Procedurile ART (Assisted Reproductive Technologies - Tehnici de reproducere asistata) ofera cuplurilor oportunitatea de a concepe (cand, doar acum cativa ani, ei nu aveau nici o sansa), avand rate de succes care intrec orice alte proceduri sau tehnici disponibile.

FIV vine de la fertilizare in vitro, care inseamna ceea ce era numit, in trecut, „copii in eprubeta”. Fertilizarea in vitro este bunicul tuturor acestor proceduri. Louise Brown, primul copil conceput cu ajutorul fertilizarii in vitro, a fost nascut in anul 1981, fiind un rezultat al anilor de cercetare si efort ai doctorilor Steptoe si Edwards. Anii ce au urmat dupa acest succes au fost martorii unei explozii in materie de informatii si a unei intelegeri mai bune legate de aceasta procedura. In ziua de azi, la nivel mondial, sunt mai mult de 200 de programe de fertilizare in vitro, iar zeci de mii de cupluri au conceput copii sanatosi cu ajutorul acestei proceduri.

GIFT este acronimul folosit pentru transferul de gameti intrafalopian. GIFT a fost dezvoltat cu cativa ani mai tarziu fata de fertilizarea in vitro si presupune plasarea ovulelor nefertilizate si a spermatozoizilor direct in tubul falopian.

ZIFT este acronimul folosit pentru transferul intrafalopian de zigoti. ZIFT este un fel de hibrid intre procedura GIFT si fertilizarea in vitro, in care fertilizarea ovulelor are loc intr-un laborator, dar, mai apoi, ovulele noi fertilizate sau zigotii, sunt plasati inapoi in tubul falopian, fata de fertilizarea in vitro unde acestia ar fi fost plasati in uter.

ICSI este acronimul folosit pentru injectia intracitoplasmatica de spermatozoizi. ICSI este o tehnica de micromanipulare, unde un singur spermatozoid este injectat intr-un ovul. Aceasta tehnica poate fi folosita in combinatie cu FIV sau ZIFT si ofera fertilitate barbatilor care au o cantitate extrem de mica a spermatozoizilor.

Este bine de tinut minte ca modalitatea naturii este aceea ca doar un ovul ajunge la maturitate si este eliberat atunci cand o femeie sa afla la menstruatie. Louise Brown a fost conceput in acest mod, prin folosirea unui singur ovul pe care mama lui l-a produs in mod natural. Dar a devenit clar ca, daca s-ar fi produs mai mult de un ovul, sansele ca procedura sa fi mers ar fi fost mai mari. Inducerea ovulatiei sau a obtine mai mult decat un ovul sanatos este, in ziua de azi, o parte integrala a fiecare proceduri ART. Sunt multe tehnici disponibile pentru a realiza acest lucru. Exista, totusi, o abordare care a reusit sa obtina o popularitate coplesitoare si care si-a demonstrat succesul – combinatia dintre agonistele hormonului care elibereaza gonadropina (GnRH) si gonadropine (Pergonal, Metrodin, Humegon, Fertinex, Gonal-F si Follistim). Aceasta abordare va fi explicata in detaliu si este aceeasi indiferent de care procedura ART va fi folosita.

Un agonist este un medicament capabil sa se combine cu receptori din corp pentru a initia reactii, iar gonadropinele sunt hormoni pe care corpul ii produce pentru a initia activitati in organele reproductive.

In esenta, aceasta combinatie permite medicului sa induca ovarele sa produca mai multe ovocite (ovule care nu au ajuns, inca, la maturitate) care sa aiba aceeasi maturitate, cu un risc minim de ovulatie premtura. Aceasta metoda este pe departe cea mai comuna si mai des folosita si, de asemeni, cea mai de succes combinatie pentru inducerea in ovulatie in anticiparea unei proceduri ART.

Un esantion de spermatozoizi este obtinut de la viitorul tata. Dupa prepararea esantionului de spermatozoizi, o cantitate mica a acestora (50.000 – 100.000) este adaugata pe un vas care contine un ovul, iar procesul de incubatie continua. Dupa 14 pana la 18 ore, ovulele sunt reevaluate deoarece, daca a aparut fertilizarea, dovata acestui lucru va fi prezenta in acest moment. Ovulele care au fost fertilizate dar nu au inceput, inca, sa se divida, sunt stiute ca zigoti. Zigotii sunt returnati in incubatoare, iar cultura continua pentru cateva zile. In timpul acestei perioade, incepe divizarea celulei, iar, dupa un total de aproximativ 72 de ore, embrionii se dezvolta, de cele mai multe ori, la stagiul 8 – 10 al celulei.

In ziua de azi, se efectueaza transferuri de embrioni la aproximativ 72 de ore dupa extragerea unui ovul, ele putand fi efectuate, totusi, intre 24 si 72 de ore dupa extragere. Un numar adecvat de embrioni sunt pusi intr-un cateter de plastic mic. Acesta se introduce usor prin colul uterin in cavitatea uterina, unde embrionii sunt depozitati. Aceasta procedura este nedureroasa care nu necesita o anestezie si dureaza doar cateva minute, desi, de cele mai multe ori, este recomandat ca pacienta sa ramana intinsa pentru o perioada de timp, dupa transferul de embrioni. Este recomandat, de asemeni, ca pacienta sa nu depuna prea mult efort fizic in ziua respectiva, dar, dupa aceea, activitatea normala poate fi reluata. Doua saptamani mai tarziu, poate fi efectuat un test de sarcina.

