Din ce in ce mai des, ne este dat sa vedem cazuri de familii monoparentale, in care mama este cea care creste copilul singura. Aceasta nu este o tendinta specific romaneasca, ci una de nivel mondial, reprezentand una dintre consecintele factorilor sociali si economici, transformand-o intr-o alternativa la familia traditionala. Astfel, familia monoparentala a inceput sa fie acceptata ca normal, spre deosebire cu cateva decenii in urma, atunci cand era privita ca o deviatie.

Adeseori, atunci cand se vorbeste de un copil crescut doar de mama, parerile de rau si suportul celorlalti se indreapta, in general, spre aceasta, si mai putin spre cel mic, care trece, si el, prin momente foarte grele. In articolul „Problemele copilului fara un parinte” am abordat cateva dintre aspectele psihice cu care un copil provenit dintr-o familie monoparentala este obligat sa se confrunte, insa, in mod sigur, mai sunt foarte multe lucruri de spus despre acest subiect.

Pe langa dramele evidente, exista, de asemeni, si unele de care, poate, nimeni nu isi da seama. Acestea sunt si mai triste, cu cat statisticile ne spun ca 25% dintre parintii din Romania isi cresc copiii singuri, in familii monoparentale si, mai mult, se arata ca tendintele sunt in crestere.

Exista statistici care arata ca familiile monoparentale au un risc mai mare de a fi supuse unei situatii materiale mai sarace, in special daca parintele este mama, comparativ cu familiile care au in componenta lor cupluri. De asemeni, studiile au aratat ca mamele aflate in astfel de familii sunt mult mai afectate, motiv pentru care, in randurile care urmeaza, vom aborda si acest subiect.

Totusi, dezvoltarea unui copil nu este influentata doar de prezenta a doi parinti, la aceasta contribuind multi alti factori, precum varsta sau conditia educationala a acestora, relatiile sociale ale familiei, venitul lor. Astfel, conditia ca cel mic este crescut doar de mama nu poate fi singura trasa la raspundere pentru anumite probleme ce acesta le-ar putea intampina in dezvoltarea sa, fiind necesar un studiu mult mai amanuntit asupra tuturor factorilor din familie pentru a afla cauza.

De regula, in Romania, copiii sunt dati mamei spre ingrijire, atunci cand intervine un divort, astfel incat majoritatea familiilor monoparentale sunt materne. Conform recensamantului din 2002, dintre cele 13, 4% familii monoparentale care existau la acea vreme, 14.6% proveneau din mediul urban, in timp ce 12.2% erau familii monoparentale din mediul rural. Aceste cifre arata o crestere fata de datele obtinute la recensamantul din 1992, ceea ce arata ca popularitatea familiei monoparentale nu reprezinta un pericol pentru societate, ci o alternativa la cea traditionala, perfect normala.

Explicatia cresterii numarului de familii monoparentale ar putea fi cea in care familia nu mai este privita ca o institutie fundamentala, fara de care dezvoltarea unui copil nu ar putea avea loc in conditii bune, astfel incat functiile sociale si rolul acesteia s-au estompat. La baza acestui fapt poate fi cel in care tinerii de astazi nu mai au drept scop principal construirea unei familii ci cel al punerii in miscare a unei cariere.

Tot la recensamantul din 2002, datele celui din 2012 nefiind, inca, disponibile in totalitate, s-a aratat ca marea majoritate a familiilor monoparentale maternale sunt cele in care mama are o varsta de peste 60 de ani, procentul fiind de 27.1%. Acestea sunt urmate de cele cu varsta cuprinsa intre 40 si 49 de ani, reprezentand 24.8% din total. Mamele singure cu varsta cuprinsa intre 20 si 29 de ani reprezinta doar 10.3% din total, iar cele aflate sub aceasta varsta, un procent de doar 0.8%. Explicatia acestui fapt este data de faptul ca se considera familie monoparentala chiar si acele familii in care copilul a depasit de mult varsta majoratului, insa locuieste in aceeasi gospodarie cu parintele sau.

