Un adolescent are nevoie de apreciere
Cuprins
Adultii au tendinta de a subestima adolescentii, obisnuiti fiind cu pozitia lor de pana in acel moment, cand copilul avea nevoie de ajutorul lor pentru a indeplini aproape orice isi dorea sa faca. Totusi, de la aceasta varsta, capacitatile incep sa fie bine definite, actiunile sa aiba motivatii puternice si sa fie complexe, iar adolescentul sa aiba nevoie de apreciere. Dezbatem impreuna, in acest articol, nevoia de apreciere a adolescentului, efectele lipsei acesteia si modalitatile prin care poti sa i-o acorzi.
Ce este aprecierea si de ce avem nevoie de ea?
Aprecierea poate avea multe intelesuri, depinzand de persoana care discuta despre ea. Putem sa numim apreciere lauda profesorului, fata de elevul care a invatat, privirea admirativa a mamei, atunci cand priveste un desen al fiului, comentariile cititorilor la un articol scris pe un blog, cumpararea unui produs, etc, „sarut-mana-ul pentru masa” spus mamei, dupa ce a gatit. Cea mai comuna forma de apreciere este simplul „multumesc” sau „imi place”. Felul in care fiecare isi manifesta aprecierea depinde de subiectul fata de care o face si felul sau de a fi, ca persoana.
Nevoia de apreciere, pe de alta parte, este o notiune mai putin idealista si mult mai complexa decat pare la prima vedere, contribuind, sub multe forme, la dezvoltarea noastra ca om, ca si complex de valori, filosofii, trasaturi de caracter si fapte.
Intr-un fel sau altul, absolut fiecare dintre noi – iar prin noi nu ma refer doar la oameni – avem nevoie de apreciere. In sprijinul acestei idei, voi folosi un exemplu din viata cotidiana, ce te va ajuta sa intelegi ca aprecierea este o nevoie instinctuala, o modalitate de a face lumea mai buna, deoarece sta la temelia constructiei fiecaruia dintre noi. Exemplul meu va fi un caine... Desigur, tuturor ne plac cainii, mai mult sau mai putin, insa, cu siguranta, cainii dresati ne-ar placea mult mai mult decat cei salbatici, nu? Imagineaza-ti ca tocmai ai primit cadou o minunatie de catel si ca vrei sa il dresezi singur. Pentru acest lucru vei avea nevoie de multa rabdare si o recompensa. Asa e! Recompensa este forma ta de apreciere, atunci cand cainele va executa miscarea care trebuie. Deci, urmatoarea data cand cainele va face acea comanda, va fi pentru ca iti cauta aprecierea, si nu pentru ca asa isi doreste el.
Poate parea putin fortata analogia dintre caini si adolescenti, insa, asa cum imi spunea profesorul de pedagogie, atunci cand definea educatia, acesta este un termen folosit strict pentru oameni, la animale folosindu-se dresajul. Intr-un cuvant, recompensa –aprecierea- este cea care sta la baza educatiei, motorasul ce face creierul sa retina miscari si idei. Poti citi, chiar, mai multe, in articolul „Tipurile de invatare si aplicarea lor in viata de zi cu zi”.
De altfel, gandeste-te la ultimul moment cand ai primit o lauda, poate de la seful tau. Ai incercat sa faci lucrurile exact la fel, pentru a mai primi o data aprecierea respectiva? Cat de bine te-ai simtit cand ai auzit cuvintele de apreciere venind de pe buzele lui? Exact la fel se simte si adolescentul atunci cand primeste o lauda, un multumesc sau un semn de recunostinta. Gandeste-te, apoi, ca intreaga lume functioneaza pe baza aprecierilor. Vedem sportivi de performanta care petrec zile intregi in sala de antrenament pentru a primi aprecierea publicului, vedem oameni ce isi consuma viata in incercarea de a isi cladi o cariera si o pozitie sociala, observam ochii copilului, cautand aprobarea mamei, atunci cand el crede ca a facut ceva bun.
Asadar, aprecierea este cea care pune in functiune intreaga societate, de astazi, iar daca vrei sa ai un copil bine-educat, mai tarziu, nu te zgarci cu aprecierile, inca din frageda pruncie. Printre nenumaratele datorii pe care le au parintii fata de copiii lor, aceea de a le acoperi nevoia de apreciere ar trebui sa aiba un loc primar.
Efectele lipsei aprecierii din partea parintilor
Ok, am inteles. Aprecierea este importanta. Dar ce se intampla cand aceasta lipseste? Exact ce se intampla atunci cand, dintr-un tot unitar, iei una dintre componentele cele mai importante: celelalte piese nu mai functioneaza sau functioneaza incorect. La fel se intampla si cu adolescentul si omul de mai tarziu: va fi defect, va functiona impropriu.
