Daca boticul sau sprancenele incruntate sunt modalitati destul de evidente si usor de interpretat, atunci cand vine vorba de gesturile mai subtile ale copiilor, poate fi destul de dificil pentru parinti sa inteleaga cauza aparitiei lor si, mai mult, semnificatia.

Insa pentru acest lucru exista o intreaga stiinta, menita sa disece fiecare miscare a dermei, pentru a afla mesajul inconstient ascuns in spatele lor. Functioneaza? Da, si asta o poate sustine fiecare persoana, chiar daca sngura tangenta pe care a avut-o cu subiectul este un episod din Lie to me. Explicatia, de altfel, este una foarte simpla: mimica si limbajul corporal reprezinta 97% din comunicare (am vorbit despre acest subiect si in articolul „Noi metode de a imbunatati comunicarea dintre tine si copiii tai”) – iar asta se intampla inca de la aparitia primelor organisme vii, primul cuvant fiind tot o miscare. Omul avand o tenacitate foarte mare in exprimarea propriilor dorinte, nevoi si emotii (dupa atat de multa experienta, e si normal, de altfel) este capabil sa faca acest lucru fara a fi inconstient, chiar.

In timp ce noi, adultii, am invatat sa ne mai controlam gesturile si mimica, cei mici – in inocenta si instinctualitatea lor – o manifesta in pura forma si fara nici o tendinta de fatada. Reversul medaliei este ca si noi, adultii, uitam sa ne controlam mimica atunci cand ne aflam in prezenta copilului, bazandu-ne chiar pe inocenta si necunoasterea lui. Atunci, nu ar trebui sa ne fie de mirare daca, in momentul in care ii spunem ca pentru o viata sanatoasa trebuie sa te culci devreme, el nu ne crede. Multi dintre noi suntem constienti ca aceasta este doar „o poveste de adormit” si in nici un caz un adevar, sanatatea tinand cont doar de numarul orelor de somn si nu de ora de culcare.

Limbajul corporal este observat de toata lumea, insa nu intotdeauna constientizam acest lucru. De exemplu, daca eu simt dispret, pentru o persoana, insa incerc sa camuflez acest lucru sub cea mai joviala si prietenoasa masca posibila, chiar daca la nivel constient ea va crede ca sunt o persoana sociabila, la cel inconstient va sti adevaratul meu sentiment fata de ea. Acest lucru se intampla deoarece exista anumite gesturi – unele foarte putin vizibile, datorita duratei lor – de ordinul sutimilor de secunda, pe care ochiul le percepe si le transmite spre creier. Ochiul percepe doar 60 de cadre pe secunda, insa creierul poate interpreta pana la 400 (motiv pentru care cea mai buna frecventa pentru monitoare este un maximum de 100). Insa restul imaginilor nu sunt pur si simplu irosite, acestea compunandu-se in date stocate in inconstient. Din fericire, limbajul corporal nu se rezuma doar la imaginile greu de perceput ci si la cele mai intense si de lunga durata, iar mimica celor mici abunda in acest sens.

Persoanele aflate intr-o stare psihica proasta, pun mai mare accent pe limbajul corporal al celorlalte persoane, adeseori gasind intelesuri de care nici chiar autorul nu este constient. Acesta este si motivul pentru care cei aflati intr-o depresie trag, deseori, concluzia ca sunt plictisitori sau ca vorbele lor nu au sens.

Cea mai buna metoda pentru a invata unele dintre cele mai comune sensuri pentru limbajul corporal este sa va uitati la televizor fara sonor si sa incercati sa intelegeti despre ce se discuta. Veti observa ca oamenii exprima mult mai multe pe aceasta cale decat verbal. Totusi, limbajul corporal poate fi, adeseori, confuz, in special daca este vorba de doi oameni apartinand unor culturi diferite. Ca de exemplu, semnul european pentru o.k. este folosit in Brazilia pe post de insulta.

Rolul limbajului corporal este acela de a crea o balanta intre sentimentele interioare si cuvintele spuse, astfel incat sa nu apara un conflict si emotiile neexprimate. Putem, asadar, sa spunem ca mimica este un real mecanism de aparare („Mecanisme de aparare ale adolescentilor”).

