egoist;
• trebuie sa calculam daca este de datoria noastra sa ne asumam problemele celor din jurul nostru;
• trebuie sa avem posibilitatea de a ne razgandi daca, la un moment dat, consideram ca activitatea pe care am ales-o sau decizia pe care am luat-o ne face un deserviciu;
• trebuie sa fim responsabili pentru greselile noastre si sa le acceptam, doar suntem oameni;
• trebuie sa stim sa spunem atunci cand un subiect ne depaseste cunostintele;
• trebuie sa nu ne lasam legati de o bunatate pe care cineva ne-a facut-o, ci sa reactionam dupa cum consideram si sa nu ne lasam calcati in picioare;
• trebuie sa fim constienti de faptul ca nu tot timpul gandirea noastra are o logica, nici pentru noi, nici pentru cei din jurul nostru;
• trebuie sa fim capabili sa spunem cand nu intelegem ceva pentru a putea ajunge la un rezultat dezirabil in special pentru noi;
• trebuie sa invatam sa spunem "nu", dar sa o facem cu bun simt si cu respectarea celor din jurul nostru.

In momentul in care cineva da dovada de asertivitate fata de tanar, mai ales parintii sai, acesta isi va insusi ulterior comportamentul. Urmarea cea mai importanta este rezistenta mare la ceea ce numim "peer pressure", fapt ce poate ajuta la evitarea multor comportamente indezirabile.

Pe viitor, adolescentii care invata de la parintii lor cum sa comunice asertiv, fara a da in egoism, vor reusi, la randul lor, sa comunice eficient cu copii lor, dar mai ales cu sefii, colegii si prietenii lor.

Comunicarea asertiva presupune o cunoastere personala foarte buna si un control asupra emotiilor si reactiilor personale. Atunci cand un adolescent apare in discutie, este foarte probabil ca ambele persoane participante la conversatie, parinte si copil, sa interpreteze gresit cerintele si nevoile celuilalt. De aceea este foarte important ca in orice relatie parinte - copil sa existe, inainte de toate, sinceritate, intelegere si multa dragoste pentru a putea trece cu succes peste schimbarile caracteristice varstei.