Dezvoltarea logicii a facut studiul multor oameni de stiinta din domeniul psihologiei, fiecare dintre acestia avand o parere diferita. Totusi, punctul lor asemanator consta intr-un comun acord asupra faptului ca logica prescolarului si a scolarului difera, cu mult chiar, de cea a varstelor mai mari, fapt ce conduce, adeseori, la confuzie din partea parintilor.

Ne este dat, deseori, sa auzim parinti care spun despre copiii lor ca „Nu ii inteleg”, insa, la o observare mai atenta a acetora, vedem ca acestia le cer copiilor sa faca actiuni sau sa gandeasca intr-un mod care este peste capacitatea lor psihica, acestia fiind intr-un stadiu al logicii inductive. In articolul „Prietenii imaginari ai copiilor – cand acestia nu mai sunt normali?” am mentionat, in treacat, despre etapa preoperationala, fara a insista, prea mult, asupra caracteristicilor acesteia. In acest articol, insa, voi incerca sa explic cat mai pe intelesul parintilor de ce, uneori, copiii mai mici nu pot intelege unele lucruri ce noua ni se par simple si cum ar trebui acestea prezentate, pentru a obtine un rezultat favorabil.

Intelectul este definit prin mai multe procese si activitati, diferite intre ele, precum gandirea, memoria, limbajul, atentia, imaginatia, etc. In perioada prescolara, fiecare dintre aceste arii este incompleta, ea transformandu-se, totusi, foarte mult acum, in drumul sau spre forma finala. Cea care „conduce”, in acest moment, intelectul, este gandirea, ea valorificand si orientand toate celelalte procese. Acesta este si motivul pentru care, atunci cand copilul se afla la o varsta cuprinsa intre 2 si 5 ani, parintii sunt asaltati cu intrebari repetitive, precum „De ce?”, deoarece raspunsul lor nu il multumeste pe prescolar.

Gandirea, in jurul acestei varste, este dominata, la randul sau, de cuvinte si reprezentari. Cuvantul este folosit pentru a reprezenta realitatea. In acelasi timp, gandirea este, mai mult, de tip intuitiv decat deductiv, ceea ce inseamna ca prescolarul este capabil sa intuiasca un raspuns, insa nu poate realiza o explicatie bazata pe logica deductiva. Un exemplu de astfel de logica (de altfel si un test de verificare pentru a vedea daca un copil in varsta de 8 – 9 ani s-a dezvoltat in mod corect) este cel al lichidului, in care, apa dintr-un vas rotund este varsata intr-un pahar de tip sonda (inalt si subtire), iar copilul este intrebat daca este vorba despre aceeasi cantitate de apa. Copilul aflat la o varsta mica, inca in stadiul preoperational, nu va putea sa deduca logic ca este vorba despre aceeasi cantitate, si va spune ca in pahar se afla mai multa apa decat in vasul rotund.

Asadar, pentru a descoperi realitatea, bazandu-se pe gandirea intuitiva, copilul are nevoie de reprezentari practice si investigatii in ceea ce priveste obiectele din jur. De aceea, el nu va fi capabil sa asculte, atunci cand i se spune ca „este periculos sa te apleci peste geam”, deoarece el nu a vazut practic efectul acestui lucru.

Asa cum am mentionat si in articolul „Prietenii imaginari ai copiilor – cand acestia nu mai sunt normali?”, gandirea la aceasta varsta este una de tip egocentric si presarata de animism. Pentru cei mici este foarte normal ca aproape totul sa aiba suflet si sa fie dotat cu inteligenta. Artificialismul este o a 3-a caracteristica de baza a gandirii acestuia, motiv pentru care el crede ca toate lucrurile sunt facute de catre om, ca fenomenele naturii sau planetele.

Prescolarul nu poate realiza o descriere sau o sinteza, o povestire sau o analiza si, in mod sigur, acesta crede ca fiecare lucru din jurul sau este conceput special pentru el, motiv pentru care nici nu poate intelege de ce i se interzic anumite obiecte. Treptat, gandirea lui se va transforma, va iesi din sfera de egocentrism, spre finalul celui de-al 6-lea an de viata. In acest moment, copilul va intra in stadiul operational al logicii si va incepe sa achizitioneze o gandire de tip deductiv.

Gandirea abstracta, logica, este cea care incepe sa capete contur atunci cand copilul se afla in jurul varstei de 6 ani. In viziunea lui Piaget, copiii cu o varsta cuprinsa intre 7 si 12 ani se afla in perioada operatiilor concrete. Acum, copilul poate realiza operatii mentale mai complexe, precum cele cu clase si relatii, ca de exemplu clasificarile si, de asemeni, incepe sa perceapa si reversibilitatea (A-A=0 sau A=B=>B=A). In termeni mai putini teoretici, asta inseamna ca cel mic poate, acum, sa inteleaga egalitatea dintre oameni, efectele actiunilor sale asupra celorlalti sau unele corelatii intre actiuni.

Logica este, inca, pana la varsta de 12 ani, una inductiva, insa particular generala, spre deosebire de cea de mai tarziu, cand va fi de tipul deductiv. El poate intelege acum ca notiunile abstracte, precum moartea, patria sau genul oamenilor, dar si cele concrete, precum lungimea sau suprafata, raman constante, indiferent de cat ar varia restul factorilor. Acest lucru se intampla multumita unei caracteristici a logicii, achizitionata de curand, si numita conservarea invariantilor. O consecinta a acesteia este gandirea categoriala, prin care el poate sa imparta obiectele in categorii.

Atunci cand incearca sa defineasca unele actiuni, scolarul mic se foloseste de notiuni acumulate pana in acel moment, dar si de clasificari si relatii. Acesta este si momentul in care el va putea sa inteleaga posibilele consecinte ale faptelor sale, deoarece poate, acum, sa faca relationari intre evenimente.

