Cu totii stim ca relatia cea mai importanta din viata unui copil este cea cu mama sa, mai ales pentru faptul ca aceasta se dezvolta inca din perioada intrauterina. Problema cea mai mare care poate aparea o reprezinta disparitia mamei din peisaj, voit sau nu. Acum, toata responsabilitatea cade pe umerii tatalui, care se poate simti coplesit sau inapt pentru a face fata situatiei.

Trebuie, in orice caz, sa retinem faptul ca un copil are nevoie atat de iubirea materna, dar si de cea paterna, pentru a se dezvolta intr-un mod corepunzator.

Dupa cum spuneam, mama poate deceda sau poate fugi din viata familiei, ambele situatii fiind dificil de tratat de catre cei care raman in urma, adica tatal si de copiii lor. In orice caz, nu putem spune daca este mai bine sau mai rau daca mama dispare, inainte ca micutul sa aiba vreo amintire cu aceasta, ambele situatii avand avantajele si dezavantajele lor.

Daca mama dispare din peisaj inainte ca micutul sa poate sa isi formeze amintiri cu ea, tatal va putea sa creeze o imagine foarte buna despre aceasta, povestile spuse pot fi doar pozitive, iar in memoria copilului va ramane o femeie care ar fi fost demna ca model de urmat, de care are neaparata nevoie, asa cum am aratat in articolul „Am nevoie de un model pozitiv!”. Totusi, pe masura ce va trece timpul, copilul va fi rascolit de adevarul din spatele povestilor, asadar isi va dori sa o fi cunoscut.

Daca mama renunta, voit sau nu, la familie, dupa ce copilul incepe sa aiba propriile sale amintiri, lucrurile se complica. Cu cat mai tarziu se intampla acest lucru, cu atat ii va fi mai greu tanarului sa accepte lipsa mamei. El se obisnuieste cu prezenta ei, cu grija pe care i-o poarta, pur si simplu cu faptul de a avea mama, astfel incat disparitia ei devine cel mai trist moment din viata sa, iar pentru tata va fi mult mai dificil sa joace ambele roluri, incluzandu-l pe cel de mama.

Motivul disparitiei mamei este unul dintre cele mai importante, acesta determinand felul in care aceasta va ramane in amintirea copilului. Sentimentele care vor rascoli copilul vor varia de la vinovatie, tristete si pana la furie, dezamagire sau, poate, si la bucuria de a nu mai avea pe cineva care sa ii controleze viata. Acesta este momentul in care tatal trebuie sa intervina si sa aiba grija ca sentimentele sa nu ia o intorsatura nepotrivita.

Decesul mamei, din timpul nasterii, va aduce copilului sentimente de vinovatie, acesta crezand ca totul s-a intamplat din cauza sa. Rolul celor din jurul sau, dar mai ales al tatalui, este de a face copilul sa realizeze ca el nu a avut nicio vina pentru cele intamplate, ca toate au fost randuite in acest mod, dar ca vor trece impreuna peste problema si ca vor reusi sa depaseasca cele intamplate.

Moartea mamei atunci cand copilul este constient de ceea ce se intampla in jurul sau poate, de asemenea, sa nasca sentimentul de vinovatie. Faptul ca mama a fost bolnava poate sa il faca sa creada ca nu a avut destula grija de ea, ca nu a fost destul timp langa ea si ca ar fi putut sa faca mult mai multe lucruri impreuna cu ea. Pe de alta parte, daca moartea mamei nu a fost accidentala, furia indreptata spre persoana vinovata il va putea impinge sa faca lucruri pe care le va regreta.

Fuga mamei va fi adesea interpretata ca un act de lasitate, de repulsie a mamei fata de copil si de intreaga familie. Copilul va alege sa isi urasca mama, sa se simta abandonat si sa fie mai mult decat suparat pe situatie. Va alege sa se inchida in sine si sa refuze ajutorul celor dragi.

Oricare ar fi situatia, sentimentele copilului trebuie tratate cu seriozitate si maturitate, tatal trebuind sa ceara ajutorul atunci cand considera ca nu mai poate face fata situatiei. Intotdeauna, in astfel de cazuri, esre recomandat sa apelati la un psiholog care va poate ajuta sa rezolvati conflictele interioare, atat ale dumneavoastra, cat si ale copilului.

Cand copilul este foarte mic, el va simti lipsa mamei, in primul rand deoarece nu va mai auzi vocea cu care era obisnuit de cand era in burtica. Se va simti dezorientat, dar tatal va trebui sa incerce sa ii fie si mama si tata.

Din pacate, tatal nu il va putea alapta, asa ca necesarul de vitamine si de anticorpi de care are nevoie copilul nu va putea fi asimilat decat cu ajutorul unui program specializat de hrana bazata pe lapte praf formula si vitamine. Mai multe despre tot ceea ce este nevoie sa stiti despre hranirea bebelusilor puteti citi in nenumaratele articole de pe site-ul nostru.