FIV a fost, initial, creata ca un mijloc de a ocoli tubul falopian. Evenimentele care au loc, in mod normal, in tubul falopian, cum ar fi fertilizarea si dezvoltarea timpurie, au loc, in schimb, intr-un laborator, iar embrionii sunt, mai apoi, plasati, in mod direct, in uter. Cea mai evidenta indicatie pentru FIV o reprezinta leziunea, absenta sau blocarea tubului falopian.

In timp ce fertilizarea in vitro a fost creata ca un mijloc de concepere pentru acele persoane care au tubul falopian nefunctional, a devenit, foarte rapid, clar ca, acele cupluri, care au tubul falopian normal, pot concepe, de asemeni, folosind fertilizarea in vitro. Pana la urma, fertilizarea poate fi obtinuta cu o cantitate mult mai mica de spermatozoizi fata de orice alta abordare, deci, poate fi folosita pentru a trata cuplurile care au probleme la nivelul persoanei de sex masculin. Fertilizarea in vitro poate, de fapt, sa fie folosita ca o alternativa pentru a trata aproape toate probleme de fertilitate. Cea mai buna alternativa pentru tine depinde multe consideratii care vor fi discutate, in detaliu, mai jos, fie ca este fertilizarea in vitro, fie ca este alta procedura ART.

Ovarele sunt suprimate cel mai usor, prin a incepe procedeul cu agonistul GnRH in mijlocul fazei luteale, de obicei, in ziua 21. Acest lucru implica, oricat de ciudat ar suna, ca nu ar trebui sa incerci sa concepi un copil in mod normal, cu o luna inainte de a incepe procedeul cu agonistul GnRH in ziua 21. Exista un numar relativ mare de cazuri in care procedeul cu acest agonist a inceput si a aparut o sarcina si, aparent, nu au fost reactii adverse. Cu toate acestea, de ce sa risti? Dupa ce ai inceput cu agonistul in ziua 21, urmatoarea menstruatie ar trebui sa apara la timp. Daca acest lucru nu se intampla, vorbeste cu doctorul tau.

Odata ce apare menstruatia, se efectueaza un test cu ultrasunete si este verficat hormonul estradiol, pentru asigurarea ca suprimarea ovarelor a fost realizata. Odata ce a inceput procesul de inserarea cu gonadropinele, efectuat printr-o injectie, trebuie sa continue pentru 8 – 10 zile. Doza de gonadropine inserata depinde de fiecare individ in parte, dar scopul este dezvoltarea a mai multor foliculi. Atunci cand gonadropinele sunt folosite pentru inducerea in ovulatie si inseminare, scopul este dezvoltarea unui numar mic de foliculi (sacul unde se dezvolta ovulele). Pentru dragul discutiei, sa zicem ca ar fi ideal ca 10 foliculi sa se dezvolte.

Raspunsul la gonadropina este monitorizat cu ajutorul unei combinatii intre testul cu ultrasunete si nivelul de estradiol. In timp ce acestea nu au nevoie sa fie efectuate, cu siguranta, in fiecare zi, monitorizarea trebuie sa aiba loc indeajuns de frecvent, pentru ca doctorul sa poata determina daca foliculii sunt maturi.

In timp ce ovulele nu pot fi vazute la un test cu ultrasunete, foliculii sunt vizualizati foarte usor. Atunci cand un folicul ajunge la o anumita marime, probabilitatea ca sa existe un ovul matur si sanatos este foarte mare. Parerile medicilor difera, dar foliculul care are un diametru de 18 milimetri este folosit, adeseori, pentru a indica maturitatea lui. Atunci cand un folicul ajunge la o anumita marime, este administrat gonadropina, acest lucru inducand maturizarea finala si eliberarea ovulului. Dupa aproximativ 40 ore de la inducerea gonadropinei, ovulatia va apare.

Atunci cand se foloseste agonistul HnRH, in plus fata de inductia de gonadropine, ovulatia prematura este foarte rara. Deci, prin urmare, extragerea de ovul, procesul in care un ovul este indepartat dintr-un ovar, este programat sa aiba loc dupa 34 – 36 de ore de la inducerea gonadropinei, acest lucru asigurand faptul ca ovulele vor fi mature dar vor fi eliberate, inca, din ovar.

Exista si alte mijloace de inducerea ovulatiei pentru procedurile ART, care au avut, de asemeni, succes. Aceasta tehnica a fost folosita pentru acele persoane care au fost definite ca au un raspuns scazut – femeile ale caror ovare nu raspund tehnicilor standard de inducere a ovulatiei, avand o productie a ovulelor la fel de mare pe cat era de asteptat. In aceasta abordare, o doza mica de contraceptive orale este inceputa, aceasta fiind inceputa cu o luna inainte de menstruatia anticipata si tratamentul sa fie continuat timp de 21 de zile. Lupron (agonistul GnRH) este administrat in doze foarte mici (20 pana la 40 de micrograme, de doua ori pe zi), aceasta fiind inceputa dupa 3 zile dupa ce a fost terminat tratamentul cu contraceptive orale. Stimularea cu gonadropine este, mai apoi, inceputa dupa 3 zile de la administrarea medicamentului Lupron, folosind o doza de 225 de unitati, de doua ori pe zi. Monitorizarea este, mai apoi, efectuata, folosind protocolul standard, iar stimularea este continuata pana cand apare maturitatea foliculara.