Am nevoie de un model pozitiv!
Modul in care se dezvolta copilul este determinat genetic inca din perioada intrauterina, dar pe parcursul vietii, personalitatea si comportamentul sunt modelate in functie de ceea ce se intampla in jurul acestuia.
Astfel, fiecare mic eveniment, fiecare persoana si fiecare cuvant il schimba si modeleaza pe cel mic, astfel incat, pe principiul „bulgarelui de zapada”, in perioada sa de adult acestea isi vor face resimtite ecourile in cele mai varii si neasteptate moduri. In articolele de pe site-ul nostru veti gasi foarte multe exemple in acest sens, insa, poate ca cel mai elocvent astfel de exemplu este cel explicat in articolul „Efectul Pygmalion. Cercul vicios ce ne defineste rezultatele.” De aceea, in randurile articolului prezent vom discuta despre importanta unui model pozitiv in viata unui copil si efectul pe care il poate avea unul negativ asupra personalitatii acestuia.
Invatarea prin imitatie
Parintii sunt primele persoane cu care are un copil contact si primii de la care invata un anumit model de comportament. Invatarea prin imitatie (despre care puteti citi in articolul „Tipurile de invatare si aplicarea lor in viata de zi cu zi”) determina copilul sa reactioneze dupa cum o fac si cei din jurul sau. In cele mai multe cazuri, un parinte calm si fericit va avea un copil asemenea lui, la fel cum un parinte nervos si violent va avea un copil cu probleme de comportament.
Inca din momentul in care mama afla ca este insarcinata, parintii au datoria de a isi adapta comportamentul si sentimentele la noua situatie. Ei trebuie sa devina mai putin nervosi, mai fericiti si pregatiti sa se transforme intr-un model potrivit pentru copil. Viitorul adult le va imita toate aspectele, comportamentul, modul de a vorbi etc., fie ele bune sau rele.
De exemplu, daca unul dintre parinti este fumator, copilul, inca din primul an de viata, va incerca sa imite actul fumatului sau al scrumatului, el neintelegand daca este o activitate dezirabila sau nu. Pentru a preveni situatia neplacuta, parintii, daca nu au reusit sa se lase de fumat, ar trebui sa evite aceasta activitate in compania copilului. Pe langa faptul ca nu este un model bun de urmat, poate avea repercursiuni negative asupra sanatatii celor din jur.
Violenta, fie ea fizica sau verbala, va avea efecte nepotrivite asupra dezvoltarii copilului. Majoritatea infractorilor au crescut in case unde violenta era prezenta zilnic, iar nevoia de a imita si-a spus cuvantul. Acelasi lucru este valabil si daca el va observa acte de violenta fata de alte vietati, celalalt parinte, alte persoane sau animale, nu neaparat asupra sa. El va fi predispus sa raneasca ceea ce este in jurul lui datorita modelului parental.De altfel, violenta de orice tip („Violenta verbala este tot o forma de violenta!”) asupra unui membru al familiei este aspru pedepsita de lege din vara acestui an si, mai mult, denigrarea unei alte persoane, indiferent daca ea este un strain sau cel de-al doilea parinte, in prezenta unui copil minor, aduce, de asemeni, aspre sanctiuni.
Ce inseamna un model pozitiv?
A fi un model pozitiv pentru un copil nu inseamna a fi un parinte perfect, ci a fi “pe aceeasi lungime de unda” cu acesta, a arata capacitati demne de urmat de catre cel mic. O persoana poate sa nu fie buna pe plan familial, dar sa aiba un loc de munca pe care copilul il va considera onorabil sau invers, iar parintele respectiv va avea o influenta asupra a ceea ce va vrea copilul sa devina. Tanarul va face tot posibilul sa aiba acelasi loc de munca onorabil precum parintele, iar in aceasta categorie putem include job-uri precum pompier, politist, avocat, doctor etc.
Important de retinut pentru parinti, atunci cand vor sa devina un model pozitiv pentru copil, este ca starea si felul de a trai trebuie sa il faca mandru pe cel mic. Parintii trebuie sa se mentina permanent pozitivi, sa aiba grija de aspectul exterior si interior al lor, sa fie capabili sa isi organizeze timpul si finantele, sa scape de adictiile negative, pe scurt, sa devina un model demn de urmat, eliminand toate aspectele negative din viata lor, incluzand personalitatea, gandirea, relatiile interpersonale etc.. Problema este ca, chiar daca parintele nu este modelul pozitiv, il va influenta in alegerea unui tip de model, pozitivitatea fiind subiectiva.
