Ovarele sunt glandele reproducatoare ale femeilor, acestea fiind situate in pelvis, cate una pe fiecare parte a uterului. Fiecare ovar este, aproximativ, de marimea si forma unei migdale. Acestea produc ovule si hormoni feminini. Ovarele sunt sursa principala de hormoni feminini si controleaza dezvoltarea caracteristicilor corpului femeii, cum ar fi sanii, forma corpului si parul corporal. Ele reglementeaza, de asemeni, menstruatia si sarcina. Chisturile ovariene sunt structuri inchise, ce seamana cu un sac, care contin substante lichide, gazoase sau semisolide. Ovarele sunt, de asemeni, referite ca fiind gonada femeii.

Chisturile ovariene se formeaza din mai multe motive. Cel mai comun tip este chistul folicular, iar acesta rezulta din cresterea unui folicul. Un folicul este un sac normal, umplut cu lichid, care contine un ovul. Chisturile foliculare se formeaza atunci cand foliculul creste mai mult decat normal in timpul menstruatiei si nu se deschide pentru a elibera ovulul. De obicei, chisturile foliculare se vindeca spontan, de la sine, dupa cateva zile sau luni. Chisturile pot contine sange (chisturi hemoragice) de la o leziune sau o scurgere a unui vas de sange in sacul ovulului.

Un alt tip de chist ovarian, care este legat de menstruatie, este chistul corpus luteum. Acest chist este o zona de tesut, in interiorul ovarului, care apare dupa ce un ovul a fost eliberat dintr-un folicul. Daca o sarcina nu apare, chistul corpus luteum dispare de obicei de la sine. Se poate, totusi, ca acesta sa se umple cu lichid sau sange si sa persiste ca un chist pe ovar. De obicei, acest chist apare doar pe o parte si nu produce vreun simptom.

Uneori, tesutul ovarului se dezvolta anormal pentru a forma alte tesuturi corporale, cum ar fi par sau dinti. Chisturile care au aceste tesuturi anormale sunt numite chisturi teratoamale benigme sau chisturi dermoid benigme.

Endometrioza este o conditie in care celulele care cresc in mod normal in interiorul uterului (pantec), cresc in afara lui. Ovarul este cel mai comun loc pentru endometrioza. Atunci cand aceasta conditie implica ovarul, zona tesutului endometriozei poate creste si sangera in timp, formand in acest fel un chist ce are culoarea maro si, uneori, acesta este numit „chist de ciocolata” sau „endometrioma”.

Atat tumorile benigne cat si cele maligne ale ovarelor pot contine chisturi. Mai mult decat atat, conditia stiuta ca Sindromul Ovarian Polichistic (PCOS) este caracterizata de prezenta a mai multor chisturi si este cea mai comuna cauza pentru infertilitate la femei.

Infectiile organelor pelvine pot implica ovarele si tubul falopian. In cazuri severe, spatiile chistice umplute cu puroi pot fi prezente pe sau in jurul ovarului sau in jurul tubului falopian. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de abcese tubo-ovariene.

Majoritatea chisturilor ovariene nu sunt niciodata observate si se vindeca fara ca femeia sa realizeze ca le-a avut. Cand un chist cauzeaza aparatia de simptome, durerea in abdomen sau in pelvis este de departe cel mai comun dintre ele. Durerea poate fi cauzata de:

• o ruptura a chistului
• dezvoltare rapida sau intindere
• sangerere intr-un chist, sau
• rasucirea chistului in jurul aprovizionarii lui de sange (stiuta ca „torsiune”)

Chisturile ovariene pot fi, uneori, observate de un medic in timpul unei examinari bimanuale a pelvisului. Daca un chist este suspectat din cauza simptomelor unei examinari fizice, atunci sunt folosite tehnicile imagistice. Majoritatea chisturilor sunt diagnosticate cu ajutorul unui test cu ultrasunete, acesta fiind cea mai buna tehnica imagistica pentru a detecta un chist ovarian. Testul cu ultrasunete este o metoda imagistica care foloseste undele de sunet pentru a produce o imagine a structurii din corp. Acest test nu provoaca dureri si nu cauzeaza nici un rau.

Chisturile mai pot, de asemeni, sa fie detectate cu alte metode imagistice, precum scanarea CT sau un test RMN (imagistica prin rezonanta magnetica).

Daca o femeie are varsta de aproximativ 40 de ani sau este mai tanara si perioada de menstruatie este regulata, majoritatea maselor ovariene sunt „chisturi ovariene functionale”, care nu sunt chiar anormale. Exemplele includ chisturile foliculare si chisturile corpus luteum. Acestea sunt legate de procesul de ovulatie care se intampla in timpul menstruatiei. Ele dispar, de obicei, de la sine, in timpul unei menstruatiei viitoare. Prin urmare, aceste chisturi sunt verificate pentru cateva perioade de menstruatie, pentru a verifica daca ele dispar, mai ales la femeile care se afla in jurul varstei de 20 si de 30 de ani.

Deoarece contraceptivele luate pe cale orala opresc ovulatia, medicii, de obicei, nu se vor astepta ca femeile care folosesc aceste pilule sa aiba „chisturi ovariene functionale”. Prin urmare, nu le va fi recomandata observatia simpla femeilor care dezvolta chisturi ovariene in timp ce folosesc pilule contraceptive. Mai degraba, ele pot primi o monitorizare mai atenta cu ajutorul unui test pelvian sau, mai putin comun, o explorare chirurgicala a ovarului. De asemeni, „chisturile ovariene functionale” sunt rare la femei dupa ce acestea au ajuns la menopauza.

