Pentru unii copii, gradinita marcheaza prima mare separare fata de familia lor. Ei trebuie sa faca fata evenimentelor din orice zi – atat dezamagirile cat si triumfurile – de unii singuri, sa isi amane dorinta de a o vedea pe mama, pe tata sau pe dadaca, sa devina mai increzatori in fortele proprii si sa invete sa apeleze la alti adulti pentru ajutor.

A sta intr-un cerc, intr-o linie si a lucra cu alti copii intr-un joc, face parte dintr-o zi normala la gradinita. Aceste activitati nu sunt la fel de usoare pentru copii precum ne par noua. Acestea necesita multe abilitati sociale, cum ar fi facerea unui compromis si controlarea impulsului de a tipa sau de a sari, atunci cand ei simt asta.

In perioada prescolara, copiii pot incepe sa coloreze o imagine si sa treaca la construirea unor blocuri de jucarie, atunci cand interesul lor dispare. Dar, la gradinita, acestia incep sa invete sa se concentreze asupra unei singure sarcini, pana cand o termina. Activitatile concentrate, foarte scurte, cum ar fi a spune o poveste, sunt concepute sa ajute copiii in aceasta privinta.

Abilitatea de a completa o sarcina este, acum, mult mai importanta decat era in gradinita, deoarece, in majoritatea scolilor, clasa I este anul instructionilor in a citi si a incepe intelegerea numerelor. Aceasta necesita o abilitate de focusare asupra unor sarcini mai serioase, care pot fi, uneori, mai putin distractive. Chiar si copiii destepti pot sa nu faca fata daca ei nu se pot concentra in acest mod sau devin frustrati foarte usor.

Este de asteptat ca acesti copii din clasa I sa asculte atunci cand este necesar, sa isi astepte randul si sa faca ce ii roaga profesorii. Atmosfera din gradinita este mai indulgenta. Dar profesorii de clasa I au mult mai multa munca academica de acoperit. Pentru copii, acest lucru inseamna sa stea mai mult jos, sa asculte mai mult si sa aiba un autocontrol mai bun.

Copiii din clasa I incep sa se vada pe ei si pe familia lor intr-un context mai larg si recunosc diferentele si similaritatile. In aceasta etapa, este posibil ca fiul tau sa descopere un „cel mai bun prieten” care este „exact” ca el. Tine minte ca aceste prietenii intense pot dura de la o ora pana la un an.

Copiii de clasa a 2-a tocmai incep sa gandeasca intr-un mod abstract. In loc sa manipuleze intotdeauna obiecte pentru a putea face matematica – numararea unor bile de marmura, de exemplu – ei ar trebui sa inceapa sa se gandeasca la numere in mintea lor.

Majoritatea profesorilor se asteapta ca cei din clasa a 2-a sa inceapa sa foloseasca abilitati in rezolvarea de probleme: a fi in stare sa se gandeasca asupra unei probleme, sa vina cu anumite solutii posibile, sa le evalueze si sa incerce una dintre ele. Profesorii presupun ca acesti copii vor incepe sa isi foloseasca aceste abilitati atat in munca academica, precum matematica, cat si in rezolvarea unor probleme cu anumiti copii. Cei care sunt buni la rezolvarea unei probleme se descurca, de obicei, mai bine in scoala, spre deosebire de ceilalti.

In acest moment, nu mai este destul ca fiica sau fiul tau sa fie bun doar in completarea unei sarcini; este important, de asemeni, ca sarcina sa fie facuta bine. Profesorii vor sa vada ca munca lor are un aspect ingrijit, matematica sa fie verificata de erori, iar rapoartele sa fie bine organizate si prezentate.

Copiii incep sa invete sa tina evidenta unor teme pe termen lung, la sfarsitul clasei a 3-a si in cea de-a 4-a. Un test de ortografie facut in fiecare vineri inseamna a face un pic de studiere in fiecare joi seara. Un raport care trebuie terminat in 2 saptamani inseamna ca un plan trebuie facut pas cu pas. Asa cum invata majoritatea parintilor, aceasta abilitate nu vine in mod natural la copii, precum procrastinarea. Adeseori, noi nu ne dam seama de cat de mult ajutor au nevoie copiii nostri, pentru a dezvolta anumite strategii preconizate.

Copiii incep sa aiba un simt propriu mai puternic in relatia cu grupul, la fel ca in „Eu sunt un copil sportiv, iar asa sunt si prietenii mei”. Problemele pot aparea daca un copil nu gaseste ceva in comun cu ceilalti colegi ai sai.

Pe la aceasta varsta, copiii au dezvoltat o necesitate imensa de a se conforma, deci, presiunea perechii poate avea un impact mare – atat pozitiv cat si negativ – asupra performantelor scolare. Multi dintre copii incep sa fie atat de distrasi de problemele sociale, incat responsabilitatile academice stau in umbra sau se pierd in lupta sociala de zi cu zi.

Copiii tipici sunt fericiti intr-o zi, se simt mizerabili in a 2-a, iubesc scoala intr-o zi, o urasc in cea de-a 2-a. Cel mai bun prieten se poate schimba in cel mai rau inamic peste noapte. Toate aceste schimbari ale starilor de spirit isi lasa amprenta pe viata din scoala, precum si-o lasa si pe familie, acasa – pentru unii copii mai rau fata de altii. Majoritatea profesorilor se bazeaza pe un mediu structurat al clasei pentru a contrabalansa haosul intern facut de copii, cu teste in fiecare vineri, teme in fiecare marti si joi, etc.

Studierea intr-un mod eficace pentru teste, repartizarea timpului de studiu intr-un mod adecvat si a tine pasul cu teme de lunga durata sunt, in acest moment, foarte importante. Pot intotdeauna sa o faca acesti copii? Desigur ca nu.

In majoritatea scolilor, aceste clase marcheaza inceputul schimbarii de colegi. Copiii pot incepe sa se mute din clasa in clasa si sa aiba mai mult de un profesor pentru obiecte diferite. Multi dintre copii reactioneaza asupra acestei schimbari prin a deveni chiar mai dezorganizati si mai distrasi fata de cum erau inainte: uita sa isi faca tema, sa isi ia pachetelul, geaca si papucii (da, papucii!). Copiii pot, de asemeni, sa aiba atacuri de panica asupra din cauza testelor pentru care au uitat sa se pregateasca. Fa un efort special in a iti observa copilul, pana cand esti sigura ca acesta a invatat noua rutina.