Una dintre schimbarile cele mai profunde care au avut loc in secolul XXI se refera la maniera in care femeile dau nastere.

In ziua de azi, femeile au acces la mai multe informatii si au dreptul de a se implica in deciziile privind procesul si procedurile de nastere. Ele se pregatesc, atat mental cat si emotional, din timp, si se asteapta sa aiba un anumit control. Femeile acceptau, candva, fara a avea un cuvant de spus medicalizarea nasterii si interventiile medicale de rutina; acum, ele se pot implica pentru a avea siguranta ca aceste masuri vor fi luate doar daca este necesar, din punct de vedere medical. Sotii, odata exilati in salile de asteptare, pot si sunt incurajati acum la cursurile de pregatire pentru nastere sa joace un rol activ , atat in timpul sarcinii, cat si al travaliului si al perioadei imediat urmatoare nasterii.

Educatia prenatala Lamaze ajuta femeile in orice stadiu de sarcina, de la inceputul ei pana la perioada de dupa nastere. Cel mai frecvent, Lamaze este asociat cu anumite tipuri de respiratie, dar, de fapt, este mult mai mult decat a invata cum sa treci peste o contractie. Scopul cursurilor Lamaze este de a permite femilor sa experimenteze o nastere naturala satisfacatoare, bazandus-se pe increderea in procesul fiziologic al nasterii si luand decizii informate. Pentru a reusi acest lucru, instructorii de Lamaze te invata la ce sa te astepti de la travaliu, cum sa faci fata durerilor, ce optiuni sunt disponibile daca apar complicatii si cum sa atingi nasterea de vis, oricare ar fi aceasta. De fapt, cuplurile care urmeaza cursul Lamaze sunt incurajate sa joace un rol activ in gestionarea travaliului si a nasterii, sa munceasca din plin si sa fie doar asistate de cineva in sala de nastere, de o moasa sau o doula (insotitoare la nastere), si solicitand interventii medicale doar in cazul in care aceasta sunt necesare.

Filozofia Lamaze este fondata pe mai multe principii. Primul si cel mai important dintre ele dintre ele este acela ca nasterea este un proces natural, normal si sanatos. Din pacate medicalizarea excesiva a actului nasterii in ultimele decenii a dus la scaderea ingrijoratoarea a procentului de nasteri naturale, desi studiile au demonstrat ca nasterea naturala este cel mai sanatos mod de a aduce pe lume un copil. Odata ce nasterea s-a mutat in spitale si a inceput sa fie abordata medical, incredere femeilor in capacitatea lor de a da nastere a scazut dramatic, iar temerile de necunoscut si de durere au crescut cererea de anestezie, ca singur mod de a gestiona travaliul.

Educatorii prenatali Lamaze incurajeaza femeile sa faca alegeri si sa ia decizii informate privind sanatatea lor si a bebelusului lor si sa aiba increre in intelepciunea lor interioara.

Pentru ca informatia inseamna putere, educatia Lamaze isi propune ca femeile, prin cunoastere sa devina puternice, capabile sa ia decizii personale, eliberate de frica si de neputinta.

Educatorii certificati Lamaze informeaza cuplurile despre realitatea travaliului si a nasterii, si le incurajeaza sa-si alcatuiasca un plan personal al nasteriii potrivit nevoilor si dorintelor lor. Accentul este pus pe familiarizarea si exersarea metodelor nemedicamentoase de gestionarea a durerii din timpul contractiilor. Cuplurile invata tehnici de relaxare, care sunt folosite pentru a combate tensiunile musculare, raspunsul natural la durere. In plus, in cadrul cursurilor Lamaze educarea si constientizarea respiratiei ocupa un loc important, dar nu exclusiv. Respiratia abdominala in travaliu are multiple beneficii, unul din ele fiind acela de a distrage atentia de la durere. Tehnicile de respiratie functioneaza pe un principiu senzorial, numit „teoria portii”. Atunci cand atentia este concentrata pe un singur lucru, cum ar fi respiratia sau un punct focal, transmisia semnalelor de durere este blocata. Teoria este aceea ca, adeseori, creierul este capabil sa primeasca doar un singur tip de stimulare, iar mesajele de durere sunt oprite de catre „poarta”. Pentru defocusarea de la durere,alaturi de respiratie, sunt introduse si alte tipuri de stimulari - stimulari auditive, tactile, chinestezice, termice, olfactive, vizuale.

Exista multe capcane pe drumul catre o experienta buna de nastere: travaliu lung, proceduri intruzive din spital, doctori care nu ofera simpatie si o frica naturala de a da nastere. Dar, in aproape orice caz, Lamaze ajuta si fiecare cuplu poate beneficia in mod diferit, potrivit propriilor nevoi, de informatiile si practicile invatate in cadrul cursurilor. Puterea acestei metode consta in faptul ca incurajeaza femeile sa aiba incredere in procesul nasterii naturale si le ajuta pe cele care nu pot (sau nu doresc) sa apeleze la medicatia analgezica sa gaseasac modalitati si strategii de a face fata, asteptand o interventia minima din partea doctorilor.