Alti factori ajuta la evaluarea chisturilor ovariene (in afara de varsta femeii sau daca ea foloseste contraceptive luate pe cale orala). Un chist care pare sa fie un sac simplu plin de lichid ce apare la testul cu ultrasunete este mai degraba benign decat sa aiba tesut solid in el. Deci testul cu ultrasunete joaca, de asemeni, un rol in determinarea nivelului de suspiciune cu privire la masele ovariene serioase.

Cancerul ovarian este rar la femeile mai tinere de 40 de ani. Dupa aceast varsta, un chist ovarian are o sansa mai mare de a se dezvolta in cancer, desi majoritatea chisturilor ovariene sunt benigne dupa varsta de 40 de ani. Testul de sange pentru CA-125 poate fi folosit ca un marker pentru cancerul ovarian, dar nu arata intotdeauna aceasta conditie daca nivelul lui este anormal. CA-125 este o proteina care este gasita in cantitate mare in sange la aproximativ 80% dintre femeile care sufera de cancer ovarian.

• In primul rand, multe dintre conditiile benigne la femeile aflate in perioada fertila pot cauza marirea nivelului de CA-125, deci testul nu indica neaparat cancer ovarian, in special la femeile tinere. Infectiile pelvine, fibromul uterin, sarcina, chisturile ovariene benigne (hemoragice) si bolile de ficat sunt conditii ce pot mari nivelul de CA-125 in sange in absenta cancerului ovarian.
• In al 2-lea rand, chiar daca o femeie sufera de cancer ovarian nu inseamna ca nivelul de CA-125 va fi ridicat. Mai mult decat atat, nivelul de CA-125 poate fi anormal de mare la femeile care au cancer de sani, plamani sau pancreatic.

Majoritatea chisturilor ovariene la femeile aflate in perioada fertila sunt chisturi foliculare (chisturi functionale) care dispar de la sine intre 1-3 luni. Desi ele se pot rupe (de obicei fara vreun efect negativ), ele cauzeaza rar simptome. Ele sunt benigne si nu au o consecinta medicala reala. Ele pot fi diagnosticate din coincidenta in timpul unei examinari pelvine la o femeie care nu a avut vreun simptom asociat. Toate femeile au chisturi foliculare la un moment dat in viata si sunt, in general, neobservate.

Un chist folicular la o femeie aflata la varsta fertila este, de obicei, observat pentru cateva perioade menstruale deoarece ele sunt comune, iar cancerul ovarian este rar in acest grup de varsta. Uneori, chisturile ovariene, la femeile care se afla la menstruatie, contin ceva sange, numite chisturi hemoragice, care, de obicei, se vindeca de la sine.

Testul cu ultrasunete este folosit pentru a determina strategia de tratament pentru chisturile ovariene deoarece acesta poate determina daca un chist este unul simplu (doar lichid fara tesut solid, vazut in conditiile benigne) sau un chist compus (cu ceva tesut solid ce necesita o monitorizare mai atenta si o posibila rezectie chirurgicala).

Pe scurt, tratamentul ideal pentru chisturile ovariene depinde de varsta femeii, de marimea chistului (si orice schimbare in marime) si aparenta lui la testul cu ultrasunete.

Tratamentul poate consta intr-o simpla observatie sau poate implica evaluarea unor teste de sange precum cel pentru CA-125, pentru a determina potentialul ca un chist sa fie cancerigen (tine minte limitarile testului proteinei CA-125 descrise mai sus).

Tumoarea poate fi extrasa chirugicala fie prin laparoscopie sau, daca este necesar, printr-o laparoscopie deschisa (folosind o incizie la linia zonei inghinale) daca aceasta cauzeaza dureri severe, nu se rezolva de la sine sau daca este suspicioasa in vreun fel. Odata ce chistul a fost inlaturat, masa este trimisa unui anatomopatolog. Acesta examineaza tesutul sub un microscop pentru a da un diagnostic final asupra tipului de chist prezent.

Chisturile ovariene sunt, uneori, descoperite in timpul unei sarcini. In majoritatea cazurilor, ele sunt gasite din greseala in timpul unui test de rutina prenatal cu ultrasunete. Majoritatea chisturilor ovariene gasite in timpul sarcinii sunt tumori benigne care nu necesita o interventie chirurgicala. Cu toate acestea, chirurgia poate fi indicata daca este vreo suspiciune ca acesta sa fie malign, daca se dezvolta o complicatie acuta precum o ruptura sau o „torsiune” (rasucirea chistului, intrerupand aprovizionarea de sange) sau daca marimea chistului poate pune probleme asupra sarcinii.

• Chisturile ovariene sunt structuri inchise, ca un sac, ce se afla in interiorul ovarului si sunt umplute cu substante lichide, semisolide sau gazoase.
• Chisturile ovariene formeaza din mai multe motive.
• Cand un chist cauzeaza simptome, dureri in abdomen sau pelvis sunt de departe cele mai comune.
• Majoritatea chisturilor sunt diagnosticate cu ajutorul unui test cu ultrasunete.
• Tratamentul pentru chisturile ovariene depinde de situatie fiecarui individ in parte si variaza de la simpla observatie si monitorizare pana la proceduri de interventie chirurgicala.