Baiatul mamei
V-ati intrebat, vreodata, de ce unii barbati sunt atat de atasati de mamele lor incat le este imposibil sa isi creeze o relatie de iubire constructiva? Sau care este mecanismul care leaga alti barbati atat de mult de familie, incat, si la varste inaintate, le este frica sa plece din caminul parintesc si sa isi ia viata in propriile maini? Uneori, se ajunge atat de departe incat intreaga viata a adultului este data peste cap si integrarea lui sociala, profesionala sau intima nu poate fi facuta fara acordul mamei care, de cele mai multe ori, impinsa de propriile defecte - egoism si gelozie, il impiedica sa faca pasii necesari spre propria independenta.
Internetul abunda de articole in care femeile sunt sfatuite sa se fereasca de „baiatul mamei”, adeseori o relatie de acest tip implicand doar frustrari si tensiuni pentru cuplu, care, de foarte putine ori, se sfarsesc intr-o nota optimista.
Despre ce conduce la aceste situatii, ce efecte au ele asupra baiatului in cauza si cum puteti sa le evitati vom discuta in cadrul acestui articol.
Complexul Oedip
Cu siguranta, ai auzit pana acum vorbindu-se despre cele doua complexe care ne guverneaza viata intima – Oedip si Electra. Provocand mereu discutii, ele sunt cele facute vinovate de catre psihanaliza pentru dragostea mare pe care o purtam parintelui de sex opus si, mai mult, pentru cautarea tiparului acestuia in persoanele cu care ne decidem sa intemeiem un cuplu. Iar daca este sa analizam relatiile de iubire prin care fiecare dintre noi am umblat, vom observa cum, adeseori, gasim elemente specifice tatalui sau mamei noastre, la partenerii alesi mai mult sau mai putin inspirat.
Asadar, ce sta la baza acestui complex Oedip? Oedip, personaj legendar din Grecia Antica, este cel care, fara sa stie, si-a ucis tatal pentru a se casatori cu mama sa. In termeni psihanalitici, Freud sustinea ca exista o legatura erotica la nivelul inconstientului intre baietei si mama lor. Dat fiind ca teoriile lui Freud au fost, adeseori, contestate si pentru ca SupraEul nostru nu ne lasa sa acceptam o relatie de asemenea natura intre doua rude atat de apropiate, tindem sa contrazicem aceasta ipoteza. Insa, nu ne putem abtine sa nu observam ca, la un nivel mai putin erotic, exista si o parte de adevar la mijloc.
Dragostea dintre mama si baietelul ei este, cu siguranta, foarte puternica si, uneori, ea poate conduce la o gelozie intensa din partea ei, atunci cand cel mic da primele semne ca ar dori sa isi castige independenta (subiect discutat mai pe larg in articolul Parinti si copii: momentul separatiei). Asadar, putem observa ca „baiatul mamei” nu este o problema a celui mic, ci una fundamentala a mamei.
Parintii impostori
„Parinti impostori” este un termen folosit, nu la nivel psihologic, ci mai degraba literar, pentru acei parinti care isi privesc copilul ca pe o proprietate. Adeseori, am reluat aceasta idee in articolele de pe site-ul nostru, insa, astazi doresc sa o aprofundez, deoarece ea se afla in stransa legatura cu modelul de „baiat al mamei” si este una dintre cele mai bune explicatii care exista pentru astfel de situatii.
Mama impostoare este cea care, inca din copilaria bebelusului ei, isi evidentiaza acest statut. Un prim semn este „rabdarea” cu care il face pe copil sa manance tot, desi acestuia nu ii place ceea ce se serveste. Nu tine cont de placerile si nevoile lui ci de ceea ce crede si isi doreste ea. Este cea care, atunci cand copilul face o pozna, se gandeste, in primul rand, la repercursiunile acesteia asupra ei si nu asupra celui mic. Cea care, atunci cand copilul se afla intr-o primejdie, se gandeste intai cum s-ar simti ea daca l-ar pierde, si mai apoi la faptul ca lui i s-ar intampla ceva rau.
Ce ne transforma in parinti impostori?
Un singur raspuns exista pentru aceasta intrebare: lipsa dragostei autentice intre cei doi parteneri de cuplu. Si aceasta este o idee dezbatuta in articolele noastre, insa, niciodata, din acest punct de vedere. Puteti citi si alte idei in articolele „Rolurile asumate de catre tati in familie si influenta asupra copiilor” si in „Copiii crescuti doar de mama”. In ultimul dintre acestea doua am vazut ca nevoia de iubire pe care o resimte mama se indreapta, in mod natural, spre cel mic, astfel incat atat baietelul cat si mama ajung sa perceapa, la nivel inconstient, aceasta legatura ca si una intre o parteneri, devenind, reciproc, confidentul fiecaruia.
