Fiecare persoana trebuie sa se respecte, orice s-ar intampla. La copiii de varsta mica, stima de sine este mult mai importanta, deoarece pe marginea parerii copilului despre sine de dezvolta personalitatea si relatiile sale sociale.

Perioada de gradinita este una din cele mai importante din viata copilului. Acum ar trebui sa fie practic primul moment in care copilul iese in lume fara mami si tati langa el, perioada in care invata sa relationeze intr-un spatiu educational si cand invata sa aiba o conduita specifica scolarilor.

Fiecare copil a fost crescut intr-un anume fel, dar, dupa cum spune si proverbul, cei mai importanti sunt primii "7 ani de-acasa". Gradinita face parte din acea perioada, motiv pentru care parintii si educatorul trebuie sa acorde o atentie mai mare dezvoltarii copilului si modului in care relationeaza cu cei din jurul sau.

Parintii trebuie sa lucreze cot la cot cu educatorul, daca nu mai mult, pentru a putea ajuta prescolarul sa aiba o imagine pozitiva despre sine. Desi exista anumite elemente de reper in dezvoltarea copilului, niciun copil nu se va dezvolta la fel ca altul. De aceea, adultii trebuie sa il ajute sa se simta respectat si sustinut, oricare ar fi ritmul sau de dezvoltare intelectuala. Atata timp cat copilul se simte respectat si sustinut de cei de langa el, prescolarul va avea o parere buna despre propria persoana.

Parerile care conteaza cel mai mult pentru copil sunt cele ale parintilor si aducatorilor. Asadar, inca de la varstele fragede, trebuie ca el sa fie ajutat sa inteleaga ca un esec nu este sfarsitul lumii si ca toata lumea face greseli. Aprecierile persoanelor care conteaza cel mai mult pentru el fac o diferenta uriasa intre modurile in care ajunge copilul sa gandeasca despre sine si activitatile sale.

Dezvoltarea unei stime de sine pozitiva este un relatie directa cu imaginea de sine echilibrata. Comportamentul pozitiv al parintilor si al educatorilor isi pun puternic amprenta, asadar lauda, incurajarea, respecul si atentia concentrata asupra lor au avut efectul de a ajuta prescolarul sa capete incredere si respect fata de sine. De fiecare data cand un copil incearca sa comunice cu noi, este foarte important sa ascultam si sa ii apreciam ideile. Relatia sociala este foarte importanta, de aceea este dezirabil ca un copil sa se simta iubit, sa i se spuna acest lucru si sa i se arate prin imbratisari, saruturi etc.. Si existenta prietenilor in viata sa isi pun amprenta asupra stimei de sine, fiind demonstrat ca prescolarii cu mai multi prieteni au o stima de sine mai ridicata decat copiii solitari.

Prescolarii cu stima de sine pozitiva vor sti cum sa isi asume o responsabilitate si cum sa duca la bun sfarsit o activitate fara sa le fie frica de esecul care ar putea aparea pe parcurs. Ei devin mandri de ceea ce reusesc sa faca si stiu cum sa invete din eventualele greseli, avand curajul sa inceapa sa faca activitati noi si sa invete tot ce se poate. Asadar, esecul, comportamentele indezirabile ale celor din jurul sau, situatiile de risc sunt aspecte carora copilul le face fata cu brio.

Ei sunt persoane independente, dar reusesc sa ii ajute si pe colegii de grupa daca este cazul sau lucreaza in echipa cu succes.

Sentimentele sunt usor de exprimat si un copil cu stima de sine ridicata va sti sa si le exprime, fie ca sunt pozitive sau negative.

Ceea ce multi nu inteleg este ca orice vorba aruncata in vant sau orice reactie a unui adult fata de un copil fara sa gandim poate duce la formarea unei imagini de sine negativa.

Educatorii pot favoriza dezvoltarea unei imagini de sine negative prin incurajarea etichetarii. Cand unii colegi de gradinita folosesc apelative pentru a se referi la un copil, educatorii trebuie sa incerce sa tina sub control relatiile si sa evite formarea de personalitati dominante negative. Acelasi aspect este valabil si pentru cei care lucreaza in invatamant, educatorii ar trebui sa stie inca de la inceputul carierei ca niciodata nu este bine sa se foloseasca etichetari, oricare ar fi cazul.

Din punctul de vedere al parintilor, nu este nevoie de mult chin pentru a favoriza dezvoltarea unei imagini de sine negativa la copil. Chiar daca avem impresia ca un copil nu intelege ce ii spunem, o negatie trebuie intotdeauna urmata de explicatiile de rigoare. Un "nu" trebuie tot timpul sa fie explicat pentru ca prescolarul sa poate intelege motivele si sa nu mai repete greseala facuta. O alta greseala majora pe care o fac parintii este amenintarea cu abandonul. Copilul incepe sa nu se mai simta sigur in propria familie. Nu trebuie sa existe nici macar posibilitatea de a fi parasit, indiferent de ce boacane face copilul.

