Inca de mici, ne obisnuim sa invatam. Intai invatam sa comunicam si sa ne miscam. Apoi, incepem sa invatam despre lumea din jurul nostru. Ceea ce defineste felul in care asimilam toate informatiile este stocat in materialul genetic. Asta nu inseamna, totusi, ca nu putem sa ne modelam si sa ajungem la performante uimitoare.

Piciul invata de cand s-a nascut, dar marea provocare pentru el incepe la gradinita, cand trebuie sa se intregreze intr-un grup si, pe langa asta, trebuie sa aiba rabdare sa invete tot ce i se ofera in acest loc. Pentru a usura treaba, ca parinte, poti sa incepi sa il inveti diverse lucruri, pe langa limbajul obisnuit, inainte de a il da pe mana statului, precum scrisul si cititul.

Impedimentul intalnit in aceste situatii este lipsa rabdarii copilului de a sta o perioada indelungata concentrat asupra unei singure activitati. Totul trebuie sa decurga ca o joaca, pentru a face experienta cat mai atractiva si mai placuta. Un copil va fi mai receptiv daca invata sa citeasca impreuna cu voi, nu singur cu cartea in fata, sau daca scrie cu varii culori in timp ce mai deseneaza si niste casute si copacei pe langa litere. Imaginatia parintelui este necesara, deoarece, daca un copil capata un sentiment de respingere fata de invatat, viitorul parintelui si al copilului va putea deveni foarte dificil.

Desi nu este inca la scoala, educatoarele de la gradinita vor incerca sa il pregateasca pe copil pentru urmatorul pas din viata, introducand elemente de matematica, de limba romana, de limba straina si multe altele, in functie de profilul gradinitei alese. Evident, dupa cum am mentionat, nimic nu va scuteste de la a va implica in procesul de invatare, ci chiar este recomandat ca la inceput, cel putin, sa fie supravegheat indeaproape, impins de la spate si ajutat.

In clasele I-IV, scolarul incepe sa simta ca devine copil mare, are uniforma si noi responsabilitati. El urmeaza sa descopere ca libertatea nu mai este ca la gradinita, ci trebuie sa fie atent timp de 50 de minute, sa aiba rabdare si sa exprime nelamuririle fata de subiectul discutat. Temele vor fi o povara pentru el, dar de aceea exista parintii. Un mic ajutor este bine venit, dar nu trebuie sa cadeti in pacatul cel mai mare pe care il fac parintii: sa ii faceti in totalitate temele. Daca se va intampla asta, copilul nu va mai invata nimic, nu va putea sa isi exploreze diversele capacitati pe care le are si va invata sa se bazeze doar pe ajutorul vostru.

Micul scolar intelege ca lucrurile devin din ce in ce mai serioase, iar el poate percepe lasatul la scoala ca pe o abandonare. Influenta pe care acest gand o are asupra psihicului este foarte puternica daca parintii nu identifica problema de la inceput, putand lasa copilul cu sechele permanente. Parintii trebuie sa il asigure ca ei vor fi in continuare alaturi de el, ca il vor duce si il vor aduce in fiecare zi de la scoala, si ca timpul va fi petrecut acasa in compania celor dragi. Cu timpul, copilul va reusi sa treaca peste aceasta senzatie.

O problema frecventa care poate aparea este incompatibilitatea dintre copilul vostru si cadrul didactic, ceea ce poate determina un refuz categoric al piciului de a coopera. In aceasta situatie ar trebui incercat sa se discute cu copilul, sa se descopere motivul pentru care el crede ca nu se potrivesc si gasirea unei solutii potrivite pentru toti cei implicati. Daca nu se poate lua in considerare aceasta solutie, copilul poate fi mutat oricand in alta clasa sau scoala. De asemeni, va recomand sa cititi si articolul „Noi metode de a crea cooperarea la copii”, unde veti afla unele rezolvari foarte eficiente ale problemelor de acest tip.