Atunci cand intr-o familie exista dragoste neconditionata intre parinti, acest fapt se reflecta si asupra copilului, el insusi beneficiind de dragostea lor neconditionata. Insa, in cazul „baiatului mamei”, observam ca acest „neconditionat” dispare, astfel incat el, pentru a beneficia de dragostea mamei, este obligat de catre aceasta sa indeplineasca anumite misiuni. Si, desi de multe ori o cerinta este mascata sub semnul „dragostei” (Daca m-ai iubi asa cum o fac eu n-ai...), realizam ca, in fapt, este vorba doar despre santaj emotional.
In acest fel, copilul se transforma intr-un fel de compensatie sentimentala, iar mama poate fi comparata cu o closca, deoarece ea nu a nascut din dragoste pentru familia lor ci din comportamentul orb al instinctului biologic, astefl incat, daca cineva doreste sa ii fure „oul”, se va infoia si va face tot ce ii sta in putinta pentru ca acest lucru sa nu se intample.
Copilul, ca marioneta
Lipsind afectiunea dintre cei doi parteneri, mama se minte ca dragostea pentru copil va compensa acest lucru. In acest fel, inca de la inceput, copilul devine o posesiune, o investitie, de pe urma caruia mama spera sa aiba satisfactii. Un astfel de copil nu isi mai apartine siesi ci este tratat, de catre parinti, ca „bunul lor cel mai de pret”.
De aici se naste si imposibilitatea ca el sa isi ia propriile decizii. Interzicandu-i-se, inca de mic, sa aiba propriile opinii, gusturi, nevoi si placeri, pedepsit dur daca acest lucru se intampla – fie printr-un tip de violenta („Violenta verbala este tot o forma de violenta!”), fie prin santaj emotional (si acesta tot un tip de violenta, insa, adeseori, neconsiderat astfel) el se adapteaza, astfel incat, la un moment dat, propria lui vointa nu mai are importanta, copilul devenind dependent emotional de mama si nefacand nici un fel de miscare fara acordul acesteia.
Impasibilitatea copilului in fata comportamentului mamei devine, astfel, un reflex invatat, exact cum cainele lui Pavlov a invatat sa saliveze, atunci cand becul se aprindea sau cum maimutele carora li se administrau socuri electrice atunci cand doreau sa manance banane au ajuns a refuza acest tip de mancare. La nivelul inconstientului, aceasta invatare conditionata poate fi dezvatata fie prin incetarea comportamentului posesiv din partea mamei, fie prin ruperea contactului cu aceasta.
Neavand propria viata de cuplu si, adeseori, acest aspect fiind insotit si de esecuri pe alte planuri, ca cel profesional, mama incearca sa-si traiasca viata prin cea a copilului.
Cum recunoastem un parinte impostor?
Indiferent de varsta baiatului, o mama se va adresa acestuia cu termeni de tipul "ala micu", "baiatul mamei", "copilul meu". Va simti intotdeauna nevoia sa aiba o parere legata de relatia in care fiul ei este implicat, indiferent daca este vorba despre una de iubire sau de amicitie, si isi va spune opinia legata de aceasta asteptand de la el sa se conformeze.
Cariera urmata de catre copil este atent aleasa de catre aceasta, inca de cand el este mic si mult dupa ce el a atins varsta majoratului. Ii ofera "sfaturi", atunci cand el este angajat – insa, mai mult sub forma de impuneri sau reprosuri ("Cat ai sa mai lucrezi acolo?") si ii cauta de munca, atunci cand el este concediat.
Ea ii va reprosa copilului, chiar si dupa ce acesta a crescut, ca el ii este dator ei, ca "ea la crescut" si, de aceea, baiatul trebuie sa se conformeze dorintelor si nevoilor ei.
Dependenta emotionala
Dependenta emotionala fata de parinti este, pe cat de folositoare atunci cand esti mic, pe atat de daunatoare atunci cand te transformi intr-un adult. De altfel, chiar si in literatura intalnim blamarea acestui aspect: "Dumnezeu sa te fereasca de dragostea parinteasca", spunea Mircea Dinescu, "Cine nu uraste pe tatal sau mama sa nu sunt demni de mine", scria in Biblie, iar Solomon preconiza intorsaturile tragice pe care le poate da dependenta emotionala – "Vai de omul care isi pune inima in alt om".
Baiatul, dependent emotional de mama, se simte neputincios atunci cand este lipsit de prezenta ei. Simte ca nu poate lua o decizie, ca parerile sale sunt invalide fara acordul ei, ca daca ar experimenta un esec, ar putea pierde dragostea mamei sale. Nevoia sa de validare este una foarte mare si ea se manifesta nu doar in relatia cu mama sa, ci si in relatiile cu ceilalti oameni din jurul sau.
In fapt, a fi dependent emotional fata de parintii tai, la varste mai mari decat cele prepubertare, inseamna o blocare la un stadiu anterior dezvoltarii la care ar trebui sa fii, astfel incat ne putem astepta, de la un barbat aflat in aceasta situatie, la toate comportamentele si emotiile specifice acestor varste.
Discutati pe forumul 7 pitici cu alte mame despre dependenta de mama.
Partea a doua >>