Adolescentii si emotiile
Te-ai intrebat, vreodata, de ce adolescenta ti s-a parut cea mai frumoasa perioada din viata ta si de ce, uneori, privesti cu nostalgie si zambetul pe buze spre acei ani? Sau poate te-ai intrebat, vreodata, de ce nu mai poti simti acum aceleasi emotii pe care le-ai simtit atunci? Raspunsul la aceste intrebari este unul destul de simplu si accesibil: pentru adolescenti, emotiile sunt, inca, pure, si au un cu totul si cu totul alt nivel si inteles fata de cele pe care le simt adultii.
Puterea obisnuintei, minimalizarea emotiilor
Faptul ca te simti atat de confortabil cu zgomotul urbanistic si ca nu tresari speriat la fiecare claxon al unei masini de afara sau la alarma masinilor de pompieri, este pentru ca te-ai obisnuit. Creierul este o masina uimitoare, ale carui sisteme de aparare continua sa ne minuneze, ori de cate ori descoperim o noua latura a sa. Astfel, pentru a te apara de eventualele epuizari sau socuri, el ajunge sa ignore anumiti stimuli, daca acestia sunt repetati prea des. Acesta este si motivul pentru care, atunci cand apelezi la invatare de tipul stimul – recompensa, trebuie schimbata cea din urma, deoarece nu mai creeaza aceeasi dorinta de a o obtine. (Mai multe despre acest subiect poti citi in articolul „Tipurile de invatare si aplicarea lor in viata de zi cu zi”.
Reversul medaliei, insa, este ca si cu emotiile se intampla acelasi lucru. Daca, atunci cand esti mic, faptul ca primesti o bomboana iti creaza o bucurie imensa, pe masura ce cresti aceasta bucurie scade in intensitate pentru ca, intr-un final, primirea unei bomboane sa nu mai insemne decat nevoia de a zambi complezant spre cel care ti-a intins-o.
Adolescentul, insa, se afla in culmea axei emotiilor, experimentand unele noi si dand noi sensuri unora mai vechi. Cele noi, ca iubirea, au nascut chiar si proverbe, stiut fiind faptul ca nici o alta senzatie nu mai este ca si iubirea adolescentina, motiv pentru care „prima dragoste nu se uita niciodata”. Intr-adevar, iubirea la aceasta varsta (sau la oricare alta, daca se simte pentru prima oara) este singura intr-adevar autentica, pura, cele urmatoare fiind doar o copie mai slaba in intensitate decat a acesteia.
Dar adolescenta nu inseamna numai un amalgam de emotii pozitive, descrise in romanele clasice. Ea este, in acelasi timp, o perioada incarcata de temeri, frustrari, conflicte interioare si alte emotii negative. Este momentul cand o nota proasta inseamna capatul pamantului, cand frica de viitor te face sa tremuri la fiecare pas, cand fiecare cuvant al celorlalti iti creeaza o avalansa de ganduri si senzatii carora iti este foarte greu sa le faci fata. Adolescenta este, pe buna dreptate, perioada de care sa iti aduci aminte cu nostalgie, in viitor, deoarece atunci ai simtit emotiile la cel mai inalt nivel posibil, exact asa cum, intr-o lume ideala, ar trebui ele traite.
Deoarece emotiile pozitive sunt pe cat de usor de explicat, pe atat de frumos de trait, in randurile care urmeaza vom insista mai mult pe partea negativa a acestui aspect din viata, in incercarea de a veni in ajutorul parintilor ai caror adolescenti se confrunta cu astfel de situatii.
Dezechilibrul emotional la adolescenti si consecintele acestuia
Deseori, orice criza de furie sau insubordonare a adolescentului este catalogata de parintii acestuia drept dezechilibru emotional. Desigur, aceasta etichetare este una falsa si, aduce dupa sine, un raspuns incorect din partea acestora. Dezechilibrul emotional inseamna, asa cum spune si numele sau, o lipsa de echilibru in manifestarea emotiilor, ceea ce il face sa fie usor de confundat de catre cei neavizati. Totusi, elementul cheie pentru a clasifica pe cineva drept dezechilibrat este ca acesta sa manifeste constant acest comportament.
Mai exact, dezechilibrul emotional este o forma a echilibrului psihic, ce consta intr-o traire intensa si constanta, succesiva, a doua stari afective, una pozitiva si una negativa, fara a avea un motiv aparent. Adolescenta, cu toate trairile intense ale emotiilor ce o guverneaza, poate, adeseori, fi confundata cu aceasta stare psihica. Totusi, din pacate, exista si adolescenti care sufera de dezechilibru emotional ce, impreuna cu perioada de varsta si schimbarile organismului, poate crea un adevarat calvar in jurul acestora.