Din clasa a V-a, aria de persoane cu care trebuie sa aiba contact in timpul orelor creste, avand cate un profesor pentru fiecare obiect, alti colegi de clasa, alte responsabilitati. Multitudinea de profesori il va deruta, iar obiectele care apar in curricula vor parea prea dificile pentru el daca nu reuseste sa le inteleaga din prima. Cam in aceasta perioada incep sa apara primele probleme cu adevarat grave la scoala. De la aceasta varsta, scolarul va intra intr-un grup de prieteni, gasca, mai mult sau mai putin dezirabili pentru parinti, va incepe sa absenteze si sa aiba primele mari reticente fata de invatare („Prieteniile si relatiile dintre copiii de varsta mica”).

Liceul corespunde cu perioada adolescentei, asa ca parintii sunt incarcati cu sarcini din ce in ce mai dificile incercand sa isi tina adolescentul sub control. Uneori, apar cateva probleme foarte grave. Pe langa absenteismul si esecul scolar, copilul va incepe sa se revolte si sa nu mai accepte sfaturile adultilor. Nu trebuie sa uitam ca scolarul ar trebui sa stie, cel putin orientativ, domeniul in care vrea sa profeseze pe viitor, asa ca alegerea profilului dorit este necesara. Daca il obligam sa urmeze un alt profil decat cel dorit, dorinta de invatare va fi diminuata, iar esecul scolar poate aparea („Vreau sa-mi aleg singur cursul vietii”).

Ceea ce parintii trebuie sa tina minte este ca educatia, “cei 7 ani de-acasa”, isi spune cuvantul cand vine vorba despre mediul scolar. Pentru a putea trece peste perioada scolii, copiii au nevoie de sprijinul, intelegerea si iubirea neconditionata a parintilor, la fel cum au nevoie de deschiderea lor. Nu avem voie sa nu vrem sa discutam cu copilul nostru despre o nelamurire de-a lui, oricat de inconfortabil ne-am simti, deoarece el va intelege ca pentru a afla ceva trebuie sa se duca la alte persoane. Astfel, apare indepartarea copilului, detasamentul emotional dintre parinti si copii si multe alte probleme specifice perioadei adolescententine.

Desi majoritatea nu mai sunt sub stricta supraveghere a parintilor, perioada facultatii poate implica si probleme la invatatura, precum absenteismul scolar, esecul scolar si nu numai. Problemele aparute acum sunt foarte greu de rezolvat de catre parinti, mai ales daca studentul urmeaza facultatea in alt oras. Daca nu stiti cum sa va ajutati copilul sa se orienteze in alegerea facultatii, va recomandam articolul „Examenul de bacalaureat si alegerea facultatii – Cum ar putea ajuta parintii?”.

Desigur, probleme la invatatura pot aparea si la adulti. Nu putini fac numeroase specializari pentru a isi imbunatati sansele de reusita la locul de munca, dar faptul ca esti adult nu te scuteste de “micile greseli” tipice perioadei scolare.

Esecul scolar afecteaza copilul atat pe plan psihic cat si pe plan relational. O nota proasta, fie ea si pe nedrept („Si profesorii pot gresi – factorii care pot afecta notarea unui elev”), il va face sa creada ca nu este bun de nimic si ca nu mai are de ce sa mai invete daca tot nu poate face fata. Parintele trebuie sa identifice motivul respectivei note si sa incerce, impreuna cu scolarul, sa previna aparitia alteia. De asemenea, daca este vina lui, este recomandat sa se aplice si o pedeapsa. Oricum, ajutorul vostru cand invata sau cand isi face lectiile este benefic, deoarece nota poate proveni de la simplul fapt ca nu a reusit sa inteleaga singur tema lectiei si ca nu a avut curajul sa va spuna.

