In multe dintre familiile ce sunt pe cale sau tocmai au dat nastere unui copil, hotararea este ca mama sa fie cea care isi ia concediu pentru a sta cu noul membru. Totusi, exista unele familii, in care tatal este cel care joaca acest rol si pentru care viata se schimba intr-un mod cu totul diferit si neasteptat fata de cele in care concediul este maternal. Asadar, cum influenteaza concediul paternal viata unei familii?

Exista o diversitate de motive pentru care familiile aleg ca tatal sa fie cel care sa se ocupe de ingrijirea si educatia celui mic, in timp ce mama merge la serviciu. Probabil, cel mai evident si comun dintre acestea, este cel al banilor, fiind des intalnita situatia cand femeia este cea care aduce un venit mai mare in casa, familia nepermitandu-si ca acesta sa lipseasca.

Un alt motiv des intalnit este dorinta femeii de a nu isi abandona cariera. Aflata in culmea ascensiunii, a isi lua o pauza ar fi o miscare total nepotrivita si care i-ar darama orice plan de viitor ar fi avut, legat de acest aspect. In acest caz, barbatul, cel al carui munca permite o pauza sau care nu necesita foarte multa implicare, apeleaza la cei doi ani de concediu, pentru a isi sustine sotia in urmarea propriului vis.

Daca, pana acum, doar mamele erau cele care primeau subventii pentru concediul de maternitate, acesta fiind principalul motiv pentru care familiile alegeau aceasta optiune, acum si tatii care doresc sa isi ingrijeasca bebelusul au dreptul de a primi o suma din partea statului. Ca urmare a acestei legi, numarul barbatilor care isi iau concediu paternal a crescut substantial, in ultimii ani. Din pacate, numarul de zile de concediu paternal platit este doar 10, in Romania, si numai dupa ce barbatul a urmat cursurile la scoala mamei. Speram, totusi, ca, pe viitor, statul nu va mai face acest tip de discriminare si va acorda Cezarului ce este al Cezarului. Partea buna este ca Uniunea Europeana a propus spre aprobare posibilitatea de a putea fi transferate, intre parinti, lunile de concediu parental, astfel incat aceasta sa nu mai fie o problema de bani.

Desi ne-ar placea sa credem ca societatea a evoluat si ca nu mai exista discriminari intre sexe, adevarul este ca mai e mult pana departe si, adeseori, un barbat casnic este privit ca „efeminizat” de catre ceilalti. Conform efectului Pygmalion (descris pe larg in articolul Efectul Pygmalion. Cercul vicios care ne defineste rezultatele) acest lucru s-ar putea sa nu fie tocmai departe de adevar...

De asemeni, adeseori intalnim adevarate frustrari in cazul barbatilor casnici, legate de faptul ca nu ei sunt cei care aduc bani in casa si ca au trebuit sa faca un compromis in privinta carierei. Explicatia psihologica este una foarte simpla: inca din preistoric, barbatul este cel care pleaca „la vanatoare”, in timp ce femeia sta in pestera si are grija de „pui”. Desi sute de mii de ani au trecut de cand acest obicei a devenit parte din noi, instinctul inca mai predomina si dicteaza ca barbatul ar trebui sa fie cel care este afara, luptandu-se cu leii, pentru a aduce provizii, si nu femeia. Sa speram, totusi, ca odata si odata va disparea aceasta convingere a inconstientului nostru si ca nu ne va mai supune la astfel de discriminari.

O alta problema poate fi data de aparitia rutinei. Obisnuit sa fie activ, barbatul se vede, acum, intr-o ipostaza in care trebuie sa stea in casa, sa execute activitati anumite la ore fixe sau sa renunte la iesirile cu prietenii si la noile cunostinte.

Totusi, nu exista doar dezavantaje in a avea un concediu paternal. Tatal are, acum, timp de petrecut alaturi de copil, astfel incat sa poata construi o relatie solida cu acesta (subiect tratat mai amplu in articolul „Legatura dintre tata si bebelusul sau”). Este stiut faptul ca, daca un copil petrece mai mult timp alaturi de tatal sau, cat este mic, acest fapt va avea o influenta extraordinar de benefica asupra psihicului sau.

Satisfactia de a isi ajuta sotia sa isi dezvolte cariera poate fi mai mare decat orice frustrare, in special daca, in cuplu, mai predomina iubirea reciproca. Acest lucru poate ajuta la consolidarea relatiei si la cea a intimitatii („Intimitatea in cuplu, dupa nasterea unui copil”), ce, de obicei, scade dupa aparitia unui nou membru al familiei.

Un concediu paternal inseamna o grija in minus pentru tanara mama. Totusi, ea poate cadea prada stresului ca trebuie sa isi intretina familia, ca daca nu exceleaza si obtine banii necesari, acestia nu vor avea cele necesare. De aici si pana la anxietate este un pas foarte mic ce, de multe ori, poate sfarsi prin a fi descarcat asupra sotului. Ca intotdeauna, o mica vacanta bogata in momente de relaxare este o solutie minunata pentru o astfel de situatie.

