"Asa mama... asa fiica!"
Relatia dintre mama si fiica si efectele acesteia
Poate va este cunoscuta sintagma „Asa mama, asa fiica” sau cea care spune ca daca vrei sa afli cum va fi viitoarea sotie, trebuie sa te uiti, intai, la mama acesteia. Desi la o prima vedere acestea par doar vorbe din popor, fara a avea vreo sustinere stiintifica in spate, in fapt, multe dintre calitatile si defectele intalnite la mame pot fi recunoscute si la copii. Care sunt efectele relatiei dintre mame si fiicele lor este un subiect complex, care va ocupa randurile acestui articol, unde voi explica si ce este bine sa eviti sa faci, pentru ca cea mica sa nu fie afectata, pe viitor.
De ce fiicele seamana atat de bine cu mamele?
Genetica
Atunci cand spermatozoidul fecundeaza ovulul, dand nastere unei noi fiinte, genele ambilor parteneri se contopesc. Astfel, copilul va avea jumatate dintre genele mamei si jumatate dintre cele ale tatalui, intr-o combinatie infinita de posibilitati. Un studiu recent a aratat ca fiecare trasatura sau obicei al nostru este „scris”, dinainte, in structura noastra genomica, mostenirea lui intinzandu-se chiar si pe cateva zeci de spete.
Asadar, trebuie sa fii constienta ca fiica ta a mostenit jumatate dintre trasaturile tale – fie ele bune sau rele si pe care, la randul tau, le mostenesti de la parintii tai - acestea neputand fi rezumate doar la cele fizice, ci si la cele de caracter. De aceea, atunci cand se spune ca un copil seamana doar cu unul dintre cei doi parinti, acest lucru este in totalitate gresit. Totusi, in afara geneticii, mai sunt si alte motive pentru care se pot crea asemanari puternice.
Poti citi mai multe despre acest subiect in articolul Genetica si copilul tau.
Complexul Electra
Complexul Electra este opusul binecunoscutului complex oedipian. Acesta are o explicatie postfreudiana, fiind descoperit de catre Carl Gustav Jung, si spune ca fiecare fiica se afla la concurenta cu mama sa, in incercarea de a „fura” atentia tatalui.
In aceasta competitie desfasurata la un nivel inconstient, fetita crede ca daca se va asemana cat mai mult mamei, imprumutand din obiceiurile, calitatile si defectele ei, atunci tatal ii va acorda atentie numai ei, considerand-o preferata. De aceea, este important ca tatal sa isi asigure in permanenta fiica de dragostea lui si ca aceasta exista neconditionat, pentru a ii permite acesteia sa se dezvolte in modul sau unic, individual, asa cum ar trebui.
Modelul familial
Se stie ca, pentru copii, mama este ca nimeni alta, iar atasamentul emotional enorm, din perioada copilariei mici, ii face sa o considere ca fiind o „superfemeie”. Pentru fetite, cu care acestea se identifica din punct de vedere al imaginii, rolul pe care mama il are in cadrul familiei este unul crucial si va fi adoptat pe viitor, de catre aceasta.
Daca familia copilului este un mediu cald, in care ambii parteneri sunt considerati egali, sprijinindu-se pe respectul, acceptarea si increderea reciproca, urmarea modelului familial, de catre copil, nu poate fi decat un lucru bun. Insa ce te faci atunci cand viata familiei este presarata de elemente disfunctionale, iar acestea sunt adoptate de catre fiica? Despre acest lucru vom discuta intr-un capitol separat al acestui articol, insa.
Rolul jucat de mame si efectele acestuia asupra fiicelor
In articolul „Rolurile asumate de catre tati in familie si influenta asupra copiilor” am discutat despre efectele pe care rolul tatalui in cadrul familial le are asupra copiilor, in general. Acum, a venit randul mamelor sa fie luate in colimatorul observatiei, astfel incat ele sa se poata feri in a face greseli care ar putea afecta viitorul fetitelor lor.
Mama care doreste sa controleze totul
Una dintre cele mai dificile relatii familiale dintre mama si fiica, este cea in care adultul, obisnuit sa se considere „ochiul ce supravegheaza bunul mers al lucrurilor”, are tendinta sa incerce sa controleze si viata fiicei. Conflictul creste, pe masura ce cea mica inainteaza in varsta, iar in perioada de adolescenta, culmineaza in tensiuni continue interfamiliale si in acte de rebeliune venite din partea fiicei.
