Nu este o intamplare faptul ca unii copii care prezinta semne de ambliopie au probleme cu temele scolare sau cu participarea la orele de sport. Ambliopia – o problema a modului in care creierul interpreteaza imaginile vizuale primite de la un ochi sau de la amandoi – creeaza dificultati in a citi de la distanta de pe tabla sau a prinde o minge.

Uneori, ambliopia trece neobservata luni sau ani intregi deoarece parintii dau vina pentru notele proaste sau performantele atletice scazute pe slabele abilitati academice sau fizice. Dar, uneori, solutia este simpla, aceasta fiind vizita la medicul oftalmolog.

Tratamentul pentru ambliopie poate corecta felul in care creierul proceseaza imaginile vizuale si, intr-un final, intaresc vederea. Cu cat tratamentul incepe mai devreme, cu atat mai bine. Asteptarea sau neprimirea unui diagnostic corect poate conduce la pierderi ireversibile de vedere.

Ambliopia sau “ochiul lenes” este o conditie in care ochii si creierul nu functioneaza impreuna asa cum ar trebui.

De la nastere pana la varsta de sase ani, se formeaza conexiuni vitale intre ochii copilului si creier. Orice blocheaza sau estompeaza vederea unui ochi poate conduce la inhibarea sau blocarea acestor conexiuni. Acest lucru conduce la nerecunoasterea imaginilor vazute de un ochi sau de amandoi de catre creier.

Cand acest lucru se intampla, creierul incepe sa ignore sau sa suprime imaginile ochiului sanatos si in acest fel ochiul incepe sa devina slabit, pierzand din puterea vizuala (acuitatea vizuala). Acest ochi poarta denumirea de “ochi ambliopic”.

Cea mai comuna cauza de ambliopie este strabismul sau ratacirea unuia sau a ambilor ochi spre interior (numita esotropia), spre exterior (numita exotropie), in sus (hipertropia) sau in jos (hipotropia).

Cand ochii nu sunt aliniati, ochiul drept devine predominant. Puterea viziunii (acuitatea) ochiului drept ramane normala deoarece ochiul si conexiunea lui cu creierul functioneaza in parametri normali. Ochiul slab sau care nu este corect aliniat nu se concentreaza normal si creierul suprima sau ignora semnalele primite, acest lucru ducand, eventual, la ambliopie.

Nu toti copiii cu ambliopie vor avea ochii incrucisati - de fapt, multi dintre ei au ochii in pozitie corecta. In acest caz, ambliopia este rezultatul unei anormalitati structurale si anatomice care blocheaza sau interfereaza cu viziunea, precum afectiunea de ochi inlacrimati sau de cataracta.

O alta cauza a ambliopiei este vederea slabita la departare (hipertropia), vederea slabita de aproape (miopia) sau astigmatismul (o forma de vedere incetosata). Aceste probleme de vedere (“erori de refractie”) pot cauza o vedere incetosata iar aceste imagini sunt acelea care vor fi trimise creierului. Cu timpul, creierul incepe sa suprime sau sa ignore aceste imagini neclare, conducand, in final, la ambliopie asupra unuia sau ambilor ochi.

O alta cauza ar putea fi data de o putere a vazului diferita pentru fiecare ochi in parte - o stare numita anizometropie. Cand unul din ochi vede mai clar decat celalalt, creierul poate ignora sau suprima imaginile trimise de ochiul mai slab.

Factorii genetici contribuie, de asemeni, la aceasta conditie. Ambliopia tinde sa se transmita de la o generatie la alta. Este, de asemeni, intalnita si in cazul copiilor nascuti prematur sau la cei afectati de intarzieri de dezvoltare.

Majoritatea copiilor cu aceasta afectiune nu se vor plange de o problema de vedere. Cu timpul, se obisnuiesc cu o vedere buna a unui ochi si cu una slabita.

De obicei, unul dintre parinti sau profesori observa ca acel copilul are o problema de vedere - indiferent daca observa incrucisarea ochilor, privirile sasii frecvente sau inclinari ale capului pentru a vedea mai bine. Unii copii vor demonstra o slaba perceptie de adancime (stereopsis) si o dificultate de a vedea imagini 3D.

Tratamentul acestei afectiuni consta in fortarea creierului sa acorde atentie ochiului ambliopic sau slabit, astfel incat vederea acelui ochi sa devina mai puternica. Acest lucru se realizeaza cu ajutorul ochelarilor, plasturilor de ochi sau picaturilor, chirurgiei sau o combinatie a acestor tratamente:

• Ochelarii de vedere. Ochelarii sunt prescrisi atunci cand ambliopia este cauzata de greseli severe de refractii, si/sau de anizometropie (cand unul din ochi vede mai bine decat celalalt). Ochelarii ajuta la trimiterea de imagini clare si focusate ale creierului, care il vor invata cum “sa activeze” ochiul afectat. Aceasta metoda va ajuta creierul sa foloseasca ambii ochi si sa dezvolte o vedere normala.
• Plasturii. In multe cazuri, copiii afectati de ambliopie trebuie sa poarte un plasture opac peste ochiul sanatos sau neafectat. Plasturele este purtat intre 2 si 6 ore pe zi in timp ce copilul este treaz, timp de mai multe luni sau ani, in functie de gravitatea conditiei. Sunt doua tipuri de plasturi: primul tip functioneaza ca un monoclu si este pus direct pe ochi. Al doilea tip, creat special pentru copiii care poarta ochelari de vedere, este un plasture de panza care se potriveste exact pe una dintre lentile.

• Picaturi cu Adropina. Uneori, in ciuda eforturilor parintilor, unii copii refuza sa poarte plasturi pentru ochi. In aceasta situatie, picaturile cu Adropina pot fi o solutie in locul plasturilor. Precum plasturele care blocheaza vederea in cazul ochiului afectat, asa si picaturile de Adropina vor incetosa pentru un moment vazul ochiului sanatos, fortand creierul sa recunoasca imaginile vazute de ochiului slabit.
• Interventiile chirugicale. Daca strabismul este cauza ambliopiei in cazul copiilor si tratamentul ce implica purtarea de ochelari de vedere, plasturi sau picaturi nu imbunatateste alinierea ochilor, atunci solutia poate fi operatia muschiului ochiului. Interventia chirurgicala este utila si in cazul in care ambliopia este cauzata de un ochi care lacrimeaza sau de cataracta.

Copiii ajung la maturitate vizuala la varsta de aproximativ 8 ani. Dupa aceasta perioada, problemele de vedere pot fi mai greu de tratat. Cu cat este mai devreme diagnosticata si tratata ambliopia, cu atat cresc sansele ca vederea sa isi revina si sa se evite o pierdere totala a vederii.

Uneori, nu exista semne vizibile de probleme ale vazului, asa ca este important sa supui in fiecare an copiii pentru examene oftalmologice. Aceste examene ar trebui sa inceapa in perioada cand este bebelus sau in perioada prescolara, astfel incat aceste probleme sa fie descoperite inainte ca acesta sa ajunga la maturitatea vizuala.

Majoritatea acestor examene de depistare sunt facute in cabinetul medicului pediatru sau la scoala, de catre asistenta medicala. Daca se observa prezenta unor probleme, copilul va fi trimis la un medic oftalmolog pentru o evaluare suplimentara si un tratament.

Daca este necesar un test de depistare pentru copilul tau, contacteaza medicul pentru a programa o consultatie.