O sarcina molara apare atunci cand un ovul fertilizat se dezvolta intr-un tesut, in loc sa se dezvolte intr-un embrion. Este posibil sa ai simptome tipice ale graviditatii la inceputul ei. Dar, pana la urma, vei avea o hemoragie si alte simptome care sa indice ca ceva este in neregula.

Poate fi infricosator si trist sa pierzi o sarcina in acest fel. Dar daca primesti tratamentul corect, este putin probabil sa ai consecinte fizice pe termen lung.

Aproximativ 1 din 15000 de sarcini din Statele Unite ale Americii reprezinta o sarcina molara. Daca varsta ta este sub 20 sau peste 35 de ani sau daca ai avut, in trecut, o sarcina molara, 2 sau mai multe avorturi, sansa ta de a avea o astfel de conditie creste. Femeile care au originile din Sud Estul Asiei au o sansa marita de a avea o sarcina molara.

O sarcina molara apare atunci cand exista anumite probleme cu informatia genetica (cromozomii) la ovulele fertilizate in momentul conceptiei. Rezultatul este acela ca ovului poate sa se dezvolte intr-un tesut fara embrion sau un embrion anormal.

La sarcinile normale, ovulul fertilizat contine 23 de cromozomi de la tata si 23 de cromozomi de la mama. Acesta nu este cazul la sarcinile molare.

In majoritatea sarcinilor molare, ovulul fertilizat contine 2 copii de cromozomi de la tata si nici una de la mama. In acest caz, nu exista nici un embrion, sac amniotic sau tesut al placentei. In schimb, placenta formeaza o masa de chisturi care arata ca un grup de struguri.

In majoritatea sarcinilor molare partiale, ovulul fertilizat are o copie de cromozomi de la mama si 2 seturi de la tata, deci sunt 69 de cromozomi in loc sa fie 46. (Aceasta se poate intampla atunci cand cromozomii de la spermatozoid sunt duplicati sau atunci cand 2 spermatozoizi fertilizeaza acelasi ovul.)

La o sarcina molara partiala, exista tesut placentar normal alaturi de tesut anormal. Embrionul incepe sa se dezvolte, deci este posibil sa fie un fetus sau tesut fetal sau un sac amniotic. Dar chiar daca fetusul este prezent, in majoritatea cazurilor este atat de anormal incat nu poate supravietui.

La inceput, poti avea simptome tipice de sarcina, dar la un moment dat vei avea o hemoragie usoara sau mai severa. Poate fi o scurgere de culoare rosie sau maro, continua sau intermitenta, slaba sau severa. Aceasta hemoragie poate incepe intre cea de-a 6-a saptamana de sarcina sau cea de-a 12-a saptamana de sarcina.

Este posibil sa ai stari de greata si voma severe, crampe abdominale si umflaturi abdominale (deoarece uterul tau poate creste mai rapid decat in mod normal).

Unele femei dezvolta preeclamspie inainte de a ajunge la jumatatea sarcinii, daca aceasta conditie nu a fost detectata in sarcinile molare. Totusi, deoarece testul cu ultrasunete ajuta doctorii sa diagnosticheze sarcinile molare foarte devreme, in ziua de azi, este foarte rar sa porti acest tip de sarcina, astfel incat preeclampsia sa aiba timp sa apara.

Trebuie sa iti suni doctorul sau moasa imediat daca ai suferit de orice tip de hemoragie in timpul sarcinii. Aceste simptome nu sunt, neaparat, un semn al sarcinii molare, dar doctorul tau iti va recomanda, cel mai probabil, un test cu ultrasunete pentru a afla ce cauzeaza hemoragia si un test de sange pentru a iti masura nivelul hormonului hCG. Daca ai, totusi, o sarcina molara, testul cu ultrasunete va arata chisturile care seamana cu un grup de struguri in uter si nivelul tau de hCG va fi mai mare decat cel normal.

Daca esti diagnosticata cu sarcina molara, vei avea nevoie de un D&C (dilatare si chiuretaj) sau aspiratie prin chiuretaj pentru a putea indeparta tesutul anormal. Aceasta procedura poate fi facuta sub anestezie totala sau partiala sau poti fi sedata intravenos.

Pentru a putea efectua D&C (dilatare si chiuretaj), doctorul tau insereaza un specul in vagin, curata colul uterin si vaginul cu o solutie antiseptica si dilateaza colul uterin cu o tija metalica ingusta. Apoi doctorul va introduce un tub gol de plastic prin colul uterin si va aspira tesutul din uter. In cele din urma, doctorul va folosi un instrument care are forma unei lingure, numit chiureta, pentru a razui restul de tesut de pe peretii uterului.