Acelasi copil, pe care vroiati mai devreme sa il trimiteti la culcare, nu va percepe acest mesaj decat daca il veti insoti de gesturi specifice. (Acum intelegeti de ce trimisul copilului la somn, in timp ce va uitati la televizor, nu are ca urmare decat vesnicul „Mai stau un pic?”) Mai mult, fara a folosi o mimica specifica, cel mic poate percepe ca doriti ca el sa doarma doar pentru binele vostru si nu pentru al sau.

Limbajul corporal trebuie interpretat cu grija, totusi. Acesta poate depinde de foarte multe variabile, precum obiceiurile persoanei in cauza, starea de conflict din jur, experienta sa de viata. Daca dezvoltam o sensitivitate crescuta legata de limbajul corporal propriu, atunci, in mod sigur, acest aspect se va evidentia si in posibilitatea „citirii” celui manifestat de catre ceilalti.

Acest fapt va face mult mai usor sa stiti cand o persoana este fericita, suparata, iritata sau melancolica, fara a fi nevoie ca ea sa exprime acest lucru. Mai mult, veti putea sti cand ea minte sau cand este onesta, cand e nerabdatoare sau plictisita. Veti putea, de asemeni, a stiti daca ea va place, este de acord sau nu cu ceea ce spuneti sau faceti, este agresiva, suspicioasa, furioasa sau ingrijorata. O atentie crescuta in ceea ce priveste limbajul corporal va va permite sa observati sentimentele ascunse, prejudecatile sau intentiile sexuale.

Limbajul corporal inseamna miscarile facute cu mainile si picioarele, maniera in care o persoana sta pe scaun, expresiile faciale, miscarile ochilor, felul in care mergem si gesturile comune, precum atingerea parului, a nasului, etc.

Leganarea capului inseamna lipsa de pericol. Unii psihologi explica acest gest ca o consecinta a copilariei, atunci cand mama isi legana capul, in momentul in care ne compatimea. Ne arata ca nu era suparata pe noi, insa vroia sa ne aline. Tot de la mama se trage si mangaierea parului, atunci cand vroia sa isi arate afectiunea, gest pe care continuam sa il facem si noi, la varsta adulta: ne mangaiem intre noi pe par, pe umar, pe brat sau ne strangem mainile.

Tinerea mainilor in apropierea fetei, atunci cand vorbim, este un semn al insecuritatii. Aceasta explicatie este valabila si pentru momentul in care ne rotim intre degete o suvita de par sau mustata, in cazul barbatilor, sau cand ne dam parul dupa ureche.

Nu este o coincidenta nici in modul cum oamenii stau asezati pe un scaun. Daca un om se aseaza relaxat, cu mainile si picioarele leganandu-se, este un semn ca se simte confortabil. Daca se aseaza, insa, pe marginea scaunului, cu picioarele intinse inainte si incrucisate, poate semnala indiferenta. Daca picioarele sunt apropiate si nu intinse, acest lucru semnifica o stare de tensiune.

Desigur, nimeni nu poate invata sa isi controleze in totalitate limbajul corporal. La un moment dat, oricat ar incerca, tot isi va pierde controlul, ca de exemplu atunci cand va deveni prea furios sau fericit. Controlul inca exista, insa tot va fi un mic muschi de langa gura sau o vena care va pulsa mai rapid. Obisnuit este ca obrajii femeilor sa se inroseasca, atunci cand se simt furioase sau rusinate, in timp ce barbatilor li se inrosesc urechile in aceleasi circumstante.

Atunci cand incercati sa interpretati limbajul corporal, acest fapt trebuie facut in stransa legatura cu cuvintele care au fost spuse atunci. Altfel, riscati sa intelegeti gresit. Trebuie sa tineti cont de cateva elemente pentru a ajunge la o concluzie finala si corecta in ceea ce priveste o persoana. Trebuie, de asemeni, sa tneti cont si de expresia faciala, de pozitia gurii, miscarile ochilor sau dilatarea pupilelor.