O sarcina extrauterina este o conditie in care un ovul care este fertilizat se stabilizeaza si creste in orice alta locatie decat in mucoasa uterului. Marea majoritate a sarcinilor extrauterine sunt asa numitele sarcini ale trompelor uterine si apar in tubul falopian (98%); cu toate acestea, ele pot aparea si in alte locatii, precum in ovar, colul uterin si in cavitatea abdominala. O sarcina extrauterina apare in aproximativ 1 din 50 de sarcini. O sarcina molara este diferita fata de una extra uterina prin faptul ca prima este, de obicei, o masa de tesut derivat dintr-un ovul avand informatia genetica incompleta si care creste in uter, avand forma unui strugure, ceea ce poate cauza simptomele unei sarcini.

Riscul major de sanatate al unei sarcini extrauterine este o ruptura ce poate duce la hemoragie interna. Inaintea secolului 19, rata mortalitatii de la sarcinile extrauterine depasea 50%. La sfarsitul secolului 19, rata mortaltitatii a scazut la 5% datorita interventiilor chirurgicale. Statisticile arata ca, prin progresele actuale in detectarea timpurie a sarcinii extrauterine, rata mortalitatii a scazut la mai putin de 5 din 10.000. Rata de supravietuire de la sarcinile extrauterine este in crestere desi numarul cazurilor cresc si ele. Motivul major pentru care exista un final nefericit se datoreaza persoanelor care intarzie sa mearga la medic. Sarcina extrauterina ramane cauza principala de deces a femeilor insarcinate in primul trimestru de sarcina.

In cazuri rare, o sarcina extrauterina poate aparea in acelasi timp cu o sarcina intrauterina. Aceasta este referita ca fiind o sarcina heterotopica. Incidenta sarcinilor heterotopice a crescut in anii recenti datorita cresterii de utilizare a fertilizarii in vitro (FIV) si a altor tehnologii reproductive asistate.

Exista factori multipli care maresc sansa unei femei de a avea o sarcina extrauterina, dar este important de notat ca sarcinile extrauterine pot aparea la femei fara nici unul dintre acesti factori de risc.

Cel mai mare factor de risc pentru o sarcina extrauterina este istoria anterioara de sarcini extrauterine. Rata de reaparitie este de 15% dupa prima sarcina extrauterina si de 30% dupa cea de-a 2-a.

Orice perturbare a arhitecturii normale a tubului falopian poate fi un factor de risc pentru o sarcina a tubului sau o sarcina extrauterina in alte locatii. Interventiile chirurgicale precedente asupra tubului falopian, cum ar fi sterilizarea tubara sau reconstructiva, pot duce la cicatrizarea si perturbarea anatomiei normale a tubului si mareste sansa de a avea o sarcina extrauterina. De asemeni, infectiile, anormalitatile congenitale sau existenta unor tumori ale tubului falopian pot mari sansa unei femei de a avea o sarcina extrauterina.

Infectiile la nivelul pelvisului (boala inflamatorie pelvina) sunt un alt factor de risc pentru sarcinile extrauterine. Infectiile pelviene sunt, de obicei, cauzate de organisme transmise sexual, cum ar fi clamidia sau N. Gonorrhoeae, bacteria ce cauzeaza gonoreea. Totusi, bacteriile care nu se transmit sexual pot si ele, de asemeni, sa cauzeze o infectie pelvina si pot mari sansa unei sarcini extrauterine. Infectiile cauzeaza o sarcina extrauterina prin deteriorarea sau obstructionarea tubului falopian. In mod normal, mucoasa interioara a tubului falopian este acoperita de proiectii mici ca parul, iar acestia sunt numiti cili. Acesti cili sunt importanti deoarece ei transporta usor ovulul de la ovar prin tubul falopian si in uter. Daca acesti cili sunt deteriorati de o infectiei, atunci transportul de ovule devine perturbat. Ovulul fertilizat poate sa se aseze in tubul falopian fara sa ajunga la uter deci, prin urmare, sarcina devine extrauterina. De asemeni, cicatrizarea legata de o infectie si blocajul partial al tubului falopian poate preveni ca ovulul sa ajunga la uter.

Atunci cand exista mai multi parteneri sexuali sansa unei femei de a avea o infectie pelvina creste, atunci partenerii sexuali multipli sunt, de asemeni, asociati cu un risc marit de a avea o sarcina extrauterina.

Ca infectiile pelviene, conditiile precum endometrioza, tumori fibroide sau tesutul cicatricial pelvian pot ingusta tubul falopian si pot perturba transportul de ovule deci, prin urmare, sansa de a avea o sarcina extrauterina creste.

Aproximativ 50% dintre sarcinile la femeile care folosesc dispozitive intrauterine vor fi situate in afara uterului. Cu toate acestea, numarul total al femeilor care devin insarcinate folosind dispozitive intrauterine este extrem de scazut. Prin urmare, numarul total al sarcinilor extrauterine legate de folosirea dispozitive intrauterine este foarte scazut.

Fumatul in perioada conceptiei poate fi, de asemeni, asociat cu un risc marit de a avea o sarcina extrauterina. Riscul a fost observat ca fiind dependent de doza, ceea ce inseamna ca riscul este dependent de obiceiurile femeii si marit de numarul de tigari fumate.

Semnele si simptomele clasice al unei sarcini extrauterine includ:

• dureri abdominale
• absenta perioadei de menstruatie (amenoree)
• hemoragie vaginala sau hemoragie intermitenta

Primul pas in diagnosticarea conditiei este un interviu si o examinare facuta de doctor. De obicei, pasul 2 se refera la obtinerea calitativului (pozitiv sau negativ la o sarcina) sau cantitativul (se masoara nivelul hormonilor) unui test de sarcina. Ocazional, doctorul poate simti o masa moale in timpul examinarii pelviene. Daca este suspectata o sarcina extrauterina, asocierea testelor de hormoni din sange si testului pelvin cu ultrasunete poate, de obicei, sa ajute la stabilirea diagnosticului. Cel mai folositor test pentru a vizualiza o sarcina extrauterina este cel transvaginal cu ultrasunete. In acest test, o proba cu ultrasunete este inserata in vagin si imaginile pelviene sunt vizibile pe un monitor. Acest test poate arata sacul gestational fie intr-o sarcina normala (intrauterina) sau intr-o sarcina extrauterina dar, deseori, descoperirile nu sunt concludente. Mai degraba decat un sac gestational care contine un embrion vizibil, examinarea poate arata, mai simplu, o masa in zona tubului falopian sau in alta parte, care poate sugera o sarcina extrauterina. Ultrasunetele pot, de asemeni, demonstra absenta unei sarcini in uter.

Testele de sarcina sunt concepute pentru a detecta hormoni specifici; subunitatea beta de gonadotrofina corionica umana (beta HCG) este, de asemeni, folosita pentru a diagnostica o sarcina extrauterina. Nivelul de beta HCG creste, de obicei, in timpul sarcinii. Un patern anormal in cresterea acestui hormon poate fi un indiciu asupra prezentei sarcinii extrauterine. In cazuri rare, este posibil sa fie nevoie de laparoscopie pentru a confirma diagnosticul de sarcina extrauterina. In timpul laparoscopiei, instrumente de vizualizare sunt introduse prin incizii mici in peretele abdominal pentru a vizualiza structurile din abdomen si pelvis deci, prin urmare, dezvaluind locul sarcinii extrauterine.