In timp ce relatia dintre mama si bebelusul sau se formeaza inca de cand acesta se afla in pantec, bebelusul nascandu-se cu un atasament mare fata de bataile sau vocea mamei, cea dintre tata si copilul nou nascut trebuie construita cu atentie si rabdare, deoarece acum se pun bazele relatiei de mai tarziu dintre acestia.

Exista, desigur, studii in ceea ce priveste dezvoltarea unei relatii mai rapide si mai trainice intre tata si bebelus si, de asemeni, exista si metode prin care acestea sa fie puse in aplicare si despre ele vom vorbi in articolul ce urmeaza. Tot ceea ce conteaza sa stii, pentru inceput, este ca relatia tata – bebelus nu este una aflata la concurenta cu cea dintre mama si bebelus ci una complementara, menita sa acopere rolul masculin al familiei. Abordarea competitiva, deseori intalnita in intrebari de tipul „Pe cine iubesti mai mult, pe mami sau pe tati?”, este una gresita, si poate crea deviatii comportamentale pe viitor. Relatia mama – copil este una naturala, spontana, in timp ce relatia tata – bebelus este una construita, cu scopul de suport pentru cel din urma.

Daca rolul mamei in viata copilului este unul extraordinar de important, si tatal se bucura de un statut special in dezvoltarea acestuia. Acesta devine un model pentru copil inca din frageda pruncie. In timp ce mama ofera sentimentul de alinare si caldura, tatal este cel ce joaca rolul de protector, oferind siguranta.

Intr-o prima faza, tatal este perceput de catre bebelus ca o „a doua mama”, insa, pe masura ce acesta inainteaza in varsta si incepe sa cunoasca lumea, figura tatalui capata propriile nuante, contribuind, in primul rand, la intarirea sentimentului de protectie. Tatal primeste, astfel, valoarea de reprezentant pentru familie, de imagine a copilului si a mamei in fata celorlalti, prin el manifestandu-se propria dorinta de prestigiu.

Tatal reprezinta autoritatea, avand un rol foarte important in formarea constiintei si moralitatii copilului. Astfel, adoptarea unui stil parental gresit din partea acestuia (despre care puteti citi in articolul „Tu ce stil parental ai adoptat?”) sau a unui rol familial incorect (despre care puteti afla mai multe in articolul „Rolurile asumate de catre tati in familie si influenta asupra copiilor”) pot conduce la efecte nedorite, precum minciuna sau o moralitate slaba, asa cum reise si din concluziile articolului „Minciuna, moralitatea si varsta copilului”.

Primul punct de referinta prin care copilul se auto – evalueaza, atunci cand castiga capacitatea de a face acest lucru, este tatal sau. De aceea, este important, ca tata de nou nascut, sa adopti un rol corect in cadrul familiei, chiar daca bebelusul este inca la o varsta frageda si pare sa nu inteleaga. Acesta percepe tonurile vocilor, supararea sau tensiunea, inca din primele luni de viata, acestea contribuind la dezvoltarea sa.

Astazi tanar si singur, maine casatorit si in asteptarea unui copil, iar poimaine tatic si model pentru un nou om, toate aceste schimbari si noi responsabilitati pot apasa foarte greu pe umerii unui barbat. Criza identitara a barbatului care devine tata a fost semnalata pentru prima oara de psihanaliza, atunci cand se ridicau intrebari asupra unor subiecte precum „indoiala paterna”, „complexul oedipian” sau a ”refularii arhaice”. Desigur, psihanaliza a fost demonstrata ca fiind depasita, intre timp, insa, cu siguranta, intr-un domeniu avea dreptate, si anume in tensiunea ce apasa pe umerii unui tata de nou nascut.

Absorbita de grija fata de bebelus, mama isi gaseste rareori timp pentru a petrece momente si cu celalalt parinte al acestuia, tatal vazandu-se intr-o postura de abandonat, de a fi dat la o parte. Asadar, nu este surprinzator ca in astfel de cazuri sa apara o gelozie fata de bebelusul nou nascut care „i-a furat” grija si atentia nevestei. Insa o criza nu apare doar din acest motiv. In mintea tatalui, cu o astfel de gelozie incoltita, se desfasoara un intreg conflict, intre acest sentiment negativ si iubirea pe care simte ca trebuie sa i-o poarte copilului. Adeseori, tatal este pus in situatia in care nu isi gaseste locul in noul „cuplu” al familiei, mama – copil, si ii vine foarte greu sa construiasca o relatie cu acesta.