Relatia de apropiere dintre parinte si copil va trebui tratata cu o sensibilitate maxima si cu multa responsabilitate. Tatal trebuie sa incerce sa formeze o apropiere foarte asemanatoare cu cea pe care bebelusul ar fi trebuit sa o aiba cu mama sa.

In aceasta perioada, tatal se va simti, cu siguranta, coplesit de multitudinea de probleme care pot aparea in ingrijirea sugarului, asadar ajutorul este bine venit din partea tuturor. Chiar daca tatalui ii va fi rusine sa ceara ajutorul, parintii si prietenii sai vor observa cantitatea mare de tensiune care il apasa. Tensiunea nu este provocata doar de necesitatile copilului, ci si de necesitatile sale, disparitia femeii din viata sa punandu-si amprenta puternic asupra sufletului si psihicului sau.

Cand copilul ajunge la varsta la care constientizeaza faptul ca mama sa nu mai este in viata lor, tatal va avea o misiune dificila de a ii explica motivele disparitiei mamei, linistirea copilului si inlocuirea, pe cat posibil, a activitatilor pe care mama ar fi trebuit sa le faca.

Oricare ar fi situatia, fie ca este vorba despre o mama decedata sau o mama care si-a parasit familia, tatal trebuie sa inteleaga ca frustrarea sa nu trebuie transmisa copilului. Asadar, tatal ar trebui sa pastreze o imagine pozitiva a mamei in memoria copilului.

Va fi dificil pentru micut sa observe fericirea dintre parintii colegilor sai de gradinita sau de scoala, dar tatal va trebui sa minimalizeze aceste neplaceri pentru a asigura sanatatea mintala a celui mic.

Probabil, cea mai grea perioada peste care trebuie sa treaca familia formata din doi este cea a adolescentei. Acum apar schimbarile majore fizice si psihice care vor bulversa tanarul, acesta avand nevoie sa discute cu parintii despre ceea ce se intampla cu el.

Situatia devine destul de simpla daca tatal are de-a face cu un baiat, parintele ocupandu-se, in orice situatie, mai mult de discutiile specifice perioadei. Lucrurile se complica daca tatal ramane singur cu o adolescenta. Cresterea sanilor, aparitia menstruatiei, nevoia de a face sex pot face discutiile dintre ei inconfortabile, atat fata cat si tatal putand sa se simta jenati. Lipsa acestor discutii nu face nimic altceva decat sa inrautateasca modul in care adolescenta trece prin aceasta perioada.

Daca tatal simte ca nu poate face fata situatiei, acum este, probabil, cel mai bun moment de a cere ajutorul unui specialist sau al unei femei care sa o ajute pe fiica sa sa inteleaga si sa accepte schimbarile adolescentei.

Sensibilitatea cu care trebuie tratata aceasta perioada este foarte importanta, deoarece acum apar comportamentele deviante, mai ales absenteismul si esecul scolar. De asemenea, este important ca tatal sa pastreze o relatie deschisa cu profesorii acesteia, dar mai ales cu dirigintele, pentru a incerca pe cat posibil sa evite situatiile neplacute.

Unul dintre cele mai grele momente pentru un tata, singur sau nu, este aparitia unei alte persoane in viata fiicei lui, lucru care, deseori, duce la aparitia comportamentului sexual. Tatal trebuie sa accepte faptul ca fata lui nu mai este un copil si sa incerce sa discute cat mai deschis despre acest subiect.

Am putea crede ca problemele dispar aici, lucru total neadevarat. Pentru un copil crescut fara mama va fi foarte greu sa treaca peste perioadele cele mai importante din viata sa fara a o avea pe aceasta alaturi. Desigur, aceste momente pot fi pozitive, dar si negative. Vorbim despre casatorie, despre nasterea copiilor, evenimentele petrecute in familie, dar si de trecerea peste momentele grele pe care viata ni le asterne, precum boala, decesul altui membru al familiei etc..

Disparitia mamei din viata familiei este foarte grea, iar tatal va putea alege sa isi gaseasca o alta partenera de viata. Desi tatal nu se va mai simti singur, aceasta nu este solutia pe care copilul o va considera ca fiind cea mai buna. Copilul va simti ca tatal isi tradeaza mama, ca o inseala, dar rolul tatalui este de a ajuta tanarul sa inteleaga ca noua femeie nu o va inlocui niciodata pe mama, ci ca va fi un ajutor in plus pentru a-i ajuta sa treaca peste perioada nefasta.

Chiar daca mama este pilonul de sustinere din viata copilului, trebuie sa recunoastem ca exista viata si fara ea, cu conditia ca tatal sa fie capabil sa treaca impreuna cu acesta peste greutatile vietii si sa recunoasca atunci cand situatia devine coplesitoare pentru el. Nimeni nu spune ca este usor sau ca situatia va fi depasita in totalitate, dar sentimentele vor scadea in intensitate si le va fi mai usor sa accepte lipsa ei. Cel mai important lucru este ca imaginea ei sa fie pastrata vie in mintea celor doi. De asemenea, nu este gresit ca ei sa se gandeasca la ea, sa mai planga uneori, dar trebuie pastrate niste limite ale suferintei pentru a nu cadea in extrema opusa.