Imbunatatirea memoriei copiilor
Instrumentele mnemonice de invatare sunt acele exercitii si practici menite sa ajute la imbunatatirea memoriei copiilor si nu numai. In articolul „Metode de aplicare ale unei educatii antreprenoriale”, spuneam ca testele IQ profesionale se bazeaza, in mod normal, si pe „masurarea” capacitatii de memorare, aceasta fiind o calitate de baza a unui viitor antreprenor. Totusi, nu am insistat asupra acestui subiect, stiind ca este un domeniu foarte amplu, ce necesita un articol separat.
Asadar, in acest articol vom afla cum functioneaza memoria si, mai ales, cum poate fi ea imbunatatita in cazul copiilor. Reiau ideea din articolul precedent si spun ca inteligenta inseamna acumulare de informatie si aplicarea ei in viata de zi cu zi. Putem vedea, astfel, ca memoria este cea care sta la baza inteligentei si, mai tarziu, a faptelor ce denota aceasta caracteristica. De aceea, este foarte important sa ajuti la imbunatatirea memoriei copilului inca de cand acesta este mic, pentru ca el sa prezinte un avantaj fata de colegii sai, atunci cand va merge la scoala si, mai tarziu, in viata de adult.
Ce este memoria?
Memoria este cea care ne garanteaza identitatea noastra in timp. Cu ajutorul ei, putem deosebi trei linii temporale – trecutul, prezentul si viitorul – si, mai mult, putem sa invatam din faptele noastre si sa aplicam ideile acumulate pe experientele viitoare.
Exista doua tipuri de memorie:
- Memoria de Scurta Durata (MSD), care isi face simtita prezenta atunci cand inchidem ochii si, pret de cateva secunde, suntem capabili sa vedem cu exactitate imaginile din jurul nostru. Informatiile sunt stocate in MSD pentru un maximum de 7 secunde, pentru ca, mai apoi, acestea sa fie sortate: cele nefolositoare sunt sterse, iar cele folositoare sunt trimise in MLD.
- Memoria de Lunga Durata (MLD), este cea care ne ajuta sa ne reamintim intamplari de acum cateva zeci de ani sau sa invatam, la scoala. Chiar si aici se practica un tip de sortare, despre care voi vorbi in randurile care urmeaza.
Aflate in MLD, in timp ce dormim, informatiile sunt stocate in diferite „compartimente” ale memoriei, cu ajutorul viselor. Cele considerate folositoare sunt pastrate vii, in blocuri accesibile, in timp ce altele – neconsiderate importante – sunt trecute in inconstient, urmand a fi readuse in atentie atunci cand apare un factor declansator (precum mirosul unui fel de mancare specific casei parintesti).
Uitarea poate aparea, asadar, din trei motive: fie informatiilor nu li se acorda suficienta atentie, ele fiind sterse direct din MSD, fie ele devin inaccesibile, fiind blocate de inconstient, fie –ultimul motiv – somnul nu este indeplinit asa cum trebuie, astfel incat sa se realizeze o sortare corespunzatoare. In cazul in care se produce o blocare a informatiei in inconstient, asa cum se inampla adeseori in cazul traumelor, o retraire a situatiei, prin factori declansatori, poate aduce informatiile inapoi in prim plan. Alteori, atunci cand se doreste amintirea lor in mod voit, se apeleaza la hipnoza.
Memoria reprezinta un sistem complex de operatii. Acestea sunt:
- ierarhizare
- organizare
- ordonare
- structurare
- clasificare
- sistematizare
Cu cat creierul este mai capabil sa execute mai rapid aceste informatii, cu atat readucerea aminte a informatiilor este mai rapida. Asadar, orice instrumente mnemonice de invatare trebuie sa se bazeze pe exersarea acestor capacitati. Acestea, impreuna cu un somn linistit si de durata corespunzatoare, fac diferenta intre un om cu memoria buna si unul fara.
