Pentru urmatoarele zile, Bing a continuat sa invete despre pregatirea nasterii la Spitalul Mount Sinai, folosind metoda Grantly Dick-Read (cea mai timpurie metoda de pregatire in nastere si un precursor al metodei Lamaze si Bradley). Propria experienta a convins-o, totusi, ca metoda era defectuoasa, iar ea cauta o alta tehnica mai eficace. Karmel si-a nascut al 2-lea copil in America, folosind tehnica Lamaze (cu travaliu indus), iar, in anul 1958, revista Harper’s Bazzar i-a publicat articolul „O noua metoda pentru o nastere fara dureri”.

Bing tot auzea de metoda Lamaze, dar nu gasea nimic scris despre aceasta. In sfarsit, in anul 1958, un doctor din Cleveland, Isadore Bonstein, a scris prima carte in engleza despre aceasta tehnica: „Nastere fara dureri cu ajutorul psihoprofilaxis”. „Imediat dupa ce am luat cartea, a venit un pacient la mine pentru a se pregati pentru o a 2-a nastere”, spune Bing. „I-am spus ca tocmai am primit cartea si ca nu o pot invata, pe ea, metoda, dar a luat cartea acasa ca s-o citeasca. A facut acest lucru si dupa aceea a nascut. Dupa doar cateva zile, ea a sunat si mi-a spus: 'Functioneaza! Functioneaza! Functioneaza!'”.

In anul urmator, in 1959, cartea lui Karmel, „Multumesc, Dr. Lamaze”, a fost publicata. A fost, imediat, recomandata lui Bing, care a citit-o si a fost foarte impresionata. „Am intrebat editorul care este adresa lui Marjorie si am aflat ca ea locuia exact langa parc (Parcul Central din New York). Cel mai mare fiu al ei avea doar cateva luni mai mult ca mine”, spune Bing, „si am devenit imediat prietene bune”.

Cele doua femei au inceput imediat sa organizeze o campanie pentru a promova metoda Lamaze in Statele Unite ale Americii. Ele si-au orientat abordarea catre medici, deoarece au simtit ca, fara suport medical, tehnica nu va ajunge nicaieri. Apoi, ele au inceput sa educe persoanele despre tehnica Lamaze, folosind un film francez, Naissance (nastere), care a trebuit sa fie adus ilegal in Statele Unite ale Americii, pentru a nu fi confiscat ca pornografie. Acest film a fost prezentat de mai multe ori in apartamentul lui Marjorie Karmel. Sute de persoane l-au vazut, unele dintre ele fiind receptive, dar altele ostile. Multe persoane au fost impresionate de film, din simplul fapt ca ele nu erau obisnuite sa vada o femeie ca da nastere fara ajutorul unui forceps.

Dintre persoanele care au vazut filmul, un grup mic a iesit in evidenta – 10 doctori, plus Karmel, Bing si Elly Rakowitz (o mama care a folosit, cu succes, metoda Lamaze) – pentru a forma Societatea Americana de Psihoprofilaxis in Obstetrica (ASPO). Dr. Benjamin Segal a fost primul presedinte al acestei institutii, iar titlul de membru era alocat, initial, doctorilor, asistentelor si fizioterapeutilor, adica persoanelor care puteau, cel mai usor, sa puna in practica tehnica Lamaze. Elishabeth Bing si Marjorie Karmel nu au fost fericite despre aranjamentul organizational, dar au simtit ca este necesar ca Lamaze sa fie acceptat la o scara larga. Un an mai tarziu, in 1961, organizatia a fost restructurata in forma din prezent, cu 3 divizii separate, dar, totusi, egale: una pentru doctori, una pentru instructorii de nastere si o alta pentru parinti.

Lamaze defineste nasterea naturala ca nasterea care are loc spontan, fara interventii medicale de rutina sau anestezice (exceptand, desigur, anestezia locala pentru o epiziotomie).

