Din grecescul „atyches”, insemnand „lipsa de noroc”, alaturat binecunoscutului „phóbos” – „frica”, a rezultat un termen putin cunoscut de catre parinti, care defineste o frica des intalnita la copii. Atihifobia reprezinta frica nedorita si persistenta de esec. Ca si in cazul altor fobii, aceasta actioneaza in toate planurile vietii, conducand la rezultate nedorite si la actiuni anormale din partea celor afectati de ea.

Simplul act de a incerca ne ajuta sa obtinem cele mai bune rezultate din viata. Atunci cand ne confruntam cu situatii noi, exista doua rezultate posibile: succesul sau esecul. Cei care sufera de atihiofobie cred, insa, ca singurul rezultat posibil este esecul si, de aceea, refuza sa mai incerce. Astfel, singurele actiuni pe care le fac cei care au aceasta fobie sunt cele al caror succes este garantat. In cazul copiilor, aceasta fobie se manifesta, in special, atunci cand vine vorba de teste sau de a incerca sa faca lucruri pe care nu le-au mai facut, pana atunci.

In general, se crede ca fobiile sunt cauzate de o combinatie a patru factori, reprezentati de ereditate, genetica, chimia specifica creierului si experienta de viata. In afara de variabilele pe care nu le putem controla (primele trei), in ceea ce priveste experienta de viata, se crede ca anumite intamplari din copilaria timpurie, care au avut un rezultat stanjenitor sau traumatic, sunt cele cauzatoare de frica de esec.

Atunci cand un copil aflat in plin stadiu de dezvoltare creste intr-o familie in care iubirea este direct asociata cu performantele, devine foarte dificil pentru acesta sa separe cele doua aspecte. O astfel de persoana ajunge sa creada ca iubirea parintilor sai trebuie castigata (gresit, desigur – iubirea parinteasca ar trebui sa existe neconditionat) si ca, in caz de esec, ar putea sa o piarda, atunci apare aceasta frica inconstienta.

In plus, o mare parte a celor care manifesta fobii, de orice tip, se confrunta cu o stare de anxietate generala, avand o predispozitie genetica spre aceasta, ceea ce transforma atihiofobia obisnuita intr-o problema mult mai grea de controlat.

Ca un rezultat al acestor factori, cei care se confrunta cu frica de esec se opresc, de bunavoie, la un nivel mediocru al performantelor, pentru a nu risca sa se confrunte cu greseli sau rezultate negative carora sa le faca fata. Acestia fac o legatura directa intre competitie si posibilitatea de a inregistra un esec, astfel, incat, adeseori, refuza sa in actiune care implica adversari. De asemeni, s-a dovedit faptul ca cei care sunt mai motivati de evitarea esecului decat de obtinerea succesului, isi stabilesc si scopuri lipsite de realism. („Strategii de stimulare a motivatiei elevilor”)

Aceasta situatie este amplificata si de catre perceptia societatii moderne, care plaseaza perfectiunea ca si ideal in viata, astfel incat, o persoana ce sufera de aceasta frica va incerca, pe cat posibil, sa evite situatiile in care exista riscul sa para imperfecta. Mai mult, ei isi stabilesc stima de sine in functie de standardele sociale.

Spuneam, in randurile de mai sus, ca un copil cu atiohofobie intampina probleme in special atunci cand se afla in clasa de elevi, acesta fiind un mediu in care rezultatele se bazeaza pe competitie, iar premiile sunt in numar limitat. Posibilitatea de a obtine o nota mare – care vine intr-un numar limitat, impinge elevul spre depasirea limitelor, ceea ce ar fi greu de suportat chiar si la varste mai mari. Adeseori, o asemenea situatie impinge copilul la luarea unor decizii nu intotdeauna bune si devine un incubator pentru instalarea fricii de esec. Astfel, copilul poate gandi ca, daca tot nu poate obtine note mari, atunci, macar, poate evita esecul – obtinerea unor note sub medie.

Cei care sufera de atihiofobie prezinta simptome caracteristice tuturor fobiilor, dar si cateva specifice acesteia. Majoritatea, desi se manifesta sub o forma fizica, au drept cauza psihicul:

• Un ritm cardiac lipsit de regularitate
• Respiratii scurte si rapide
• Greata
• Un sentiment general de amenintare
• Nervozitate
• Probleme legate de stomac si lipsa apetitului
• Transpiratie abundenta
• Incordare musculara
• Tremurat
• Stari de lesin

• o stare de frica ce domina fiecare moment al vietii
• tahicardie
• slabire a muschilor
• greata
• dureri in piept
• respiratie scurta si rapida
• dureri de stomac
• paloare
• transpiratie abundenta

Tratarea atihiofobiei depinde, in cea mai mare masura, de dorinta persoanei de a se trata si a depasi aceasta stare. Ca si in cazul celorlalte probleme psihologice, nu exista, nici aici, un tratament care sa functioneze in proportie de 100%.

In ciuda acestui fapt, insa, simptomele fricii de esec pot fi reduse in asemenea masura incat copilul sa aiba o viata sociala si personala cat mai aproape de standardele normale. Aceasta implica o schimbare la nivelul gandirii celui mic si cresterea abilitatii de a trece peste situatiile care creeaza frica. Cele mai comune forme de tratament pentru atihiofobie sunt cele care implica metodele motivationale si autoajutorarea.

Si din punct de vedere medicamentos exista un tratament, acesta constand in administrarea unor medicamente care creste secretia de serotonina, insa, acest fapt afecteaza si alte functii psihologice, astfel incat este indicat a fi lasat ca ultima solutie. Prin cresterea nivelului de serotonina se produce o stare de fericire si relaxare (este unul dintre hormonii responsabili de zambet sau iubire – „Psihologia cadourilor”), astfel incat nivelul anxietatii scade. In plus, medicatia nu rezolva problema, in sine, ci doar inlatura efectele, astfel incat, imediat ce este intrerupta, frica de esec se instaleaza din nou. Cei mai multi psihologi recomanda o combinatie intre terapiile medicinale si cele cognitive sau behavioriste, in functie de curentul la care acestia au aderat.

Psihoterapia este, de asemeni, folositoare in cazul fricii de esec. Astfel, psihoterapeutul poate identifica, cu exactita, evenimentele care au condus la aparitia atihiofobiei si ajuta pacientul sa treaca peste acest moment sau, cel putin, sa faca fata momentelor tensionante din situatiile noi, in care apare stresul. Acesta isi invata pacientul un nou tip de a gandi situatiile cu risc si incearca sa ii schimbe sistemul de valori referitor la esec.

Numai in cazurile extreme, atunci cand este implicata si o stare de anxietate, se prescriu tratamente serioase, de catre un psihiatru. De asemeni, mai sunt folositoare si hipnoza si programarea neuro-lingvistica.

Copilul suferind de atihiofobie trebuie, el insusi, sa faca antrenamente, fara ajutorul unor alte persoane. O astfel de metoda este confruntarea periodica si graduala a situatiilor de risc, pana cand apare desensibilizarea (si despre acest aspect am discutat in „Psihologia cadourilor”)

O metoda de a face fata unor activitati stresante, din acest punct de vedere, este impartirea lor in activitati mai mici, astfel incat ele sa produca un nivel suportabil de stres. Acceptarea graduala a esecului, ca parte din viata de zi cu zi, aduce cu sine si efectul dorit – si anume scaderea efectelor fricii de esec.

Intelegerea notiunii de esec si gasirea unei parti constructive a acesteia este vitala pentru copil, acest fapt conducand la o crestere a increderii in sine si la o minimizare a fricii.