Totusi, as vrea sa fac o mica precizare. Conform „traditiei”, somnul de noapte este „cel mai bun”. Aceasta zicala nu este decat un produs al ignorantei si nestiintei, poate si al sistemului comunist, care dorea stingerea luminii la ora zece seara. Oamenii au doua cicluri circadiene – bioritmuri – respectiv cel de zi si cel de noapte. Mai pe intelesul tuturor, exista oameni care sunt mai activi ziua si mai lenti noaptea – marea majoritate – dar si oameni care sunt mai activi noaptea si mai lenti ziua. De aceea, un om ce are un bioritm de noapte, de exemplu, obligat sa functioneze ziua, nu va putea sa o faca la capacitatea „normala” si, astfel, va obtine rezultate mai slabe, implicit in ceea ce priveste memorarea. Pentru el, somnul de noapte nu isi va executa toate functiile si, adeseori, se va trezi mult mai obosit decat era atunci cand a mers la culcare – este exact acelasi lucru ca si atunci cand un om cu un bioritm de zi este obligat sa lucreze pentru cateva luni sau ani, doar pe timp de noapte. Este important sa identifici ce fel de bioritm are copilul tau, pentru ca exercitiile mnemonice sa fie facute in perioada potrivita si sa se obtina rezultatul scontat. Daca activitatile de zi, precum scoala, nu il lasa pe acesta sa fie activ pe timpul noptii, invatarea si temele se pot realiza seara, mai degraba decat la amiaza sau dimineata.
Exista, de asemeni, ceea ce s-ar putea numi diferite tipuri de memorie, specifice anumitor tipuri de inteligenta. Intr-un cuvant, unii oameni retin mai bine informatia prezentata intr-un anumit mod, fata de altul. Avem de-a face, asadar, cu 3 tipuri de memorie: vizuala, auditiva si kinestezica (perceptia exemplelor practice). Este important ca parintele sa identifice cu exactitate in ce tip de memorie exceleaza copilul si sa actioneze conform acesteia.
Cum poti imbunatati memoria copilului?
Pentru a dezvolta memoria este necesara exersarea ei, adica memorarea a cat mai multe informatii. De aceea, in randurile care urmeaza, voi prefera sa aduc aminte cateva dintre cele mai comune si practice metode de a ajuta copilul sa memoreze, consecinta acestui lucru fiind, desigur, o memorie mai buna.
1. Repetitia isteata
Multi parinti fac greseala sa creada ca, daca cel mic va reciti o lectie de mai multe ori, intr-un final o va memora. Totusi, asa cum am spus si in articolul „Metode de aplicare ale unei educatii antreprenoriale”, dar si in randurile de mai sus, atunci cand informatia nu este considerata esentiala (de catre copil, si nu de catre parinte), ea va fi uitata. Poti repeta, la nesfarsit, un text, el nu va ramane in memorie mai mult de cateva ore, daca nu va reprezenta ceva concret pentru minte.
Voi folosi exemplul meu. Despre memorie am invatat acum cativa ani buni, insa nu mi-a fost greu deloc sa readuc aceste informatii in prim plan, pentru a scrie un articol in jurul lor. Memoria care este mai accentuata in cazul meu este cea vizuala, dar si cea kinestezica. La cea auditiva dau chix si, de aceea, desi imi aduc aminte profesorul predandu-ne acest curs, nu as putea reproduce vorbele lui. Am luat, totusi, notite (prima citire). Ajunsa acasa si trebuind sa invat pentru examen, am citit ce am gasit, in carti, despre memorie (a doua citire), subliniind informatiile importante si punandu-le un semn specific (floricele, romburi, culori diferite). Apoi, am reluat informatiile deja subliniate si le-am rescris, pe foi albe (moment in care am pus in miscare memoria kinestezica), pastrand, insa, semnele specifice lor (asadar, am combinat ambele tipuri de memorie). La examen si acum, se pare ca nu am avut nici o problema cu readucerea lor in constient, drept urmare a tuturor acestor pasi si, in continuare, as putea sa spun cu exactitate unde pe pagina se afla o anumita informatie, multumita semnelor facute.
Am folosit exemplul meu pentru a arata cum functioneaza cu exactitate aceasta metoda. Exista, desigur, copii care au doar un tip de memorie dezvoltat sau, multumita exercitiului, pe toate 3. De aceea, este bine ca in momentul repetitiei sa se apeleze la toate cele 3 tipuri, in primul rand pentru a fi siguri ca informatia este retinuta, chiar daca nu se stie in mod sigur care este cea mai dezvoltata abilitate, dar si pentru a le exersa pe celelalte.
Partea a doua >>