Efectul Pygmalion. O denumire pretentioasa, pentru una dintre cele mai comune greseli din societate. Denumit si efectul Rosenthal, dupa numele cercetatorului ce l-a descoperit, efectul Pygmalyon este reprezentat de fenomenul in care cu cat sunt mai mari asteptarile, fata de un om, cu atat acesta va obtine o performanta mai mare. Este, adeseori, folosit de catre profesorii din scoala ce au cunostinte psihologice, pentru a creste rezultatele elevilor la invatatura. Totusi, acest efect are si aplicatii negative, despre care vom vorbi in acest articol.

Studiul Rosenthal-Jacobson a aratat ca, intr-o clasa in care profesorul era sfatuit sa aiba anumite asteptari ridicate de la anumiti elevi, acestia vor avea, intr-adevar, performante mult mai ridicate, in timp. Reversul medaliei apare cand, cei din jurul unui copil, au asteptari negative de la acesta, in timp el conformandu-se lor.

Procesul mental este simplu. Sa te luam exemplu pe tine si sa spunem ca esti un bucatar mediu. Ma vei invita la tine la masa iar, dupa ce voi accepta, iti voi spune ca stiu sigur ca tu ai sa gatesti groaznic si ca va fi o minune daca voi reusi sa gust din mancarea facuta de tine. In incercarea de a imi dovedi ca ma insel, vei face tot posibilul sa gatesti foarte bine. Insa, poate, din emotie – avand o presiune mare pe umerii tai, daca iti pasa de parerea mea, vei scapa putin mai multa sare in mancare. Sau poate tu vei gati minunat, insa mie nu imi va placea gustul, fiind deja convinsa ca gatesti foarte prost. Atunci imi vor fi confirmate asteptarile, iar eu iti voi transmite asta. Te vei indoi de performantele tale in materie de bucatarie, pentru prima oara. A doua oara cand vei gati, se va intampla la fel, insa, de data aceasta, fiind convins ca mie nu imi place mancarea ta, vei gati si mai rau. Intr-o scurta perioada, mancarea ta va avea un gust oribil, chiar si pentru tine, iar tu imi vei da dreptate: gatesti execrabil.

Dar ce s-ar intampla daca eu as fi convinsa ca tu gatesti bine si m-as bucura de fiecare lingura de mancare? Data viitoare, cu siguranta, vei gati cu mai multa pasiune, mai bun, fiind convins ca stii ce faci si fiind dornic sa primesti aceeasi apreciere.

Asadar, acesta este efectul Pygmalion. Simplu si vizibil peste tot. Un exemplu real, in acest sens, poate fi dat de elevii de la liceele industriale sau clasate ca fiind sub medie. Profesorii, de acolo, nu se asteapta de la rezultate extraordinare de la elevi, iar acestia se conformeaza. Jane Elliott, o activista anti-rasism, a demonstrat ca, in America, asteptarile de la oamenii de culoare sunt sub medie, motiv pentru care acestia chiar ofera aceste rezultate.

Gandeste-te la ultima persoana cu care ai vorbit. Ce cuvant iti vine in minte, legat de ea? „Prieten”, „enervant”, „sef”? Inevitabil, acordam celorlalti denumiri, trasaturi de caracter, epitete. Fara sa vrem, suntem prizonierii etichetelor, fara ele neputand defini un om sau o actiune. Partea ironica, a acestui lucru, este ca ne vom conforma acestor etichete, desi ele sunt pur subiective. Un citat, citit astazi, spunea ca „Atunci cand urasti o persoana, indiferent ce actiune va face aceasta, o vei uri in continuare”. Nimic mai adevarat.

Un alt studiu, mai interesant, a dovedit puterea etichetelor, in concordanta cu efectul Pygmalion. Subiectul, un om perfect capabil sa faca actiuni minutioase, a fost prezentat unui alt subiect drept „neindemanatic”. O simpla eticheta, spusa unui alt om. Astfel, al doilea subiect, s-a comportat cu acesta ca si cum ar fi fost cu adevarat un neindemanatic, asa ca, la scurt timp, acesta a inceput sa faca diferite greseli, chiar si atunci cand al doilea subiect nu era cu el in incapere. Asadar, iata cum puterea unui simplu cuvant devine definitorie pentru caracterul unui alt om.