Un model pozitiv il poate reprezenta si o persoana din afara familiei restranse, pe care copilul o considera mai apropiata de sufletul sau. Astfel, cadrul didactic, bunicii, unchii sau prietenii de familie pot avea o importanta influenta asupra tanarului.
Modelul pozitiv este, de fapt, la alegerea copilului. El va descoperi ca nu trebuie sa fie o singura persoana, ci ca el poate sa adune mai multe caracteristici care il incanta de la mai multe persoane si sa isi imagineze tipul de om care vrea sa devina. In acest caz, parintii ar fi trebuit sa il invete ce este bine si ce este rau, pentru ca el sa fie apt sa culeaga ce este dezirabil in favoarea indezirabilului (despre acest subiect si nu numai, puteti citi in articolul „Minciuna, moralitatea si varsta copilului”). Astfel, copilul poate vrea sa devina un parinte cum este bunicul sau, un doctor precum doctorul de familie, un pedagog precum profesorul de romana si un sot sau o sotie precum sunt prietenii cei mai buni ai familiei.
Cine poate deveni un model pozitiv pentru un copil?
Asa cum am menitonat in randurile de mai sus, fiecare persoana cu care cel mic ia contact, de-a lungul copilariei si adolescentei sale, poate deveni un model pozitiv sau negativ pentru acesta. Un lucru este sigur: o influenta va exista, oricum, fie ea buna sau rea, si doar de persoana in cauza depinde care va fi aceasta.
Cadrul didactic
O perioada foarte indelungata, copilul are contact cu un numar mare de cadre didactice, care isi pun amprenta intr-un mod pozitiv sau negativ asupra copiilor. Un profesor care stie sa isi predea materia si care reuseste sa atraga copiii la orele sale va avea mai multe sanse sa devina un model pozitiv decat cel care prefera sa pastreze o distanta intre predare si personalitatea copiilor.
La fel ca si datoria parintilor, cea a cadrelor didactice, mai ales a invatatoarei sau a invatatorului, este de a fi niste formatori, chiar niste modelatori am putea spune, ai copiilor si a personalitatii lor. Deseori, jumatate din timpul in care sunt in stare de veghe este petrecut la scoala, iar cealalta jumatate cu parintii si familia.
Asadar, parintii trebuie sa fie foarte atenti la alegerea scolii si a clasei in care ii incriu pe micuti si sa nu ignore nici cea mai mica nemultumire a copilului, ci sa o trateze cu seriozitate si cu responsabilitate. Avem un exemplu recent in care nemultumirile si fricile copiilor de scoala primara au fost ignorate sau trecute sub tacere de catre cei mari, care au considerat ca renumele unei invatatoare conteaza mai mult decat efectul sau asupra psihicului copiilor, astel incat, acum, acestia din urma sunt nevoiti sa urmeze sedinte de psihoterapie pentru a sterge aceste urme dureroase. De altfel, cititorii nostri stiu foarte bine ca „Si profesorii pot gresi – factorii care pot afecta notarea unui elev”.
Strainii
Nu rareori se intampla ca un copil sa observe o persoana pe care sa inceapa sa o priveasca cu respect si care sa il influenteze in gandire si in felul in care vrea sa traiasca. Deseori, un om al legii isi va pune amprenta asupra copilului, devenind modelul pe care acesta vrea sa-l urmeze.
Acest lucru se intampla atunci cand tanarul considera ca nici o persoana pe care o cunoaste nu este demna de a ii fi in intregime un model pozitiv in viata, el incepand sa caute in afara confortului caminului una care sa indeplineasca aceste criterii. In aceste situatii se mai numara politicienii, sportivii, politistii sau orice alta persoana pe care copilul o descopera in mass-media si care are potentialul necesar si caracteristicile cautate de acesta.
Desigur, reversul medaliei este ca cel mic poate alege modelul demn de urmat dintre persoanele pe care nu ar trebui sa le aprecieze sau pe care nu are suficienta maturitate sa le inteleaga. In fapt, acest lucru se intampla destul de des in societatea romaneasca, unde putem vedea zilnic cazuri de tineri care isi aleg drept modele de viata vedete nu tocmai demne de acest statut insa, din cauza faptului ca parintii nu inteleg ca ei sunt cei care trebuie sa controleze acest fenomen, se ajunge si la astfel de situatii, deloc placute.
