Poate ca ti se pare normal ca, un baietel, sa aiba anumite caracteristici psihologice specifice genului sau inca de la nastere. Studiile, insa, ne-au aratat ca lucrurile nu stau intocmai asa si ca rolul de sex – mai exact, caracteristicile psihologice ale femeilor si barbatilor, asa cum sunt ele percepute la nivelul majoritatii – sunt invatate prin contactul cu societatea, aceasta impunand anumite trasaturi. Razboiul dintre sexe pare unul fara raspuns, in special daca nu ne uitam spre domeniul psihologiei insa, in acest articol, vom incerca sa aratam drumul pe care un copil nou nascut il parcurge pana la dezvoltarea rolului sau sexual si cum pot interveni abateri de la acesta.

Intai, insa, sa facem putina lumina asupra acestor doi termeni care, adeseori, pot fi confundati.

Conceptul de sex – rol se poate traduce prin asimetria rolurilor in ceea ce priveste barbatii si femeile. Acesta este impus de catre societate si poate fi explicat, mai simplu, prin rolurile si atributiile pe care gandirea sociala (o explicatie mai amanuntita a acestui termen se gaseste in articolul „Adolescentii si socializarea”) le atribuie femeilor si barbatilor. In acest sens, ca si exemplu, putem da modelele traditionale ale familiilor, in care femeia este cea iubitoare si grijulie, ce are grija de camin si copii, iar barbatul este cel ce trebuie sa aduca sursele financiare. Intr-un alt mod, conceptul de sex – rol este ceea ce societatea asteapta de la un copil sa faca sau nu, in concordanta cu genul sau.

Asa cum spuneam la inceputul acestui articol, copilul achizitioneaza conceptul de sex – rol doar in cel de-al 3-lea an de viata, pana atunci neintelegand diferentele dintre sexe si felul cum acestea „trebuie” sa functioneze. De aceea exista o mare sansa ca el sa se uite mirat la tine, pana la aceasta varsta, daca ii vei spune ca anumite actiuni sunt exclusiv pentru sexul opus. Pana la 5 ani, el va aduna majoritatea informatiilor legate de acesta si, involuntar, va dori sa se conformeze lor, introducandu-le adanc in propria personalitate.

Apare o diferenta si in ceea ce priveste rolurile de gen si cele de sex. Exista nenumarate stereotipuri de gen, atat masculine cat si feminine, multe neavand o baza reala care sa le sustina insa, de multe ori, putem asista la felul cum acestea sunt atat de inradacinate in gandirea sociala incat, prin intermediul efectului Pygmalion (mai multe puteti citi despre acest lucru in articolul „Efectul pygmalion. Cercul vicios care ne defineste rezultatele”) ele pot fi cu usurinta regasite in caracteristicile unei persoane. Asadar, daca vrei ca fiul sau fiica ta sa nu cada prada unor stereotipuri gresite, in primul rand trebuie sa pui accent pe educatia lor in acest sens.

Ca parinte, dorind sa iti educi copilul cat mai bine, va trebui sa alegi intre a ii oferi un model traditional sau unul modern, specific perioadei post – feministe. Sa ii spui baietelului tau ca este ok sa isi exprime sentimentele si emotiile? Dar sa iti lasi fetita sa ignore total treburile casnice si sa se orienteze spre reparatul masinilor? In randul psihologilor nu exista dubii in privinta acestor lucruri: din punct de vedere psihic, fara influenta stereotipurilor de gen, atat femeile cat si barbatii sunt egali, ba, uneori, chiar au nevoie de astfel de manifestari.

Caracteristicile unui om nu sunt date strict de biologie ci tin cont de multe alte lucruri precum educatia, clasa sociala, cantitatea de experiente avute si tipul lor, orientare sexuala, etc. Cuplurile traditionale de tipul barbat – femeie si, implicit, alaturarea termenilor precum activ/ pasiv, emotional/ instrumental, rational/ emotional, dependent/ independent, au fost de mult demontate de catre oamenii de stiinta si faptul ca ele inca mai joaca un rol important in societatile de astazi se datoreaza strict ignorarii acestor fapte si lipsei de educatie.