Asadar, dupa ce am aruncat o privire asupra a ceea ce se intampla in mintea unui tata de nou nascut, putem concluziona ca, de multe ori, putem afirma cu certitudine ca „paternitatea” este un statut foarte greu de acceptat pentru acesta si ca, implicit, felul in care acest proces va fi incheiat, va sta la baza formarii unei relatii intre tata si copilul sau.

Daca simti ca amplitutidinea acestui conflict te depasese, exista psihoterapii ce incearca sa ajute in exact aceste tipuri de probleme. Terapia, atat in cuplu cat si individual, pentru tati, este o metoda ce poate imbunatati mult viata familiala de dupa aparitia unui nou nascut, aceasta ajutand la rezolvarea conflictelor interne, depasirii stadiului de travaliu matern si patern, de prevenire a unor disfunctionalitati familiale ce ar putea aparea datorita nasterii micutului.

Desi, la o prima vedere neavizata, dorinta de a avea un copil pare sa fie doar la femei, aceasta exista si la barbati, paternitatea fiind adanc incrustata in mintea acestora. Asadar, asa cum spune una dintre credintele buddhiste, „tot ceea ce trebuie sa faci este sa-ti amintesti, pentru ca tu stii deja aceste lucruri”. Un sfat ce, desi la prima vedere pare rupt din cartile cu citate motivationale, ar da rezultate foarte bune daca ar fi aplicat de catre tatii carora abia li s-a nascut primul copil. Adevarul este ca fiecare dintre noi, barbati sau femei, avem adanc incrustata in noi dorinta de a fi parinti, deoarece principalul scop al unei specii este supravietuirea, iar asta se poate face doar prin urmasi.

Asadar, prima etapa in stabilirea unei legaturi intre tata si copilul sau este acceptarea ideei de paternitate, iar acest lucru se face doar cu rabdare si o minte deschisa.

Odata acceptata paternitatea, urmatorul pas natural este incercarea construirii unei relatii intre tata si noul copil. Aceasta etapa incepe inca din perioada pre-natala, atunci cand bebelusul se afla inca in burtica mamei.

1. Comunicarea cu fetusul. Copiii pot auzi chiar si atunci cand se afla in uterul mamei lor. De exemplu, copiii nou nascuti se linistesc atunci cand sunt tinuti la piept de catre mama, deoarece, astfel, pot auzi bataile inimii acesteia, la fel cum se intampla atunci cand erau in uterul ei. De aceea, este important ca tatal sa isi faca simtita prezenta inca de cand copilul este nenascut inca.
2. Prezenta la nastere. Primul contact al bebelusului cu lumea exterioara uterului se face atunci cand acesta se naste. Prezenta tatalui in sala de nasteri este esentiala pentru intarirea legaturii dintre el si bebelus, copilul simtindu-se vulnerabil si avand nevoie de elemente cunoscute pentru a se simti in siguranta. Astfel, simtindu-i mirosul sau auzind vocea tatalui inca din primele momente de viata, copilul va percepe lumea si prin intermediul acestuia, creandu-se un atasament profund.
3. Hranirea si ingrijirea copilului. Multi dintre tati lasa hranirea si ingrijirea copilului pe seama mamei, in special din cauza faptului ca se simt stangaci in prezenta acestuia si se tem sa nu greseasca. Adevarul este ca nimeni nu se naste invatat pentru meseria de parinte si numai exercitiul este cel care ne ajuta sa ne imbunatatim indemanarea. Prin preluarea din activitatile mamei, un tata va atinge doua scopuri: ii va elibera din timp sotiei, ca aceasta sa se poata odihni, recupera dupa nastere sau relaxa psihic, si va crea o legatura mult mai stransa cu bebelusul sau.
4. Jucatul impreuna. Jucatul impreuna, citirea povestilor, tinutul in brate, toate acestea vor avea un efect pozitiv asupra relatiei tata – copil. Cu cat acestea se repeta mai des, cu atat aceasta va deveni mai puternica pe masura ce timpul trece. Asadar, nu rata nici un moment in care te poti bucura de copilul tau, deoarece acestea sunt, in general, pe perioada determinata, copilul crescand si avand o predispozitie din ce in ce mai mica spre astfel de activitati, iar timpul va trece, fara ca tu sa iti dai seama.