Substante de etansare pentru copii: Sunt sigure?

Intrebare: De ce ar pune un dentist un astfel de sigiliu pe dintii copiilor si care sunt beneficiile, precum si riscurile acestui procedeu?

Raspuns: Sigiliile de acest gen sunt disponibile de peste 25 de ani, dar multi dentisti nu profita la maxim de ele. In SUA, acest procedeu a primit aprobarea de la Consiliul Asociatiei Dentare, in anul 1976.

Studiile au aratat ca sigiliile sunt foarte eficace in prevenirea cariilor dentare. De exemplu, un studiu efectuat asupra primilor molari permanenti (cei de la 6 ani) a descoperit ca, dupa 15 ani de la sigilare, 69% dintre ei au avut suprafete perfecte (de mestecat), in timp ce doar 17% dintre primii molari permanenti nesigilati au fost la aceeasi varsta a copilului cu suprafete perfecte. Sigiliile previn lucrarile initiale si pe cele viitoare, care pot fi mult mai extensive.

Sigiliile sunt compuse din compusi variati pe baza de rasini, care pot include cianoacrilati, poliuterina si produse BIS-GMA. Produsele cele mai des folosite sunt, in general, cuprinse din BIS-GMA si sunt similare cu compozitele de rasini, folosite ca materiale dentare colorate de umplere. Multe studii au fost efecutate in ultimii 20 de ani, pentru a determina siguranta si eficacitatea acestor produse. Un studiu recent a ridicat intrebari cu privire la potentialul estrogenic, al unuia dintre ingrediente, gasit in unele produse de etansare. Cu toate acestea, singurul efect advers documentat al sigiliilor dentare este reactia alergica.

Pentru ca sigiliul sa se lege de structura dintelui, aceste trebuie sa fie curat. Este necesara curatarea suprafetei dintelui. Acidul folosit pentru dinte este, de obicei, acidul fosforic. Acesta poate avea tarii diferite, dar, de cele mai multe ori, acidul fosforic este folosit la o concentratie de 37%. Acest acid se foloseste pentru mai multe scopuri. Indeparteaza reziduurile si dizolvarea suprafetei de smalt. Smaltul este de obicei poros, dar acest proces indeparteaza unele dintre sarurile de calciu, pentru a mari microspatiile. Acest lucru permite ca substantele de rasina sa penetreze smaltul pentru o lipire cat mai buna. Daca o suprafata de smalt este „gaurita” din greseala, de obicei, slefuirea ei este suficienta pentru a repara zona afectata.

Sigiliile variaza oarecum in longevitate. Un factor important care influenteaza acest lucru consta in nivelul de lipire efectuat. Este necesara o izolare buna si o uscare a zonei, pentru ca lipirea sa fie solida. De asemeni, localizarea dintelui si obiceiurile de igiena dentara influenteaza longevitatea sigiliilor. Statistic, viata pe care o are un sigiliu este de aproximativ 3-5 ani. Un factor care scade viata lui este reprezentat de mestecarea ghetii si a alimentelor lipicioase. Fiecare pacient care a avut astfel de sigilii trebuie sa fie examinat atunci cand se intoarce pentru vizitele de igiena. Daca un sigiliu lipseste, atunci acest pacient trebuie sa fie reevaluat pentru a determina daca este necesar un inlocuitor.

Cele mai comune comentarii auzite de la copiii care au astfel de sigilii sunt remarci asupra gustului si al simtului. Intotdeauna trebuie verificata ocluzia (relatia de muscare dintre dintii superiori si inferiori) dupa ce a fost introdus un sigiliu, deoarece acesta poate schimba relatia dintre dinti. Daca ocluzia pare sa fie grea, atunci sigiliul trebuie lustruit pentru a reduce din ea. In general, dupa consumarea catorva mese, gustul si discrepantele muscaturilor mici vor disparea.

In cele din urma, daca un tratament este prestat fara ca tu sa stii de el, ar trebui sa discuti aceasta problema cu dentistul tau. Toate planurile de tratament ar trebui sa fie discutate si aprobate de catre pacient, parinti sau tutorii legali, inainte ca acestea sa fie initiate!