Dupa cum bine stim, mama este cea mai importanta persoana din viata unui copil. Relatia dintre mama si copil dateaza inca din perioada intrauterina. Acum copilul va capata preferinte de gust in functie de ce tip de alimentatie are mama. De asemenea, fatul isi va determina modelul comportamental care va fi modelat pe masura ce va creste. Starea sufleteasca a mamei este unul din cei mai importanti factori ai dezvoltarii copilului, dar nu i se acorda atata atentie precum ar trebui.

Desi la inceput copilul este doar o celula, pe masura ce creste incepe sa se formeze relatia stransa dintre mama si fat. Fatul va simti bucuria, tristetea, ingrijorarea mamei, aceasta aducand beneficii sau dezanvantaje asupra dezvoltarii acestuia. La fel cum mama transmite fatului mancarea si vitaminele cu ajutorul cordonului ombilical, am putea extrapola ideea si am putea sa ne imaginam ca intre mama si fat exista un cordon ombilical psihologic, asadar este greu de explicat si de inteles de ce starea sufleteasca a mamei influenteaza fatul, dar cu siguranta se intampla.

Toata lumea o sfatuieste pe viitoarea mama sa fie tot timpul cu zambetul pe buze, sa nu se ingrijoreze si sa nu faca lucruri care ar putea sa o supere, totul pentru a oferi un inceput de viata propice copilului. Pe masura ce mama este atenta la schimbarile starii ei de spirit, ea va observa ca fatul va fi mai agitat sau mai linistit, in functie de ceea ce se intampla in jurul lui. Nu trebuie sa uitam ca materialul genetic se defineste in perioada intrauterina, iar personalitatea copilului capata prin acest mod anumite linii de ghidare. Astfel, starea sufleteasca a gravidei influenteaza fara dar si poate starea de spirit generala a copilului si, ulterior, a viitorului adult.

Nu degeaba specialistii ii sfatuiesc pe viitorii parinti sa citeasca bebelusului inca din perioada intrauterina sau sa ii puna muzica linistitoare. Fatul este foarte receptiv la sunetele exterioare si va reactiona in functie de calmitatea sau nervozitatea pe care mama o simte. De asemenea, parintii, dar mai ales mama, sunt sfatuiti sa vorbeasca cu fatul zilnic pentru a il obisnui cu tonalitatea vocilor. Fizic, mama il poate alinta tot de acum. La fel cum bebelusul o gadila, ii da picioare etc. din uter, va simti si el la randul lui o alinare, asadar momentele intime cu bebelusul trebuie sa existe de la inceputul inceputului.

O mama care este trista pe tot parcursul sarcinii, care nu isi doreste copilul, va transmite fatului starea negativa, aceasta punandu-si amprenta asupra modului in care copilul va percepe lumea si a modului in care se va dezvolta din punct de vedere psihologic.

Inca din primele zile, bebelusul va reactiona in corelatie cu ceea ce percepe de la persoanele din jurul lui: va plange daca cineva pare suparat si va rade daca simte voie buna. Mai mult, mama este persoana care va fi cel mai mult timp langa el, lucru ce le va face relatia mult mai stransa.

Copilasul dezvolta anumite sisteme proprii de a percepe lumea din jurul sau, iar simplul zambet pe care il vede nu va fi definitoriu pentru starea de spirit pe care ar trebui sa i-o provoace. Un copil va simti intr-un mod inexplicabil daca mama este suparata si zambeste doar pentru a nu il agita sau daca fericirea este genuina.

Daca nu a facut-o pana acum, mama va trebui sa se schimbe, sa fie mai buna, sa puna mai mult accent pe calmul caminului si sa priveasca optimist fiecare situatie, oricat de neplacuta ar fi ea. Din pacate, nimeni nu este perfect, iar proaspetele mamici se vor simti extenuate. Pentru a ajuta copilul, mama ar trebui sa faca o mica pauza si sa se gandeasca la un moment placut legat de bebelus. Cu siguranta, ea se va linisti si va merge cu mai multa dragoste (daca se poate asa ceva) si voie buna la minunea ei, astfel incat copilul probabil nici nu va simti perioada de cadere psihologica a mamei, de mai devreme.

Daca nu puteti sa va linistiti, nu clacati, rugati pe cineva, sotul, mama, soacra, sa se ocupe o scurta perioada de copil, pana reusiti sa va calmati. Nu se recomanda sa va ocupati de bebelus avand o stare de nervozitate deoarece va va simti, se va agita mai tare si va incepe sa planga, lucru care va fi picatura care va umple paharul.

Singura persoana care stie cel mai bine ce trebuie facut unui copil in momente dificile este mama sa. Un copil suparat, bolnav sau obosit se va simti mult mai bine in bratele mamei lui decat la oricine altcineva datorira lagaturii stranse formate anterior. O mangaiere, o poveste si un sarut pe frunte pot face minuni atunci cand si mama are starea necesara.

Comportamentul general al parintilor si mai ales al mamei are, fara dubii, o influenta importanta asupra starii emotionale a copilului. Daca un copil observa ca mama sa este trista, o va simti si el fara sa stie motivul. Este foarte important ca parintii sa fie sinceri cu copiii lor, sa le prezinte toate datele problemei pentru ca altfel ei vor crede ca starea de suparare ar putea fi cauzata de ei.