Tot in jurul varstei de 7 ani, este si momentul in care copilul incepe sa inteleaga rolul conservarii si, de aceea, poate ca acesta este cel mai proprice moment sa incepeti o educatie antreprenoriala. („Obiectivele si abordarile unei educatii antreprenoriale”)

Daca pana acum logica celui mic era intuitiva, simpla si articulata, incepand cu varsta scolara ea va deveni una concreta si notionala – bazata pe notiuni. Din fericire, acum copilul nu mai este caracterizat de un egocentrism secundar, aceasta caracteristica disparand intru totul, pana la varsta de 14 ani.

Daca te-ai gandit vreun moment ca, pana in 12 ani, gandirea copilului tau va fi complet dezvoltata si ca vei putea discuta cu el ca de la adult la adult dupa acest moment, atunci imi pare rau sa iti spun ca inca nu s-a terminat, deoarece cel mic intra, incepand cu acesti ani, in stadiul operatiilor formale.

Stadiul operatiilor formale este impartit, la randul sau, in doua substadii. Unul, care apare intre 12 si 14 ani, numit al genezei operatiilor formale si cel de-al doilea, de la 14 la 16 ani, al structuriilor operatorii. Asadar, aceasta perioada este una critica pentru copilul tau si, in mod sigur, vei observa nenumarate schimbari in modul sau de a gandi.

Acum, el este capabil nu doar sa faca operatii mentale simple, ci si operatii cu operatii, intr-un mod reversibil si coordonat. Desigur, atunci cand ne gandim la „operatii” prima idee ne duce la domeniul matematicii insa, prin „operatii”, se intelege orice deductie logica, legata de lumea inconjuratoare. Pentru o mai buna intelegere, iti voi oferi un exemplu: „Daca o pisica este neagra, inseamna ca exista si alte pisici negre, insa NU toate pisicile sunt negre” Acesta este un exemplu clasic, insa mai complex, din materia studiata in clasa a IX-a, la scoala, folosit, in general, pentru a arata greselile de logica ce apar in mod comun („Daca o pisica este neagra, inseamna ca toate pisicile sunt negre”)

Reversibilitatea dublu articulata (INRC) este o denumire complicata a procesului de reversibilitate a reversibilitatii. Daca, pana acum, copilul era capabil sa inteleaga doar ca daca a=b atunci si b=a, acum el poate face operatii mult mai complicate bazate pe egalitate, de care, poate, iti aduci aminte de la orele de matematica din gimnaziu (a=b, b=c, atunci a=c). Acest lucru, transpus in actiuni practice, de zi cu zi, inseamna ca cel mic va incepe sa isi puna intrebari retorice despre lume, sa faca analogii complexe si sa ridice un semn de intrebare asupra practicilor parintilor, pe care el le considera gresite, pe baza a ceea ce vede la alti copii.

Gandirea acestei perioade este, de aceasta data, una operatorie, logica, gnostica si categoriala. De asemeni, ea este formala, foloseste concepte, dar se caracterizeaza si prin lansarea unor ipoteze si deductii, de tip propozitionale si reflexive. Din pacate pentru parinti, acum apare egocentrismul metafizic, ce ii va caracteriza intreaga existenta, de acum incolo.

In perioada adolescentei se „slefuieste” tot ceea ce s-a acumulat pana acum, in ceea ce priveste gandirea. Ea reprezinta o perioada de varf a cresterii capacitatilor gandirii, de perceptie si de reprezentare. Datorita cresterii anumitor simturi, dar si a posibilitatii de a lucra cu operatii abstracte multiple, copilul are, acum, posibilitatea de a invata si percepe mult mai multe decat facea pana in acest moment.

El observa actiunile celorlalti, apoi le trece prin filtrul propriei gandiri, pentru ca, mai apoi, sa fie folosite in dezvoltarea propriilor domenii de interes. Perceptia sa devine complexa, dar si perseverenta si, mai ales, voluntara.

In aceasta perioada, atentia trece pe primul loc, dezvoltandu-se, in fiecare latura a ei, fie ca vorbim de cea involuntara, voluntara sau postvoluntara. Acesta este si motivul pentru care multi adolescenti sunt neatenti sau nu au rabdare, deoarece acum atentia lor trece prin schimbari importante. Multumita instrumentelor si cunostintelor acumulate pana acum, se structureaza noi particularitati ale atentiei si creste perioada in care acestia o pot controla.

Memoria se schimba si ea, pe perioada adolescentei abia. Acum, apare memoria logica, iar operarea devine si ea, logica, de asemeni. Memoria opereaza, acum, intr-un mod complex si bogat, folosind notiuni si reprezentari. Invatarea devine de 4 sau 5 ori mai eficienta decat atunci cand copilul era mic, si, de aceea, acum este momentul cel mai bun pentru a incepe antrenamentul intelectual al copilului, motiv pentru care, in scoli, incep sa se predea notiuni din ce in ce mai abstracte, ca de exemplu matricile matematice.

Asadar, in concluzie, putem pretinde logica abia la adolescenti si, chiar si atunci, intr-un mod diferit fata de adulti. Exemplele de parinti care isi apostrofeaza copilul mic cu fraze precum „Tu nu gandesti?” sunt cele negative, deoarece copilului ii este fizic si mental imposibil sa inteleaga anumite actiuni sau idei. Copilul mic, scolarul si adolescentul gandesc, insa cu mult diferit fata de cum gandim noi sau cum ne-am dori sa o faca. Astfel, data viitoare cand intampini probleme de logica din partea fiului sau fiicei tale, intreaba-te daca nu cumva ii ceri tu prea multe si nu daca el sau ea are o problema, de nu reuseste sa inteleaga.