Pentru a exemplifica mai bine efectele lipsei de apreciere, voi folosi unul dintre serialele mele preferate, „In treatment”. Alex, pilot de avioane, dupa ce a trecut printr-un episod ce i-a declansat o depresie, decide sa se desparta de sotie, dupa 20 de ani de casnicie, doar pentru ca aceasta scrasnea din dinti (in fapt, simtea ca aceasta este prea buna pentru el si cauta defecte care sa o faca sa para imperfecta). Mai apoi, in plin tratament, decide sa se intoarca pe aparatul de zbor, moment in care se sinucide. Intr-un final, apare tatal sau in film, un om zgarcit in manifestarea emotiilor, foarte dur, care se intreaba „Oare a crezut ca nu este indeajuns de bun pentru mine?”. Desi „In treatment” este un simplu film, iar Alex si tatal sau doar niste personaje, exista nenumarate cazuri, in realitate, ce ar putea fi comparate cu ei.
Adeseori vad oameni care incearca sa isi intreaca limitele, doar pentru a primi aprecierea celorlalti. Oameni nesiguri pe ei si pe capacitatile lor, ce au tot timpul „ceva de dovedit”. Persoane violente, incercand sa isi dovedeasca superioritatea prin puterea pumnului sau a vorbei. Resemnati, lamentandu-se ca „nu pot” si „ceilalti –oricare ar fi acestia – sunt de vina” pentru esecurile lor sau ale societatii in care traiesc. Factorul comun in toate aceste cazuri? Lipsa aprecierii din partea parintilor, ce a cauzat un intreg cumul de frustrari si o lupta continua si inconstienta, pentru o pozitie mai buna. Gandeste-te, sigur stii un model al unei astfel de persoane. Acum gandeste-te iar: ai vrea ca adolescentul tau sa ajunga la fel?
De cata apreciere au nevoie adolescentii?
Modalitatile de apreciere variaza in functie de limitele imaginatiei. De la un simplu „multumesc”, asa cum spuneam in randurile de mai sus, si pana la un cadou, o lauda puternica sau o privire incurajatoare, fiecare dintre acestea are ponderea sa in viata tanarului pe care tocmai il plamadesti din lut. Asadar, nu iti voi spune care sunt aceste metode, pentru ca pana acum stii, deja, despre ce este vorba. In schimb, voi ridica o noua intrebare: cand aprecierea devine daunatoare?
Asa cum te-am obisnuit deja, iti voi da un exemplu: probabil stii deja un om, ale carui capacitati intr-un domeniu sunt limitate, insa el continua sa se incapataneze spunand ca poate sa faca un anumit lucru. Sau, poate, te-ai confruntat cu cativa copii despre care, mai apoi, ai spus ca sunt „alintati”. Dar oameni snobi ai intalnit vreodata? Asa cum intuiesti deja, problema tuturor acestor exemple este ca au primit prea multa apreciere, atunci cand erau mici, astfel incat si-au format o imagine falsa in privinta limitelor lor.
Solutia acestei dileme este simpla: rasplateste-ti copilul atunci cand, intr-adevar, face ceva deosebit. Am vazut cateva cazuri in care copilul era considerat „extraordinar de destept” doar pentru ca stia sa foloseasca un calculator. Traim momentul in care lipsa cunostintelor despre calculator este considerata analfabetism, asadar, un copil care foloseste un calculator este unul normal, comun, banal, iar acest fapt nu il face „extraordinar”. In schimb, poate fi considerat „extraordinar” un copil ce isi face, zi de zi, constiincios, curatenie in camera, fara a fi nevoie ca parintii sa intervina pentru asta, deoarece stim cu totii cam care e gradul de responsabilitate la varstele mici. Intr-un cuvant, nivelul de apreciere pe care il vor acorda copilului si rezultatele care vor fi obtinute depind de informarea si gradul de educatie al parintilor.
In concluzie, te invit sa faci o introspectie: nu cumva, standardele tale sunt prea inalte si, de aceea, aprecierile pe care le oferi copilului tau sunt putine si lipsite de emotie veritabila? Dar nu cumva, standardele tale sunt foarte joase si ii construiesti copilului tau o statuie, impiedicandu-l, astfel, sa aiba sansa la o calitate a vietii mai buna? Oricare ar fi raspunsul tau, am incredere ca vei reusi, intr-un final, sa gasesti ponderea perfecta de apreciere pe care sa i-o acorzi, astfel incat sa construiesti, din el, un om minunat!