In urma cu 30 de ani, sectiile obstetrice erau pline de femei, singura asteptare pozitiva a lor fiind aceea de a iesi un copil sanatos. Travaliul a fost, adeseori, dureros, singuratic si, de obicei, sub o medicamentatie masiva. Inductiile elective erau efectuate ca o rutina, iar multe femei stiau de inainte ziua exacta in care copilul lor era nascut. Nasterea nu era plina de bucurie si reprezenta, de fapt, o metoda de a scapa de sarcina.

Considera acest scenariu tipic: O femeie care se afla in travaliu a fost lasata la spital de catre sot. Dupa ce a fost admisa si trimisa in camera de travaliu, viitoarea mama a fost imbracata cu un halat de spital, i-a fost efectuata o clisma si a fost rasa in zona pubiana. S-ar putea sa ii fi fost oferita o pastila, care sa o tina sub limba. Aceasta este stiuta ca si Pitocina, stimuland contractiile din timpul travaliului. Pe masura ce travaliul se intensifica, ea a primit scopolamina, pentru a induce asa numita „ceata halucinogena”. Apoi, ea a trebuit sa stea intinsa pe un pat, fortata sa foloseasca o plosca, i-au fost administrate substante intravenoase, iar mainile ii erau, adeseori, retinute, pentru a o preveni sa nu se loveasca. Atunci cand colul uterin era dilatat la maximum, ea a fost dusa in camera de nastere si legata, din nou. Doctorul i-a efectuat o epiziotomie, iar apoi copilul era nascut cu ajutorul unui forceps. Copilul era dus imediat in "pepiniera" din spital, fara ca mama sa il vada sau sa il atinga.

In urmatoarea zi, aceasta femeie i-a multumit, cel mai probabil, doctorului, cu generozitate, deoarece scopolamine este un amnezic, iar ea nu isi aducea aminte prea multe. In anii 1950, majoritatea femeilor insarcinate se asteptau sa fie inconstiente in timpul nasterii. De obicei, o femeie statea in spital, in perioada acelui an, aproape 5 zile. Alaptarea nu era recomandata, iar bebelusii isi petreceau majoritatea timpului in pepiniera spitalului.

Toate acestea au inceput, totusi, sa se schimbe, intr-o vara din anul 1951, cand un doctor francez necunoscut, numit Fernand Lamaze, s-a dus la Congresul International de Obsetricieni si Chirurgi in Rusia. Lamaze a auzit de o noua metoda de controlare a durerilor folosita asupra femeilor care se aflau in travaliu, numita psihoprofilaxis, inseamnand, literalmente, „prevenirea mintii”. In Leningrad acesta a vazut un travaliu si o nastere completa, in timpul careia aceasta tehnica a fost folosita. Reactia lui a fost una de o uimire profunda. „Aveam atunci 30 de ani de experienta ca si obstetrician. Nu am invatat niciodata asa ceva. Nu am mai vazut un asemenea lucru, dar nici nu am crezut ca ar putea fi posibil. Reactia mea emotionala a fost una puternica. Mi-am curatat gandul de toate preconceptiile si, ca un elev, desi aveam 60 de ani, am inceput imediat sa studiez aceasta noua stiinta”.

Atunci cand s-a intors in Paris, Lamaze a devenit un devotat al metodei psihoprofilaxis de nastere. In mod interesant, pacientii din clasa de mijloc nu erau chiar entuziasmati de noua sa abordare, iar persoanele pe care acesta le trata si ajuta scadeau in numar. Acest lucru a devenit, de fapt, o binecuvantare pentru el, deoarece, astfel, a castigat timp pentru a rafina tehnica cu pacientii de la o clinia locala, unde era seful sectiei de obstetrica.

In ziua de azi, numele Lamaze este cunoscut de oricine. Metoda psihoprofilaxis de controlare a durerilor este invatata la orice scoala de specialitate din America de Nord si Europa. Lamaze a devenit o parte dintr-un ritual de trecere de la sarcina la a fi parinte, impreuna cu decorarea pepinierei si alegerea numelor.

Teoria Lamaze este fondata pe mai mult principii: prima este aceea ca educatia inlatura frica. In timpul anilor 1940, obstetricianul britanic Grantly Dick-Read a scris despre sindromul frica-tensiune-durere, in legatura cu nasterea. El a banuit ca acea frica a cauzat tensiune, care a creat dureri inutile, acestea cauzand, la randul lor, mai multa frica, iarasi tensiune si tot asa, intr-un cerc vicios. Tehnica Lamaze previne acest sindrom prin pregatirea cuplurilor pentru realitatea din timpul travaliului. Mai mult decat atat, studentii care urmeaza cursul Lamaze invata tehnici de relaxare, care sunt folosite pentru a combate tensiunile musculare, raspunsul natural al durerii. Metoda Lamaze include, de asemeni, o serie de exercitii de respiratie, concepute sa ajute femeile sa faca fata cu durerile din timpul travaliului.

Lamaze a fost popular in Statele Unite ale Americii, mai ales datorita eforturilor a doua femei, Marjorie Karmel si Elisabeth Bing.

Ambele femei au nascut primii copii in anul 1955: Karmel a avut o prima experienta de nastere frumoasa, in Paris, folosind metoda Lamaze impreuna cu sotul ei, un antrenor de travaliu, si cu Dr. Lamaze; Bing a fost asistata doar de doctorul ei din spitalul din New York si a primit un anestezic vertebral, care a lasat-o cu o durere de cap ce a durat 11 zile.