Simptome
Dezechilibrul emotional se datoreaza, in principal, unui dezechilibru hormonal, acestea fiind, adeseori, in stransa corelatie. Exista simptome ale dezechilibrului emotional la adolescenti, specifice in functie de sex, la fete si baieti. Astfel, avem:
Schimbari corporale datorate unui exces de hormoni, la fete:
Schimbari corporale datorate unui exces de hormoni, la baieti:
- cresterea sanilor
- pubertate intarziata
- modificari dese ale dispozitiei
- scaderea puterii de concentrare
- depresie
- cresterea excesiva a parului
Emotiile negative pe care le poate experimenta adolescentul ce sufera de dezechilibru emotional sunt:
- frustrare
- lipsa vointei
- dependenta de substante, obiecte sau persoane
- schimbari bruste ale deciziilor si nehotarare
- complexe de inferioritate
- gelozie si posesivitate
- narcisism
- izolare
- ura persistenta, fara un motiv anume
- interes scazut fata de familie sau scoala
- obsesii
- gasirea unui numar mare de scuze atunci cand este obligat sa isi justifice actiunile
- frica de persoane sau situatii
- rutina neobisnuita
- neluare in serios a viitorului sau lucrurilor prezente
- exagerare
- flirtul cu multe persoane
Cauze
Cele mai comune doua cauze ale dezechilibrului emotional la adolescenti sunt:
- expunerea la diferite substante chimice ca poluanti, coloranti alimentari, substante aromatizante. Pe site-ul nostru puteti gasi nenumarate articole despre felul cum ar trebui sa fie o alimentatie sanatoasa in cazul copiilor.
- o perioada de stres indelungata. Poti citi mai multe despre stres in articolul „Examenul de bacalaureat si alegerea facultatii – Cum ar putea ajuta parintii?”.
Ce este de facut daca adolescentul are un dezechilibru emotional?
Fiind adeseori dat de un dezechilibru hormonal, adolescentul va necesita un tratament medicamentos prescris de un medic. De asemeni, sunt indicate si sedinte de terapie, pentru ca acesta sa invete sa isi poata controla accesele de furie. Netratat, dezechilibrul emotional poate conduce la boli mult mai grave, precum maniaco-depresivitatea si, de aceea, va recomand sa apelati la ajutorul unui specialist.
Complexul de inferioritate si complexul de superioritate
De multe ori, termenul de „complexat” este folosit ca o jignire, insa, putina lume stie ca majoritatea dintre noi suferim de unul dintre aceste complexe. Insasi faptul ca dorim sa jignim o persoana face parte din manifestarea unui complex, mai exact a celui de inferioritate. Adolescentii, spre deosebire de adulti, sunt cei mai predispusi la a dezvolta aceste doua complexe, in special datorita emotiilor traite la un alt nivel, despre care vorbeam in randurile de mai sus.
Perioada de aparitie a celor doua complexe este din primii ani de viata si pana tarziu, la finalul adolescentei, si sunt „declansate” de orice eveniment cu impact in viata copilului. De exemplu, la nasterea unui al doilea copil, primul va fi cuprins de nenumarate emotii negative chiar daca, in aparenta, va parea ca intelege situatia. Deodata, el isi va pierde intreaga atentie a parintilor, experimentand gelozia, va trebui sa isi imparta jucariile, invatand posesivitatea, etc. Pierderea unui parinte, despre care am vorbit in articolul „Problemele copilului fara un parinte”, este un eveniment major care, adeseori, declanseaza un complex de inferioritate ce poate juca feste in perioada adolescentei.
Din pacate, odata format unul dintre aceste complexe, ne va fi imposibil sa scapam de el, iar el se va manifesta chiar si atunci cand credem ca s-a stins de mult. Ne va marca fiecare aspect din viata, fiecare coltisor al acesteia, guvernandu-ne intreg destinul. Un exemplu in acest sens este „jocul puterii”, pe care il vedem de atatea ori, in care doi oameni incearca diferite metode prin care sa isi arate suprematia unul fata de altul, fie prin replici, obiecte detinute, gelozie, simple cuvinte menite sa il domine pe celalalt. Dintr-o parere pur obiectiva, cred ca 90% dintre problemele oamenilor sunt datorate celor doua complexe care, impreuna cu situatiile de zi cu zi, ne complica viata si ne impiedica sa traim emotiile pozitive pe care le are ea de oferit.
Simptome ale complexelor
- dorinta de a fi „invingator” in discutii aparent banale, conflicte; de a fi mereu in competitie cu ceilalti
- reprimarea unor emotii
- repezeala, vorbitul sau actionatul in graba
- lipsa de adaptare si sentimentul de neapartenenta la situatii, locuri, grupuri
- impulsivitate
- critica, atat la adresa altor persoane cat si la adresa noastra (se stie ca observam la ceilalti doar aspectele care ne deranjeaza la noi)
- neacceptarea altor puncte de vedere
Ce este de facut cand adolescentul are unul dintre cele doua complexe?
De multe ori, oamenii incearca sa isi refuleze complexele, sa le ascunda si sa fuga de ele. Din pacate, aceasta reactie nu va face decat sa il amplifice si sa il faca sa „isi arate coltii” atunci cand ne este lumea mai draga. Primul pas in „tratarea” lor (am spus, deja, ca ele nu pot fi tratate) este sa le acceptam. Asadar, ca parinte, este important sa discuti cu adolescentul si sa ii explici ca emotiile pe care le simte sunt doar efecte ale unui complex si ca sunt normale. Vazand ca tu il accepti, intr-un final se va accepta si el, pe sine.
Al doilea pas este canalizarea efectelor unui complex spre scopuri constructive. De exemplu, atunci cand adolescentul vrea, intotdeauna, sa castige, il poti indruma spre sport sau spre scoala, acolo unde acest atribut este o calitate. Meseriile competitive sunt, de asemeni, o alegere foarte buna, pentru mai tarziu.
Lasa adolescentul sa isi traiasca emotiile, oricat de puternice si perturbante ar fi acestea. Fac parte din ceea ce este el si, doar pentru ca tie nu iti place sa le vezi, nu inseamna ca, daca si le va reprima, nu le va mai simti.