Daca am inceput sa ne deschidem mintea la lucrurile mai non-stiitifice, putem sa continuam discutia precizand ca nu doar starea sufleteasca a mamei influenteaza copilul. Legatura este bi-directionala, mama fiind la randul ei influentata de starea sufleteasca a copilului, simtind cand ceva nu este in regula cu acesta si determinand-o sa actioneze ca atare.

Multe mame au observat o legatura pe care ele ar putea-o descrie ca fiind o telepatie. Dupa ce “puiul a zburat din cuib”, se intampla multor mame sa se gandeasca la copilul lor si dupa nu foarte mult timp sa primeasca un telefon de la acesta. La el se intampla si invers, un copil simtind, fara sa constientizeze, daca mama este abatuta, trista, mahnita, si incearcand sa ia contact cu aceasta pentru a afla ce s-a intamplat.

Relatia mama-fat sau mama-copil este una dificil de explicat stiintific, la fel cum este greu sa explici legaturile dintre gemeni. Cert este ca mama, inca din perioada sarcinii, influenteaza copilul, transmitandu-i, pe langa nutritia necesara, “hrana” pentru minte si suflet.

Mergand pe ideea de telepatie, haptonomia inseamna, de fapt, stiinta afectivitatii. Din pacate, nu este foarte popularizata in Romania si nici multi oameni nu isi pun mare baza in ea,dar, nu strica sa ne interesam despre ce este vorba in acest domeniu. Vom fi uimiti cate lucruri adevarate vom descoperi.

Haptonomia sustine ca relatia telepatica dintre mama si fat sunt strans legate de aura enegetica a mamei. Chiar am putea spune ca o bucatica din sufletul ei s-a rupt si s-a transmis copilului.

De fapt, acesta stiinta studiaza relatiile formate intre fat si ambii parinti, inca din perioada sarcinii, prin stabilirea unor contacte fizice si emotionale cu acesta. Nu degeaba recomandarile doctorilor sunt implicarea activa in comunicarea cu fatul nenascut. Chiar si cea mai mica miscare a parintilor, in special a mamei, pe burtica, reprezinta o forma de comunicare: mangaierea, miscarea burtii daca mama nu se simte confortabil etc.

Deoarece termenul grecesc de provenienta inseamna atingere, tehnicile haptonomice sunt bazate pe atingerea copilului prin peretele uterin. Fiecare miscare, oricat de simpla ar fi ea, este receptata de copil, transmitandu-i un mesaj. Pentru a intelege mai bine, putem sa ne imaginam ca stam intr-o cada plina cu apa si ca cineva bate in acea cada. Apa, fiind lichid, functioneaza asemenea lichidului amniotic, fatul, de fapt, percepand vibratiile si sunetele distorsionate din exterior.

Cu ajutorul tehnicilor haptonomice, parintii reusesc sa aduca celui mic acel sentiment de protectie, astfel incat sa poata veni pe lume pregatit si sigur ca nu va fi singur.

Haptonomia nu se sfarseste in momentul in care copilul se naste ci, datorita nevoii umane de contact fizic, continua, parintii fiind nevoiti sa invete cum sa interactioneze optim cu noul membru al familiei.

Dupa cum am spus, in Romania nu se cunoaste termenul de haptonomie, dar fiecare o practica fara sa vrea. Aceasta stiinta nu se rezuma doar la contactul dintre parinti si fat, ci tine de toate relatiile formate prin atingere, relatii care devin emotionale si leaga oamenii intre ei.

Daca pana acum ati auzit de efectul Placebo, stiti ca repercursiunile sale sunt pozitive, acesta reprezentand practic o pacalire a mintii. Opusul acestui efect este cel Nocebo, influentand subconstientul in mod negativ prin sugestie.

Cel mai bun exemplu de manifestare al efectului Nocebo, in perioada sarcinii, il reprezinta momentele in care mama cauta pe Internet diverse afectiuni care pot aparea si care ii pot influenta fatul, ea incepand sa se controleze pentru toate acestea. Ingrijorarea si nervozitatea vor pune stapanire pe mama, aceasta nefiind capabila sa si le controleze daca efectul persista o perioada indelungata. Starea generala a mamei nu va fi benefica pentru copil, agitand bebelusul.

In zilele noastre, lumea, dezvoltarea, medicina se bazeaza pe stiinta exacta. Adevarul pe care trebuie sa il constientizam este ca exista si lucruri nexplicabile care nu trebuie sa ne sperie sau pe care nu trebuie sa le privim intr-un mod negativ.

Relatia emotionala, telepatica am putea spune, care se formeaza intre mama si copilul ei reprezinta cel mai bun lucru care se poate intampla, beneficiile fiind numeroase.

Nu trebuie sa confundam relatia emotionala dintre mama si copil cu influentele emotionale din partea altor persoane. Stim ca daca o persoana este fericita, ne apare si noua zambetul pe buze. Nu, relatia formata inca din primele luni de sarcina este o relatie profunda, cu baze profund emotionale, dificil de explicat, asemanatoare cu telepatia.