In articolul „Educatia bazata pe dragoste versus educatia bazata pe frica” promiteam o serie de alte articole dedicate unei noi metode de educatie, cea pozitiva. In acest articol intentionez sa iti prezint principiile de baza ale acesteia si felul cum vor actiona ele asupra psihicului copilului tau. Pe viitor, vom intra si mai mult in detalii insa, in acest moment, doresc sa te conving si sa te pregatesc sa uiti tot ceea ce stiai tu despre educatie si sa ma lasi sa astern aceste idei ca pe o coala alba, in mintea ta. Desigur, nu spun ca tot ceea ce stii tu este gresit ci ca e posibil ca, incercand si metoda pe care ti-o propun eu, sa obtii rezultate mai bune decat pana acum.

Inainte, insa, de a trece prin explicarea acestor 5 mesaje, as vrea sa aruncam o privire, impreuna, peste cateva dogme generale care ar trebui sa stea la baza educatiei bune a unui copil, de orice tip ar fi acesta:

1. Pentru a invata ceea ce este iertarea, copiii trebuie sa simta efectele iertarii.
2. Daca un copil primeste totul, imediat ce isi doreste acest lucru, acesta nu va invata ca fiecare placere trebuie castigata, in viata. Am discutat despre acest aspect in articolul „Cum sa iti inveti copilul sa pretuiasca banii”.
3. Daca fiecare persoana din jurul sau afiseaza o alura perfecta, un copil nu va invata ca perfectiunea nu exista si, asfel, nu va reusi sa isi accepte defectele.
4. Atunci cand totul se intampla dupa cum doreste, copilul nu va invata ceea ce este concesia si cooperarea.
5. Atunci cand unui copil ii este ingradita libertatea, el nu va da frau liber creativitatii sale.
6. Durerea si tristetea sunt normale, iar prin ele invatam sa simtim respectul fata de ceilalti si mila.
7. Confruntarea cu greul este cea care ne intareste si ne dezvolta curajul si, de aceea, datoria noastra, de parinte, este sa nu incercam sa lasam copilul sa incerce si situatiile mai dificile.
8. In momentul in care totul este usor, pe tava, copilul nu isi poate dezvolta perseverenta si puterea.
9. Greselile ne ajuta sa ne corectam si, de aceea, ele fac parte din natura umana si propria dezvoltare psihica.
10. Momentul in care am depasit o greutate, am atins un tel sau am trecut peste o greutate este momentul in care invatam ca suntem capabili si ca trebuie sa ne respectam pe sine.
11. Experienta excluderii este cea care ne invata ca trebuie sa fim independenti.
12. Ocazia in care trebuie sa rezistam unei autoritati, este momentul in care realizam ca ne putem conduce singuri.

Fiecare persoana, din lume, este unica. Sansa ca o persoana sa fie 100% la fel ca alta este 0. Privind din aceasta perspectiva, ciudateniile, defectele si nevoile fiecaruia dintre noi nu ni se mai par atat de „gresite”, ci ca parte a normalului, ca un mod de diferentiere intre noi. Imagineaza-ti o lume in care toti avem numai calitati. Ni s-ar mai parea, ele, atat de frumoase?

Asadar, primul lucru pe care trebuie sa il faca un parinte este sa identifice care sunt acele nevoi si caracteristici speciale ale copilului lui. Prin ce se deosebeste acest copil de toti ceilalti copii? Nevoia unica a unui copil este importanta pentru el si, de aceea, a il educa la fel ca pe ceilalti copii este un act de nedreptate, de discriminare fata de el. La aceste nevoi speciale se adauga, desigur, calitatile si problemele sale particulare.

Sa luam un exemplu concret, pentru o mai buna intelegere: modul cum invata, pentru scoala, copiii. Unii invata mai lent, altii mai repede, o mare parte invata scriind, in timp ce alta parte invata auzind. Unii nici nu sunt interesati sa invete ceea ce li se preda la scoala. Compararea lor nu va face decat sa dea nastere unor frustrari ce vor conduce, in timp, la o slaba incredere in sine sau, din contra, la una prea mare.

Felul cum trebuie sa iti manifesti dragostea, ca parinte, difera de la copil la copil, chiar si de la frate la frate. De aceea, nu exista o formula standard prin care sa iti educi copilul si sa obtii un adult de care sa fii mandru/a, insa iti poti crea propria formula, adaptata felului sau de a fi, prin care sa obtii asta.

Asadar, renunta la a iti compara copiii cu altii. Asa cum nici ei nu te compara pe tine, ca parinte, cu alti parinti, la fel nici tu nu ai dreptul sa le ignori partile lor unice si sa ii tratezi asa cum alti parinti isi trateaza copiii. Iar partea cea mai importanta a acestui mesaj este ca trebuie sa iti inveti copilul ca a fi unic, a iti urma propria personalitate, oricat de iesita din comun („Nevoia de a fi nonconformist”) ar fi ea, este un lucru normal si nu unul gresit, chiar daca, pentru a isi sustine propriile idei, va trebui sa se lupte si cu morile de vant.

Fiecare dintre noi greseste, indiferent daca suntem copii sau adulti. Din pacate, reactia absurda a celorlalti, la greseala noastra, ne face sa credem ca este ceva in neregula cu noi, ca greseala este anormala si condamnabila. Exact acelasi lucru se intampla si atunci cand copilul tau greseste, iar reactia ta este una obtuza. Orice greseala este reparabila, iar scopul ei este sa ne invete sa nu o mai repetam, data viitoare. Este si o vorba din batrani care ne spune asta: „Pana nu te arzi, nu te temi de foc”.

Asadar, poate ca ar fi cazul sa nu iti mai ascunzi propriile greseli si sa incerci sa pozezi perfect in fata copilului. Acest lucru ii va folosi drept exemplu si il va invata sa isi accepte propriile greseli drept normale, naturale si de asteptat. Tot astfel, il vei invata si asumarea propriei responsabilitati. Un alt lucru ce va fi dedus din acest fapt este suportul reciproc: atunci cand cineva greseste, datoria lui este sa ajute si nu sa blameze.

Daca parintii vor recunoaste ca au gresit si isi vor cere iertare – chiar si in fata copiilor lor, acestia din urma vor invata ceea ce inseamna responsabilitatea si sa isi accepte propriile greseli si defecte.

Capacitatea de a iubi pe ceilalti – parintii – este una naturala insa, capacitatea de a ne iubi pe noi insine trebuie invatata. Felul in care parintele reactioneaza la greselile copilului si cum il trateaza, il invata pe cel mic sa se iubeasca si accepte pe sine sau nu. Unii parinti au prostul obicei de a isi pedepsi copiii pentru greselile lor in public, in fata celorlalti. Insa, asa cum noua ne este rusine cand seful ne cearta in fata colegilor, si copiii simt aceeasi emotie atunci cand sunt certati pentru greselile lor sau pedepsele li se aplica in vazul celorlalti. Rusinea, impreuna cu pedeapsa, il vor face pe copil sa se simta mizerabil sufleteste si, de aceea, acestuia ii va fi imposibil, mai tarziu, sa isi accepte imperfectiunile si sa se ierte pe sine.