Tot din aceasta cauza, pot aparea discutii in interiorul cuplului, daca acestia nu sunt constienti de aportul adus de catre fiecare familiei. De multe ori, propriile frustrari si griji izbucnesc sub cele mai ciudate forme, in psihicul nostru formandu-se ideea ca partenerul este cel vinovat pentru tot ceea ce ni se intampla. Acest lucru este perfect normal, fiind un mecanism de aparare al psihicului, si este predominant la femei, care sunt mai axate pe emotii si pe manifestarea lor decat barbatii. O buna comunicare intre parteneri este o foarte buna solutie, iar daca nici acest lucru nu functioneaza, apelarea la un psiholog este vitala pentru rezistenta cuplului.

Desi poate parea o situatie imposibila, o mama care munceste mult pentru a isi intretine familia, stand departe de copilul ei, oricat de mult si-ar fi dorit continuarea carierei, poate dezvolta un sentiment de invidie fata de tata. Melanie Klein, un psiholog britanic foarte bun, a fost cea care a dezvoltat teoria agresivitatii, care spune ca ea exista in fiecare dintre noi, fiind innascuta si netinand cont de sex. Ea sta la baza invidiei care, la randul sau, este un factor principal pentru declansarea psihozelor afective.

Tot pe baza teoriei lui M. Klein, se poate deduce ca acei copii care mostenesc o tendinta spre invidie si care au nenorocul de a fi privati de afectiunea materna in primele 6 luni din viata – sau daca mama lor nu stie sa le indeplineasca nevoile in aceasta perioada – exista o sansa foarte mare ca acestia sa dezvolte psihoze in perioada adulta.

Rolul initial al mamei, in viata bebelusului, este de a ii regla acestuia actele foarte puternice, nascute, in special, din agresivitate. Lipsa ei din peisaj, atat timp cat este mic, il priveaza pe acesta de aceasta metoda de educatie si, de aceea, este posibil ca, pe viitor, acesta sa manifeste o agresivitate mult mai puternica decat alti copii. („Violenta verbala este tot o forma de violenta!”). Totusi, solutia in acest caz este ca tatal sa isi invete copilul sa isi manifeste agresivitatea in forme constructive, acceptate social. Exemple in acest sens sunt pictura, jocurile video pe calculator, competitiile sportive sau cartile cu criminali. Intr-adevar, pare ciudat sa ii recomanzi unui copil sa citeasca niste carti care prezinta o violenta atat de brutala insa, trebuie stiut faptul ca, la om, creierul nu poate face diferenta intre real, virtual sau imaginar – motiv pentru care apare si dependenta de jocurile video, despre care vom discuta intr-un articol viitor.

Orice decizie s-ar lua, cu siguranta unul dintre parinti va lipsi din peisajul copilului, mai mult timp. Dar aceasta nu este o tragedie, daca cei doi vor sti sa compenseze lipsa de acasa cu activitati facute alaturi de cel mic. De exemplu, daca tatal este cel care ramane in concediu, mama ii poate citi copilului povesti, seara, si il poate scoate la plimbare in weekend-uri.

Trebuie sa intelegi, in primul rand, despre ce este vorba atunci cand iei in considerare posibilitatea unui concediu paternal. Am tinut sa amintesc, in acest articol, in special partile negative ale acestuia, pentru ca pe cele pozitive le stie toata lumea si ca tu sa iei aceasta hotarare in totala cunostinta de cauza.

Concediul parental - fie el paternal sau maternal - este, in primul rand, o dovada de iubire fata de partener si copil. Este un sacrificiu foarte mare, dat fiind ca meseria si cariera fiecaruia este o parte din noi, ceva la care visam de cand eram mici si manifestarea independentei noastre. Este acceptarea renuntarii la o parte din tine, pentru cei dragi.

Asa cum iubirea inseamna „a da fara a primi”, si concediul parental – ca si manifest al iubirii fata de celalalt – inseamna ca nu trebuie sa te astepti de la celalalt sa iti construiasca o statuie pentru gestul facut. Daca astepti recunostinta, inseamna ca ori nu intelegi pe deplin ceea ce implica – ceea ce inseamna ca ai facut o alegere pur egoista – ori ca nu iubesti indeajuns. Desigur, frustrari si tensiuni pot aparea oricand, iar concediul parental sa ni se para un esec si un sacrificiu prea mare insa, daca impreuna cu partenerul tau formezi un cuplu solid, bazat pe sintagma „a construi impreuna”, aceasta nu ar trebui sa fie decat o stare trecatoare. Pana la urma, copilul este responsabilitatea amandurora, si, cum cel care merge la serviciu aduce bani pentru intretinerea lui, asa si cel care sta acasa ar trebui sa se ocupe de ingrijirea lui – toate acestea trebuind facute fara nici un fel de repros. O intelegere adecvata a acestor doua roluri, jucate de dragul copilului, ar trebui sa fie parte a oricarui cuplu de noii parinti.