Cel mai probabil ti se va recomanda un test cu raze X dupa tratamentul respectiv pentru a vedea daca celulele anormale s-au raspandit spre plamani. Este foarte rar ca aceste celulele sa se raspandeasca in corp, dar daca se intampla acest lucru, plamanii sunt cei mai susceptibili.

Doctorul tau iti va putea, apoi, monitoriza nivelul de hCG o data pe saptamana, pentru a putea fi sigur ca numarul lor descreste – o indicatie ca nu a mai ramas tesut molar. Odata ce nivelul ajunge la 0 pentru cateva saptamani la rand, va mai trebui sa il mai verifici o data la o luna sau doua timp de 1 an.

In unele cazuri, celulele anormale raman dupa ce tesutul a fost indepartat. Acest lucru se intampla la aproximativ 11% dintre femeile cu tesut molar partial si intre 18 si 29% dintre femeile cu tesut molar complet, iar aceasta este numita neoplazie trofoblastica gestationala persistenta.

In majoritatea cazurilor, tesutul molar persistent poate fi tratat cu ajutorul chimioterapiei. Dar un numar foarte mic dintre ele (1 din 20.000 pana la 40.000) vor avansa intr-o forma de cancer malign numit coriocarcinom gestational.

Cu tratament prompt si adecvat, aproximativ 100% dintre cazurile de coriocarcinom gestational sunt tratabile atunci cand nu s-a raspandit dincolo de uter. Chiar si in cazurile rare in care celulele anormale s-au raspandit la alte organe, intre 80 si 90% dintre cazuri au fost tratate. Atunci cand te afli in remisie completa, vei avea nevoie de monitorizarea nivelului de hCG pentru un an si, cel mai probabil, alte teste regulate.

(Un lucru de notat: Daca te decizi sa nu treci prin alta sarcina, poti opta pentru o histerectomie in locul D&C-ului (dilatare si chiuretaj), deoarece aceasta scade sansa ca celulele anormale sa revina. Femeilor care au trecut de varsta de 40 de ani si au tesut molar complet le sunt, deseori, recomandate aceste tipuri de tratamente.)

Nu conteaza ce fel de tratament ai primit, va trebui sa astepti un an pana cand nivelul de hCG va ajunge la 0 ca sa poti incerca sa ramai, iarasi, insarcinata. Daca ai ramas insarcinata inainte de aceasta, nivelul tau de hCG va creste si doctorului ii va fi imposibil sa zica daca tesutul anormal creste inapoi.

Vestea buna este ca sarcina molara nu iti afecteaza fertilitatea sau abilitatea de a avea o sarcina normala, chiar daca ai facut chimioterapie. Nu ai un risc mai mare de a naste copilul mort, de malformatii congenitale, de a naste prematur sau alte complicatii. Si sansa de a avea o sarcina molara este de 1 pana la 2%. Vei face un test cu ultrasunete in primul trimestru la oricare dintre sarcinile urmatoare, pentru siguranta.

O sarcina molara poate fi inspaimantatoare. Ca orice femeie care a avut un avort spontan, faci fata unei pierderi de sarcina dar, in acest caz, ai suferit de o conditie neobisnuita de care majoritatea persoanelor nici nu au auzit si esti ingrijorata si de sanatatea ta, de altfel.

Va trebui sa mergi, timp de cel putin 1 an, la vizite medicale, o data la saptamana sau la luna, inainte de a putea incepe din nou o conceptie si este posibil sa fii foarte nelinistita de posibilitatea de a dezvolta, din nou, celule anormale persistente. Daca, totusi, ai o boala persistenta, tratamentul cu chimioterapie poate fi foarte obositor si poate amana urmatoarea sarcina chiar mai mult.

Te poti simti devastata dupa aceasta experienta. S-ar putea ca si partenerul tau sa se simta trist sau neajutorat si ii poate fi greu sa isi dea seama cum sa isi exprime acele sentimente sau cum sa fie sustinator. Este perfect normal sa mergi la psiholog, daca vei crede ca te va ajuta, atat pe tine cat si pe partenerul tau. Iti poti intreba moasa unde poti gasi un psiholog sau cum sa gasesti grupuri de suport. Obtine suport si sfaturi asupra sarcinii molare sau in incercarea de a ramane insarcinata dupa ce ai suferit un avort spontan, la comunitatea pentru mamici din orasul tau.