Mai mult, tot la acest recensamant s-a aratat ca majoritatea mamelor care au doar un copil nu lucreaza, procentul fiind de 73.9%, in timp ce cele care au 2 sau mai multi copii sunt, in mare parte, active din acest punct de vedere. Aceasta situatie se gaseste atat in mediul rural cat si in cel urban.

Dintre aceste date, cele mai multe mame din familii monoparentale au raspuns unui chestionar in care erau intrebate de felul in care fac fata cheltuielilor cu optiunea „cu oarecare dificultate”, reprezentand media intre cele 5 nivele de raspuns.

Am prezentat toate aceste date pentru a arata ca situatiile in care o mama isi creste singura copilul nu sunt deloc rare, ele fiind, astazi, normale si des intalnite si ca preconceptiile conform carora astfel de familii se descurca foarte greu cu banii nu sunt intr-adevar indreptatite, ele fiind cazuri particulare. Astfel, problemele acestor familii sunt mai mult de natura psihica decat ecoomica sau sociala.

Desi pare o situatie similara, exista unele diferente majore in ceea ce priveste o familie monoparentala, in functie de sexul parintelui responsabil de cresterea copilului. Ca de exemplu, s-a aratat, in studii, ca mamele singure manifesta o tendinta majora de a nu cere ajutorul celorlalti si a incerca sa isi asume si rolul de tata, in timp ce tatii singuri cer, adeseori, membrilor familiilor extinse sa se implice in cresterea copilului, iar ei se rezuma doar la rolul lor.

Aceasta incercare de a purta grijile cresterii unui copil doar pe proprii umeri, acumuleaza, la un moment dat, o suprasolicitare foarte mare, care are drept consecinta, nu de putine ori, o cadere nervoasa. Asa cum bine stiti din articolul „Depresia in randurile copiilor”, stresul este o cauza directa a depresiilor si anxietatii, astfel incat, de multe ori, putem asista la cazuri de mame singure ce se confrunta cu aceste conditii.

Mamele singure au, de asemeni, tendinta de a fi mai rigide si mai autoritare in cazul regulilor si a limitelor impuse, crezand ca, in acest fel, se suplineste lipsa tatalui. De vina pentru aceasta tendinta este modelul familiei traditionale – adanc inradacinat in inconstientul nostru – dupa care tatal este cel care detine autoritatea, intr-o casa, si fara aceasta se produce haosul. Desigur, privind prin prisma familiei moderne si avand la indemana numeroasele studii care s-au facut, de-a lungul timpului, asupra acestui subiect, putem observa ca stilul autoritar („Tu ce stil parental ai adoptat?”) este unul cu grave consecinte asupra copilului, fiind contraindicat.

Astfel, prin incercarea de a suplini atat rolul tatalui cat si cel al mamei, femeia induce copilului o confuzie legata de intimitatea erotico–afectiva si de modelul de rol pe care ei, la randul lor, ar trebui sa il adopte.

Asadar, observam aparitia unui numar de probleme, in cazul mamei singure, date, in primul rand, de separatia de partener, in cazul in care acesta a existat si nu discutam de o situatie in care mama a decis sa nasca un copil fara a avea o relatie – caz din ce in ce mai des intalnit, in ultimii zece ani, in special daca varsta mamei este de peste 30 de ani. Acestea pot fi:

• singuratate
• depresie si alte probleme de sanatate
• probleme financiare
• probleme legate de viata sociala si cea cotidiana
• suferinta provocata de despartirea de partener
• suferinta copiilor de a fi despartiti de unul dintre parinti, care se reflecta si asupra mamei
• suferinta provocata de aparitia problemelor de autoritate, de responsabilitate, de educatie, de sanatate
• suferinta provocata de aparitia unor tensiuni intre mama si copil
• gasirea unui echilibru intre viata familiala si cea profesionala