Mai mici sau mai mari, fiecare dintre noi ne intrebam ce semnificatie are un desen, atunci cand il vedem, in special daca este unul facut de catre copilul nostru. Departe de efectul vizual sau nu – daca este placut, bine conturat sau semnificativ pentru ceea ce vrea sa reprezinte, un desen ascunde si substraturi care ne pot spune foarte multe despre un om.

Daca pana in 2 ani, desenul unui copil reprezinta doar o „mazgaleala”, incepand cu aceasta varsta putem sa ii dam foarte multe conotatii si interpretari. Daca doriti sa aprofundati acest subiect si sa aflati si alte idei, fata de ceea ce este cuprins in acest articol, va recomand cartea „Copiii si desenele lor”, scrisa de catre Brigitte Langevin. Pana atunci, insa, haideti sa aflam cateva notiuni de baza ale interpretarii desenelor, in general, si ale unui copil, in particular.

In anul 1928, Emile Jucker a facut primele teste in ceea ce priveste simbolistica din spatele graficii desenate de catre copii. Din pacate, insa, acesta nu a analizat statistic aceste date si nu si-a exprimat opinia, in mod oficial. Din fericire, insa, cercetarile lui au servit drept punct de pornire 9 ani mai tarziu, cand Ch. Koch a publicat primul manual care sa trateze acest subiect, pe baza unor cercetari empirice foarte amanuntite.

Acesta a fost si cel care a facut conexiunea dintre simbolurile grafice si arhetipuri. Arhetipurile sunt „idei” si „definitii” – concepte, inmagazinate in inconstientul colectiv, cu care ne nastem. Inconstientul colectiv este, la randul sau, format din „amintiri” ale stramosilor nostri si transmise, peste generatii, genetic. Un exemplu concludent in acest sens este conceptul de „mama”: nu am sti sa ne purtam, ca mame, sau cum ne-am dori sa fie o mama, daca nu ar exista o idee care sa defineasca acest concept in mintea noastra, inca de la nastere. Reflexele sunt, de asemeni, mostenite pe aceasta cale.

Astfel, in mod inconstient, atunci cand desenam, reprezentam aceste arhetipuri, al caror concept il impletim cu realitatea. De exemplu, daca vrem sa desenam o floare, ea va arata asa cum ne-o „inchipuim” noi. In schimb, daca singurele flori pe care le-am vazut ar fi fost cele ofilite, atunci, in desenul nostru, s-ar reflecta acest lucru, insa, fara a strica frumusetea ideala pe care o vedem cu ochii mintii.

Poate ati auzit, pana acum, despre Testul Arborelui. Sau poate, copil fiind si aflandu-va intr-un spital pentru a trata o oarecare boala, o tanara psiholog a venit la dumneavoastra, v-a intins o foaie alba si un creion si v-a rugat sa ii desenati un copac. Desi pare, la prima vedere, o simpla modalitate de a umple timpul unui copil, testul arborelui este, de fapt, un foarte bun instrument de diagnoza psihologica, ce se aplica celor care se afla la o varsta cuprinsa intre 2 si 9 ani.

Materiale necesare:

• o foaie alba, A4
• un creion

• copilul nu trebuie influentat sub nici o forma de catre adult
• acestuia i se acorda cat timp doreste pentru a desena un copac
• copilul este rugat sa deseneze un copac cat de bine poate, „cat mai frumos posibil”

1. Radacinile si baza trunchiului
2. Trunchiul
3. Coroana copacului
4. Amplasarea copacului in spatiul foii

5. Umbrele de pe trunchi
6. Linia solului
7. Florile si frunzele
8. Accesorii