Copilul isi poate alege un model si dintre cei prezenti in propriul anturaj, asa cum am aratat in articolul „Adolescentii si socializarea”, de unde puteti afla de care tipuri de oameni si grupuri ar trebui sa va ingrijorati si sa va feriti fiul sau fiica.
Super-eroii
Copiii se uita la desene amimate si citesc carti de mici, iar aceastea sunt metodele prin care isi aleg modelele pozitive in copilarie. Drept dovada, multi dintre ei raspund la intrebarea “Ce vrei sa fii cand o sa cresti mare?” cu SuperMan, Fat-Frumos, Ileana Cosanzeana, vrajitoare si multi multi altii din folclorul romanesc si cel strain.
Problemele pot aparea daca tinerii raman blocati asupra ideii de super-erou, parintii avand datoria de a nu lasa copilul sa cada in patima imaginatiei, ci sa le explice care este realitatea si care este fantezia. Despre unde ar trebui sa se opreasca aceasta limita puteti afla din articolul „Prietenii imaginari ai copiilor – cand acestia nu mai sunt normali?”
Este modelul negativ pozitiv?
Oare se poate ca un model negativ in societate sa fie un model pozitiv pentru copil? Desigur, dar in acest caz vorbim adesea despre psihopati, mafioti si alte categorii asemanatoare.
Va parea taiat dintr-un film, dar este adevarat. Un copil crescut intr-un mediu nociv, precum unul violent, va crede ca bine este ceea ce se intampla in familie, nu ce aude din afara. Lucrul care adanceste aceasta credinta este capacitatea infractorului de a fi parinte. Acesta se va dovedi a fi un model demn de urmat datorita dragostei, atentiei si efortului pe care le depune in cresterea si educatia micutului.
Criminalii, mai ales cei in serie, sunt de obicei persoane care au o inteligenta peste medie, sunt capabili sa formeze o familie si sunt atat de duali incat membrii din propriul camin nu stiu aproape niciodata care este adevarata personalitate a acestora. Dezavantajul cel mai mare din punct de vedere familial este ca pornirile criminale se transmit si genetic de la parinte la copil, iar tanarul poate deveni ucenicul parintelui, ajungand sa faca actele criminale cu placere.
In Romania, si nu numai, exista un “clan” destul de dezvoltat, si anume rromii. Ma refer la acei rromi pe care ii vedem “studiind” un buzunar cu pofta, acestia antrenandu-si copiii sa devina “infractorii societatii”.
Modelele negativ-pozitive pot aparea si din mediul extern, atunci cand un copil se intalneste cu o persoana care pare sa aiba aceleasi sentimente, devenind parteneri in actiuni.
Exista si copiii care au un model negativ acasa, dar care prefera sa isi respinga “cei sapte ani de-acasa” si iau drept model demn de urmat chiar persoanele care ii pedepsesc pe parintii lor, lupatorii legii.
Ideea de model pozitiv trece prin filtrul copilului, acesta hotarand ce considera el ca este potrivit sau nu pentru el, chiar daca este unul negativ. Datoria parintilor si a celor apropiati este de a fi foarte atenti la modul in care se dezvolta acesta si lucrurile pe care el le considera importante. A avea un model in viata este foarte important, deoarece invatarea se realizeaza prin imitatie, dar un tanar lasat de capul lui nu va face tot timpul alegerile potrivite, motiv pentru care parintii au datoria de a il invata clar cum sa diferentieze binele de rau.
De asemenea, a alege un model pozitiv nu inseamna doar a observa lucrurile care se intampla in jurul sau, ci si felul in care lumea interactioneaza cu el. Daca limbajul si feedback-ul vor avea o aliura negativa, copilul va avea mai putine variante de procesat, se va inchide in sine, iar modelul pe care el il va considera a fi pozitiv, dezirabil de fapt, va fi considerat negativ de catre societate.
Ceea ce parintii trebuie sa retina de cand fatul se naste si pana la sfarsitul vietii, este ca dragostea este unul dintre cele mai importante aspecte ale dezvoltarii (un exemplu in acest sens gasiti in articolul „Dezvoltarea psihologica a copiilor si rolul tatalui in viata lor”). Parintii, pe langa dragostea neconditionata pe care o ofera urmasilor lor, trebuie sa incercw sa fie oameni mai buni, oameni de la care oricine poate invata ceva, oameni care se pot dovedi a fi un model pozitiv pentru proprii lor copii, dar si pentru ceilalti.