Aditional actelor care incurajeaza formarea imaginii de sine negative, stima de sine scazuta se mai poate devolta la copiii care au fost criticati in mod frecvent, tonul de discutie cu ei a fost tot timpul ridicat, au fost ridiculizati sau ignorati cand au avut nevoie de cineva langa ei, s-au asteptat doar perfectiunea de la ei (in cazul neatingerii perfectiunii, copilul a fost blamat) si a fost tratat tot timpul in comparatie cu alti copii.

In urma experientelor pe care le-a avut un copil, daca stima de sine a devenit scazuta, atunci comportamentul prescolarului va avea anumite caracteristici. Niciodata un copil cu stima de sine scazuta nu va fi multumit de propria persoana si, de frica esecului si a nemultumirii adultilor, va evita sa se implice in sarcini noi. Ei nu se vor simti iubiti de parinti si vor avea impresia ca daca ceva nu iese conform planului, nu vor mai fi apreciati de parinti. De asemenea, pot aparea primele semne de rebeliune si de nepasare.

Parintii sunt persoanele cele mai dragi, parerile lor fiind foarte importante in formarea unor comportamente. De aceea, parintii trebuie sa isi laude copiii tot timpul, sa creeze un mediu in care prescolarul sa se simta sigur si in care sa isi poata exprima propriile emotii fara a ii fi frica de urmari.

Copiii trebuie sa invete sa isi exprime emotiile, iar la aceasta varsta, cea mai buna metoda este imaginatia. Daca micutul vine acasa necajit ca unul din colegii sai l-a suparat, parintii trebuie sa fie in stare sa il faca sa simta ca nu este un capat de tara. De asemenea, parintii pot apela la folosirea mintii pentru a-l face sa rezolve conflictul, cel putin in mintea sa. Astfel, parintele poate sa isi incurajeze copilul sa ii povesteasca ce s-a intamplat si ce anume ar face el pentru a ii explica colegului motivul necajirii sale.

Imitatia isi spune in continuare cuvantul, sau cel putin experienta anterioara a copilului. Parintele ii poate impartasi faptul ca atunci cand a fost de varsta lui a trecut printr-o situatie asemanatoare. In acest fel, copilul va constientiza ca nu doar lui i se intampla aceste lucruri si ca unii colegi sunt pur si simplu rautaciosi.

In caz de esec, copilul nu trebuie blamat, ci trebuie ajutat sa treaca peste experienta negativa si sa incerce data viitoare sa aiba succes. Vina nu ar trebui atribuita lui, ci momentului nepotrivit in care s-a intamplat evenimentul.

Educatorii au o influenta mai mare asupra dezvoltarii stimei de sine prin simplul fapt ca ei sunt de fata cand prescolarul interactioneaza la gradinita si el este cel care favorizeaza anumite interactiuni intre sine si colegi.

Din punct de vedere educational, educatorul nu trebuie sa prezinte sarcini potrivite pentru varste mai mari decat cea a copilului, ci cele pe care un copil de varsta mica le poate realiza, pentru a putea evita esecul continuu. De asemenea, cerintele trebuie sa fie clar prezentate si sa se axeze pe beneficiile pe care exercitiul respectiv i le aduce, nu pe pedepsele care apar un urma nerezolvarii corecte.

Activitatile de la gradinita ar trebui sa anticipeze nevoile prescolarilor, deoarece in acest fel copiii se vor implica cu mai mare drag in activitate si vor avea o rata de succes mai ridicata. Recompensele trebuie sa fie prezente, dar nu trebuie intrecuta limita. Acestea trebuie pastrate la un nivel normal, fara a cadea in extravaganta sau exagerare.

Dupa cum stim, o problema are mai multe rezolvari, asadar educatorul trebuie sa fie pregatit sa prezinte copiilor mai multe optiuni fata de cele pe care le descopera copiii. Pe langa faptul ca se vor simti mai bine ca inteleg despre ce este vorba, li se vor dezvolta si calitatile mintale, iar pe viitor vor fi capabili sa gaseasca mai multe solutii pentru o situatie.

Stima de sine poate fi crescuta prin majoritatea activitatilor pe care un copil le realizeaza impreuna cu un adult, cu parintii sau cu educatorul. Aceste activitati trebuie sa se axeze pe dezvoltarea creativitatii copilului, spontaneitatea sa si rezultatele pozitive care reies.

Jocurile, desenul, pictura sau alte activitati care se bazeaza pe dezvoltarea intelectuala si artistica trebuie sa fie centrate pe efectele pozitive, pe placerea pe care o are copilul cand realizeaza aceste activitati si pe laudele pe care le primeste in urma lor. Trebuie evitate activitatile care pot avea si un final nefericit.

In general, invatarea prin imitatie determina copilul sa extraga comportamentele celor din jurul lor, ale parintilor si ale educatorilor, insusindu-si-le si dezvoltandu-si o personalitate pe marginea lor.