Majoritatea femeilor, care au parte de informatie si pregatire in cadrul cursurilor Lamaze si primesc un sprijin emotional adecvat pot a avea o nastere naturala satisfacatoare. De cele mai multe ori, exista o confuzie cu privire la diferentele dintre o nastere „naturala” si una „pregatita”. Nasterea pregatita reprezinta un termen ambiguu, deoarece poate insemna pregatirea pentru aproape orice tip de nastere, variind de la o cezariana, pana la o nastere efectuata acasa.

Lamaze sustine nasterea naturala, deoarece aceasta reprezinta metoda ideala de a avea un copil. Chiar de la inceput, ASPO / Lamaze a considerat unul dintre scopurile principale a fi cel de reducerea medicamentatiei in timpul nasterii. Aceasta nu inseamna ca, totusi, daca vei lua medicamente in timpul travaliului, nu vei avea o experienta minunata. Anestezia si medicamentele isi au rolul lor, iar acestea din urma sunt, uneori, cea mai buna solutie pentru o problema din timpul travaliului. Metoda Lamaze te invata sa iei o decizie informata cu privire la optiunile tale. Daca medicamentele sunt necesare, atunci nu ar trebui sa permiti regretului si vinovatiei sa puna in umbra emotiile pozitive ale unei nasteri.

Potrivit filozofiei Lamaze, abilitatea unei femei de a avea o nastere naturala este influentata de locul in care va da nastere, de persoanele care o sustin in timpul nasterii, dar si de motivatia ei. Unele femei vin la cursul de Lamaze si spun ca scopul lor este de a faca fata travaliului, pana cand pot primi analgezice, in timp ce altii doresc sa experimenteze o nastere fara vreun medicament sau anestezic. Frumusetea tehnicii Lamaze este ca, oricare ti-ar fi scopul, poti folosi si beneficia de pe urma tratamentului.

Atunci cand sunt intrebate de ce au ales un curs Lamaze, majoritatea femeilor spun ca doresc o nastere fara medicamente, iar multe dintre ele si fac acest lucru. Acele persoane care au nascut fara medicamente au observat ca bebelusul este alert, in mod special, imediat dupa nastere si au atribuit acest fapt lipsei de medicamente sau de anestezie. Acestea au exprimat, de asemeni, o mandrie mare, deoarece le-au oferit copiilor cel mai bun start posibil in viata. Dar destul de interesant este faptul ca acesta mame au exprimat, de asemeni, o intelegere veritabila si compasiune pentru femeile care au ales nasterea cu medicamente si anestezie.

Una dintre schimbarile recente, cele mai mari in educatia Lamaze, este recunoasterea intarziata ca o nastere poate fi dureroasa. Atitudinea de mai devreme a stagnat, partial, de la numele atribuit de Dr. Lamaze pentru aceasta metoda „accouchement sans douleur”, ceea ce inseamna, literalmente, „nastere fara dureri”. Deoarece travaliul este un proces natural al corpului, precum digestia sau respiratia, el nu credea ca poate fi foarte dureros. Educatorii Lamaze au descoperit ca femeile abordau nasterea infricosate de alte femei mai in varsta si din cauza dezinformarii, dar, cu un antrenament si o educatie adecvata, multe dintre ele puteau folosi tehnica de respiratie pentru a evita durerile. Nasterea fara dureri este posibila, in unele cazuri, dar nu in majoritatea si, de obicei, nu pentru mamele care se afla la prima sarcina. Metoda Lamaze nu mai sustine ca este o tehnica ce poate atinge o nastere fara dureri, ci mai degraba o tehnica eficace pentru a face fata durerilor.

Instructorii de nastere ofera femeilor un deserviciu atunci cand evita cuvantul durere, substituindu-l cu disconfort. Desigur, este o linie fina intre educarea persoanelor si a ii infricosa, dar nu cred ca cineva va fi surprins sa afle ca travaliul este dureros. Oricum, durerea nu poate sa fie masurata; ea se rezuma la o chestiune de perceptie. Un prag de durere demonstrat, mic sau mare, are putin de-a face cu modul in care femeile fac fata travaliului; locul in care nasc, increderea si pregatirea in avans, precum si sprijinul persoanelor de suport care sunt alaturi de mame in tot timpul travaliului sunt cele care conteaza cel mai mult.