Alti copii vor privi esecul scolar ca pe un motiv sa invete mai mult si sa ia note mai mari. Ei se vor simti ambitionati si impulsionati. Problema acum poate aparea de la prea mult timp petrecut pentru invatat. Pentru a isi atinge scopul, copilul se poate simti nevoit sa petreaca nopti intregi cu cartea in brate, dar sa nu constientizeze ca urmarea va fi ca acumularea unei cantitati mari de oboseala, incat nu va mai putea asimila nimic nici acasa, cat nici la scoala. Aceasta situatie poate provoca si probleme fizice cauzate de extenuare.

Parintele este un pilon in viata copilului, a scolarului, care are scopul de a il mentine peste linia de plutire, de a supraveghea variile excese pe care le poate face si de a preveni repercursiunile negative. In cazul in care parintele considera ca nu este capabil sa il ajute pe copilul sau cu temele la anumite obiecte, se poate apela la o persoana specializata cu scopul de a face meditatii. In acest sens, va recomandam citirea articolului „Strategii de stimulare a motivatiei elevilor”.

Toata lumea a chiulit cate o ora de la scoala ca sa mearga la o intalnire, la un suc sau pentru ca pur si simplu nu a avut chef sa stea sa il asculte pe respectivul profesor. Nimeni nu condamna aceste mici scapari, dar, dupa cum bine stim, copiii sunt predispusi spre excese, iar absenteismul scolar poate deveni o problema majora.

Multi liceeni chiulesc cu zilele de la scoala ca sa intreprinda diverse activitati mai mult sau mai putin ortodoxe, dar minciuna nu are picioare lungi, iar parintii vor afla tot timpul de existenta acestei probleme mai devreme sau mai tarziu (de obicei mai tarziu). Acum este momentul adevarului pentru parinti: “sa ii dau o lectie sau sa il ajut sa nu aiba probleme la scoala?”. Raspunsul este total subiectiv si nu putem spune ca o varianta este mai buna decat cealalta, ci doar putem prezenta plusurile si minusurile fiecarei variante. Cert este ca orice am face, chiar daca relatia se va raci pe moment, il va ajuta sa nu mai aiba probleme la scoala.

O mustruluiala este posibil sa nu prinda la copil, dar o pedeapsa, mai ales interzicerea unui lucru foarte drag lui, isi va spune cu siguranta cuvantul. Cu cat mai devreme se iau masurile legate de chiulit, cu atat mai mici sunt sansele de recidiva.

O alta greseala frecventa pe care o fac parintii este sa ajute copiii in momentul in care numarul absentelor depaseste o anumita limita. Acest lucru implica mai multe persoane, printre care parintii, medicul de familie si dirigintele, si, pe langa faptul ca este ilegal, nu este benefic nici pentru scolar. El se va obisnui cu ideea ca daca va lipsi, parintii vor fi tot timpul acolo sa ii dea un teanc de scutiri ca sa rezolve problema si sa scape de sentimentul de rusine.

Desi copiii sunt in grija parintilor pana la terminarea scolii, multi dintre ei ating varsta majoratului spre sfarsitul liceului, ceea ce ii va face sa creada ca adultii nu mai au nici un drept sa le spuna ce sa faca. Multi se muta de acasa, iar daca parintii nu au timp sa treaca pe la scoala, verificarea tanarului adult va fi cu mult ingreunata.

Daca pana acum am vorbit de scolarii cu capacitati intelectuale normale, trebuie sa precizam ca si cei inzestrati intampina probleme. Simplul fapt ca ei proceseaza si inteleg mult mai usor informatiile, il determina pe copilul-geniu sa isi piarda rabdarea si sa aiba impresia ca nu isi poate explora capacitatile intelectuale la maxim. Problema poate fi rezolvata foarte usor. Exista multi profesori dedicati copiilor inzestrati care sunt dispusi sa faca meditatii cu ei pentru a ii ajuta sa isi dezvolte si sa isi modeleze creierul.

In concluzie, problemele la invatatura sunt numeroase, dar rezolvarea lor nu se poate realiza fara o amiabila colaborare intre parinti, copii si cadrele didactice. De asemenea, educatia anterioara a copilului este unul dintre cei mai importanti factori ai tipurilor de probleme scolare.