Cum iti poate afecta acest lucru copilul? Sa vedem: tu ce asteptari ai de la el? Poate te gandesti ca este un copil foarte destept, ce va obtine rezultate excelente de la viata? nu cumva acest lucru chiar se intampla, la o scara mai mica? Nu el e cel care sta toata ziua cu nasul in calculator sau in carti, invatand lucruri noi? Sau poate faci parte din acea categorie de parinti, care isi vede copilul incapabil sa se descurce singur, are numai asteptari negative de la el si se simte dezamagit? Te-ai intrebat, vreodata, care e partea ta de vina?

Atunci cand se naste un copil, acesta este ca o coala alba de hartie, pe care parintii scriu ce va deveni acesta, ce personalitate isi va construi, ce actiuni va face. Simple cuvinte, etichete si actiuni, pe care tu, mama sau tatal lui, le-ai intreprins, pot crea un cerc vicios, din care sa rezulte un rezultat favorabil sau nu. Iata de ce, inainte de a acorda o eticheta unui copil, trebuie sa te gandesti de doua ori.

Exista o multitudine de aplicatii ale efectului Pygmalion, majoritatea dintre ele in sistemele de invatamant moderne. Il poti folosi pe tine, pe sotul sau sotia ta, parintii tai, copilul sau prietenii tai, colegii de la munca sau chiar pe seful tau. Tot ce trebuie sa faci este sa elimini etichetele negative si sa le inlocuiesti cu unele pozitive, nu neaparat reale.

Pentru ca acest articol este dedicat parintilor, in primul rand, voi da exemple de cum poate fi folosit acesta pentru binele copiilor lor.

Efectul Pygmalion, in educatie:

• spune-i profesorului copilului tau ca acesta are un IQ peste medie si ca, probabil, daca acesta are rezultate slabe la invatatura, aceasta se daoreaza unor alte probleme. Totusi, este bine ca micuta minciuna sa fie una cat mai aproape de adevar, ca sa nu risti sa ii creezi profesorului o dezamagire si sa obtii un efect advers. In scurt timp, vei vedea ca rezultatele copilului tau se vor imbunatati.
• spune-i acest lucru si copilului tau. Lauda-l, de cate ori este posibil, pentru rezultatele sale, oricat de mica ar fi imbunatatirea. Spune-i ca erai sigur/a ca asa se va intampla, pentru ca stiai ca e un copil destept.
• educatia, insa, nu se rezuma doar la scoala. Poti folosi etichete ca „ordonat”, „bine educat”, „citit”, „perspicace”, „matur”, „ascultator” etc. Totusi, ai face bine sa le crezi, pentru ca propriile tale actiuni sa contribuie la obtinerea unor rezultate foarte bune.

Desigur, e normal ca fiecare dintre noi sa se simta obosit, nervos sau frustrat la un moment dat. Aceste stari fac parte din viata de zi cu zi insa, un lucru este sigur: sunt trairi interne si acolo ar trebui sa ramana, nu sa ii afecteze pe ceilalti.

Intr-o astfel de stare, putem scapa o reactie sau un gest ce il poate face pe celalalt sa reactioneze, la randul sau, negativ, in diferite feluri. Cu cat starea de stres persista, cu atat reactia celuilalt poate fi mai ampla, creandu-se, astfel, un efect Pygmalion.

Asadar, daca intr-o zi te simti prea obosit/a, stresat/a sau nervos/oasa, mai bine ti-ai acorda putin timp liber, inainte sa intri in discutii cu alte persoane, si mai ales cu copilul tau. Putina pauza prinde intotdeauna bine si te poate ajuta sa privesti situatiile dintr-o perspectiva obiectiva, fara incarcatura emotionala.

Evita persoanele despre care ai senzatia ca ti-au acordat etichete negative. Efectul Pygmalion se bazeaza, in principal, pe senzatii, si nu neaparat pe cuvinte. De altfel, sfatul meu este sa incerci sa rezolvi sau, daca acest lucru nu este posibil, sa elimini, orice situatie negativa sau persoana ce iti creeaza o incarcatura negativa din viata ta. Fiecare situatie si om din jurul nostru ar trebui sa ne creeze o stare de liniste sufleteasca si nu sa ne tulbure prin prezenta.

Cu totii am spus, cuiva, „Si stim ca ai sa faci o treaba buna!”, insa aceasta exprimare nu face decat sa puna o greutate imensa, o presiune, pe umerii celuilalt. Secretul consta in tonul neutru, in lipsa manipularii si a conditionarii. Incearca sa inlocuiesti expresiile acestea cu „Ai capacitatea sa faci asta” si vei vedea, in scurt timp, rezultatele.