Stim, deja, ca inteligenta este importanta in fiecare aspect al vietii, insa, atunci cand vine vorba despre viata de familie, una dintre componentele ei este esentiala, si anume cea emotionala.

Inteligenta, departe de sensul comun, este formata nu doar din capacitatea de a putea memora siruri lungi de numere sau dintr-o „minte brici” atunci cand vine vorba de gasirea solutiilor. Inteligenta este, in fapt, mult mai complexa decat modul cum este ea definita, in viata de zi cu zi.

Asa cum este ea definita, inteligenta este „proprietatea de a descoperi proprietatile obiectelor si fenomenelor dintre acestea, dublata de posibilitatea de a rezolva probleme noi”. Mai pe scurt, aceasta reprezinta capacitatea de a face legaturi intre mai multe variabile date. Diferenta de inteligenta se poate aprecia prin timpul de reactie. In alte cuvinte, inteligenta reprezinta capacitatea unei persoane de a invata din propriile experiente si a folosi informatiile obtinute, pe viitor.

Insa, inteligenta nu este acelasi lucru cu inteligenta emotionala, desi, in termeni de functionalitate, putem sa le asemanam, in mare masura. Motivul pentru care am prezentat, in randurile de mai sus, definitia primei, este pentru a va ajuta sa faceti diferenta dintre cele doua, mai usor.

Inteligenta emotionala este „capacitatea de a constientiza si intelege propriile emotii si emotiile celor din jur si de a le gestiona si folosi cu rezultate pozitive”. Asadar, tot despre variabile si gestionarea lor este vorba si aici, insa, ele sunt reprezentate de emotii si nu de obiecte sau date.

Desigur, o inteligenta ridicata poate insemna si una emotionala mare, insa, acestea nu se implica, in mod obligatoriu. Ba, chiar, exista destule cazuri de genii, care dau "chix" pe plan social, tocmai din lipsa acestei inteligente emotionale, la fel cum exista si oameni care reusesc, cu greu, sa faca un calcul simplu, dar care pot sa isi dea seama, instinctiv, de emotiile celorlalti si sa reactioneze corespunzator.

Inteligenta emotionala este, asa cum o definea Thorndike, reprezentata de abilitatea de a reactiona intr-un mod inteligent, atunci cand vine vorba despre relatiile interumane. De la aceasta definitie au derivat doua subtipuri de inteligenta emotionala, si anume:

• Inteligenta intrapersonala: abilitatea de a ne autoanaliza si autocunoaste sau, cu alte cuvinte, celebrul dicton scris pe templul din Delphi, „Cunoaste-te pe tine insuti”.
• Inteligenta interpersonala: abilitatea de a intelege emotiile celor din jur si a reactiona conform lor.

In cadrul familial, inteligenta emotionala are cea mai mare pondere de importanta. Ea este prezenta, intr-o mai mica sau intr-o mai mare masura, in toate familiile, si de ea depinde, in mare parte, gradul de intelegere al acestora. In timp ce comunicarea („Noi metode de a imbunatati comunicarea dintre tine si copiii tai”) este cea care ajuta la o impartasire a emotiilor mai buna, inteligenta emotionala ajuta la intelegerea acestora fara a fi necesare cuvintele.

In fapt, o familie incepe sa se formeze tocmai din cauza acesteia, deoarece ambii soti se simt intelesi, de catre celalalt, acceptand, astfel, sa formeze un cuplu si sa puna bazele unui camin, impreuna. Cu cat inteligenta emotionala a amandurora este mai mare, cu atat ei se afla la nivelul pe care toti il admiram, la unele cupluri, acela in care cei doi se „inteleg din priviri”.

Odata cu aparitia copilului care, asa cum ne arata genetica, va mosteni calitatile parintilor, aceasta situatia se va amplifica, in functie de nivelurile de inteligenta emotionala care existau, inaintea lui.

Exemplu:

• IE ridicata + IE ridicata = Copil cu IE ridicata
• IE ridicata + IE scazuta = Copil cu IE ridicata sau IE scazuta
• IE scazuta +IE scazuta = Copil cu IE scazuta

O relatie mai minunata mama – copil, nici ca s-ar putea. La legatura naturala, dintre cei doi, se adauga si aceasta asertivitate extrema, care ii va conecta, la cele mai inalte nivele. Desigur, ca in orice relatie interumana, si aici pot aparea neintelegeri si tensiuni, insa, in mod sigur, sunt foarte mici sansele ca ele sa fie cauzate de catre imposibilitatea intelegerii emotiilor celorlalti sau ale propriilor emotii.

In acest caz, din pacate, copilul va fi cel care se va simti neinteles, insa, datorita nivelului de inteligenta emotionala ridicat, va reusi sa perceapa, la un nivel inconstient, de ce se intampla acest lucru. Poate ca acest lucru nu va fi evident in perioada mica si cea de adolescenta (in nici un caz pana la varsta de 3 ani, atunci cand el nu poseda aceasta calitate), insa, in perioada matura, el va manifesta o intelegere mare fata de mama sa, chiar daca, uneori, se va simti frustrat ca nu este una reciproca.

Unul dintre tablourile clasice ale acestui ansamblu este cel in care mama incearca sa ii faca, incontinuu, pe plac celui mic, iar el se transforma intr-un mic tiran, nu doar fata de ea, insa fata de toata lumea. Domnul Goe, cu siguranta, poate fi un exemplu perfect al acestui caz. Totusi, din fericire, nimeni nu va simti vreo frustrare, atat timp cat „nazbatiile” celui mic nu depasesc limitele si nu o fac pe mama sa se simta neputincioasa, deoarece ea va dori, datorita instinctului matern, sa ii lase libertatea, copilului, de a face orice ii aduce o stare de fericire.

Gandindu-ma la aceste doua variabile, in minte imi vin doua posibilitati: fie relatia dintre cei doi este una dezinteresata, in care fiecare se retrage in propria lume, fie este una plina de conflicte, din cauza frustrarilor cauzate de lipsa intelegerii emotiilor fiecaruia. Oricum ar fi, nu este deloc placuta, pentru nici una dintre parti, insa, ea se poate modera cu ajutorul altor variabile.

Desigur, toate aceste situatii sunt pur ipotetice, iar ele pot fi influentate de catre multe alte variabile, exemplele date de catre mine fiind doar cateva dintre multiplelele posibilitati. Inteligenta este cea care ajuta la gestionarea situatiei, iar influentele pot veni din nenumarati alti factori, precum mediul, educatia, experientele, etc.