Din punct de vedere psihologic, al dezvoltarii si lingvistic, toate studiile au aratat ca numarul diferentelor notabile dintre un barbat si o femeie sunt tot atatea ca intre doua femei sau doi barbati diferiti.

De retinut! Identitatea sexuala – Eu sunt fetita/ baiat! – apare in jurul varstei de 3 ani urmand a fi fixata pana la varsta de 6 ani. Dupa aceasta perioada, cu greu mai poate fi modificata, indiferent cate exemple care sa contrazica acest fapt ar aparea. De aceea, este important ca, intre 3 si 6 ani, sa alegeti cu grija explicatiile pe care le dati copilului, daca nu doriti ca acesta sa fie prizonierul unor stereotipuri ce ii pot taia mult din avantul din anii maturitatii.

Singurul efect bun al rolurilor de gen vine din mentalitatea functionalista, care sustine ca pastrarea rolurilor traditionale de gen mentine o buna functionare a societatii. Totusi, sa ne gandim un pic: cat de departe ar fi acum, societatea si civilizatia, daca la evolutia lor ar fi fost lasate sa isi foloseasca capacitatile si femeile? Dar cum ar arata o lume in care barbatii nu ar dezvolta frustrari interioare foarte multe, datorita faptului ca rolul de gen nu ii lasa sa isi exprime sentimentele? Asadar, oare acest avantaj al rolurilor de gen nu este, el, cumva, doar o idee a unei minti care dorea stagnare?

Dezavantajele rolurilor de gen sunt, insa, coplesitoare. Studiile au aratat ca femeile care au adoptat un rol traditional feminin, fiind casnice, numara mai multe cazuri de depresii decat cele care si-au dezvoltat o cariera. De asemeni, s-a aratat o corelatie intre presiunea societatii in ceea ce priveste rolurile de gen masculine si mortalitatea crescuta din randurile acestea. In Romania asistam, astazi, la un spectacol macabru dat de rolurile de gen tarditionale, acestea amestecandu-se incorect cu rolurile moderne: vedem femei obligate de catre partenerii lor sa lucreze, in timp ce indeplinesc si toate celelalte roluri traditionale, precum cele casnice; vedem nenumarate exemple de violenta domestica in familii; asistam la o inmultire a cazurilor de viol si persoane abuzate – toate aceste exemple gasindu-si radacina intr-o lipsa de intelegere a realitatii si o ignorare a faptelor concrete.

Daca ai fost atent/a in randurile de mai sus, ti-am spus ca „feminitatea” si „masculinitatea” vin dintr-o intelegere subiectiva a conceptelor de gen. Nu exista, din punct de vedere psihologic, „a fi prea feminin” sau „prea masculin” ci exista, pur si simplu, „un fel de a fi” al fiecarei persoane, indiferent de trasatura biologica. Daca iti faci probleme in ceea ce priveste orientarea sexuala a copilului tau, iti recomand, cu caldura, sa citesti articolul „Sexualitatea copilului nu-i priveste pe parinti!”. Daca, insa, iti faci griji in felul cum va fi privit si acceptat acesta de catre societate, atunci lucrurile sunt si mai simple: intr-un final, acesta isi va gasi propriul „loc” in lume, iar tu nu vei avea nici un rol de jucat in acest aspect, aceasta fiind strict decizia lui.

Intr-un final, indiferent care ar fi trasaturile unui copil, cand vine vorba despre familie totul se rezuma la acceptare totala si sustinere reciproca. Faptul ca tu consideri felul de a fi al copilului ta ca „prea mult” este doar problema ta, subiectiva, felul tau de a percepe, si nu trebuie sa devina o problema pentru acesta.