In fapt, dorinta de „a controla” totul, poate aparea doar din cateva motive, despre majoritatea discutand, deja, in paginile site-ului nostru. Astfel, acestea pot fi:
Dorinta de control a femeilor, in ceea ce priveste copiii, se naste din tendintele dominatoare specifice barbatilor. Astfel, ea poate avea doua manifestari: fie manifesta o curiozitate de nestavilit, bagandu-si nasul in toate aspectele care implica viata copiilor, fie ramane pasiva, manifestand o atitudine de victima. Acest tip de mama manifesta un resentiment impotriva rolului feminin („Dezvoltarea rolului sexual si a conceptului de gen”) insa, ori nu are curaj sa adopte un rol masculin si isi manifesta aceasta frustrare asupra copilului, ori adopta rolul masculin, insa il duce la extrem, intr-o forma autoritara. Oricum ar fi, acest conflict interior din psihicul mamei si efectele sale asupra copiilor, pot fi foarte usor rezolvate prin cateva sedinte la un cabinet psihologic sau printr-o introspectie serioasa si obiectiva, urmata de exrecitii menite sa ajute la repararea acestui aspect.
Efectele unei astfel de mame asupra unei fete sunt dintre cele mai rele: copila devine nesigura iar stima de sine scade, incepe sa minta si sa se revolte, pentru a isi proteja dreptul la intimitate, va sfida orice figura autoritara si va face acte de rebeliune, in special daca, pana la aceasta varsta, a fost un copil ascultator, ce nu a iesit din cuvantul parintilor. Mai multe despre aceste aspecte se pot citi in articolul „Aveti incredere in gandirea mea!”.
Mama perfectionista
O astfel de mama este, de multe ori, obositoare nu doar pentru cei din jur, ci si pentru ea insasi. Ea cere copilului, si in special daca este fata, sa faca doar lucruri perfecte, si, pe cat se poate, apartinand celor mai diverse arii. Ea vrea o fata care sa fie gospodina perfecta, foarte buna la invatatura, care sa arate impecabil si sa fie neobosita, sa detina zeci de diplome si sa renunte la propriile preferinte, in favoarea celor ideale.
Perfectionismul acestui tip de mama este unul care obliga copilul sa renunte la propria individualitate si la dorintele ei, sa urmeze drumul trasat de dinainte de catre aceasta si sa isi reduca vointa proprie pana aproape de zero. Din pacate, mama ii va cere si o personalitate puternica – insa fata de ceilalti si nu fata de ea, doar asa arata omul perfect, nu?
Perfectionismul este o problema care survine din nesiguranta de sine. Cu cat stima de sine este mai scazuta, cu atat dorinta de a avea totul perfect, in jur – inclusiv proprii copii, care sunt considerati un produs al ei, mai ales cand acestia sunt fete, considerate propria imagine – este mai mare. Nimic, insa, ce nu se poate trata intr-un cabinet psihologic, daca aceasta este o problema constientizata.
Mama care-si dispretuieste fiica
Poate parea imposibil, insa exista si mame care isi dispretuiesc copiii. Motive pot fi destule, de la lipsa dorintei de a avea un fiu sau o fiica si pana la dorinta prea mare ca acesta sa apartina sexului opus, aria lor este una vasta si foarte intortocheata.
Dispretul ei se poate manifesta in foarte multe feluri, de asemeni. De la reprosuri in public si pana la a nu lua in considerare ideile si dorintele acestuia sau la a evita compania lui, toate aceste manifestari sunt extrem de daunatoare unui copil si, in special unei fete, a carui emotivitate mai ridicata o face sa perceapa toate acestea intr-un mod mult mai accentuat.
Si de aceasta data, motivul pentru aceasta atitudine este unul din interiorul mamei si nu aparut din cauza copilului. Poate ca, pentru acest tip de mame, ar fi recomandata lectura unui articol de tipul „Voi reusi sa fiu o mama buna?” din care, cu putina obiectivitate, vor realiza ca ele sunt cele care gresesc si nu fetele, a caror singura vina este ca s-au nascut din parinti care poate nu erau indreptatiti sa poarte acest titlu.
Mama prietena
Acest tip de rol al mamei este unul dintre cele mai potrivite, daca nu se uita care este ideea de baza a unei prietenii: aceia de a il ajuta pe celalalt sa invete si de a oferi sfaturi, atunci cand sunt necesare.
Mamele prietene au tendinta, adeseori, de a parea dezinteresate sau de a isi baga nasul prea mult, in intimitatea copiilor. Desi o prietenie este cea mai indicata relatie ce poate exista intre o fiica si mama ei, totusi, aceasta ar trebui sa tina cont de regulile prezentate in articolul „Tu ce stil parental ai adoptat?”, in capitolul care prezinta stilul democratic parental.