Rolurile asumate de catre tati in familie si influenta asupra copiilor
Cuprins
Pe langa stilul parental adoptat in familie, despre care puteti citi in articolul „Tu ce stil parental ai adoptat?”, rolurile asumate de catre tatal sau mama unui copil sunt esentiale in dezvoltarea acestuia. Probabil sunteti la curent cu ideile asupra Complexului Oedip sau Electra si, probabil sunteti de acord sau le dezaprobati. Totusi, influenta rolului asumat de catre un tata, in viata copiilor, nu se rezuma doar la atat.
Exista o multitudine de roluri pe care le poate juca un tata in viata de familie si, fiecare dintre acestea, poate afecta copilul intr-un mod diferit. In acest articol vom incerca sa explicam care sunt cele mai comune si ce influenta vor avea ele asupra viitorului adult.
Ce este un rol familial?
Structura de rol a familiei este exprimata printr-o configuratie a pozitiilor si diferitelor functii asumate de catre membrii ei, a modului de desfasurare al relatiilor dintre cei doi parteneri si a mecanismelor folosite.
Rolurile asumate de catre parinti sunt cele care influenteaza atmosfera familiala, aceasta fiind cea care are efect direct asupra dezvoltarii copilului si a adultului de mai tarziu. Adoptarea unui rol conjugal corespunzator, inainte de aparitia copilului are, de asemeni, o influenta puternica asupra adoptarii rolului de parinte de mai tarziu.
Problema adoptarii unui rol familial corespunzator ridica dificultati chiar si in cazul cuplurilor cu o inalta compatibilitate a personalitatii, din toate punctele de vedere. Compatibilitatea, reprezentata de o potrivire a conceptiilor, aspiratiilor, nevoilor si pulsiunilor reciproce proiectate, usureaza, totusi, acest proces.
La inceputul casniciei, rolul familial adoptat este cel invatat datorita propriilor familii sau modele sociale pe care le-am avut. De obicei, sotia preia prea constient sau inconstient rolul adoptat in cadrul familiei de catre mama sa, pe cand sotul reproduce conduite sau actiuni specifice tatalui sau. Este de la sine inteles ca, astfel, pot aparea foarte repede divergente. Daca pe parcursul dezvoltarii copilariei au existat probleme de identificare sexuala, unul dintre soti poate prelua rolul parintelui opus, ceea ce conduce, de asemeni, la divergente. Acesta este motivul pentru care, adeseori, in primii ani de casnicie, apar conflicte in interiorul cuplului, legate de adoptarea si exercitarea acestor roluri.
Totusi, deoarece acest articol nu urmareste intelegerea cuplurilor fara copii, ne vom concentra in special pe efectele pe care aceste divergente le pot avea asupra copiilor, notiunile de mai sus fiind explicate in scopul unei mai bune intelegeri a anumitor situatii familiale. De aceea, vom lua in vedere doar rolurile inadecvate parentale pe care si le poate asuma un tata, insistand, putin, asupra felului in care acestea influenteaza partenerul si, implicit, copilul.
Roluri parentale inadecvate in raport cu statutul de sex
Astfel, statutul de sex este cel care ne dicteaza, in mare masura, ce rol ar trebui sa adoptam in familie, in special daca vorbim despre mediile profund traditionale. Desi multe trasaturi psihice sunt comune ambelor sexe, exista cateva specifice masculinului sau femininului. Avem, astfel, urmatoarele cazuri:
1. Tatal cu o masculinitate sub si supra – dimensionata
Acest tip de barbati se caracterizeaza printr-o exagerare sau o diminuare a trasaturilor masculine. In cazul supra – dimensionarii masculinitatii putem avea, de exemplu, un tata ce lipseste prea mult de acasa, fiind ocupat cu munca, deoarece unul dintre arhetipurile masculine spune ca el este cel care „vaneaza”, sustine financiar familia. De asemeni, putem avea un tata care tace si actioneaza, nefiind comunicativ fata de familia sa sau care evita sa isi exteriorizeze sentimentele, mentinand o distanta rece, „barbateasca”, fata de membrii familiei sale.
Sub – dimensionarea masculinitatii este opusa celei de mai sus. Tatal adopta un rol feminin, actionand pe principii arhetipale specifice acestui gen. De exemplu, putem avea un tata care este adeseori coplesit de emotii negative, care vorbeste prea mult sau care considera ca sotia nu ii arata destula afectiune sau ca nu il intelege. In cele mai multe cazuri, rolul marital masculin este adoptat de sotie, pentru a compensa lipsa lui.
Desigur, asa cum este de asteptat, aceste roluri maritale inadecvate au o influenta puternica asupra copilului. De multe ori, adoptarea acestui tip de roluri familiale va conduce la instabilitate a cuplului, divergente dese, stari tensionale si conflicte interioare, ce vor influenta in mod direct copilul, chiar daca manifestarile lor vor fi „ascunse” de ochii lui. Partenerii de cuplu vor dezvolta frustrari ce, intr-un mod sau altul, se vor revarsa si asupra celui mic, oricat ar incerca acestia sa isi controleze reactiile.
Mai tarziu, copilul va purta modelul familial in propria sa familie, nascand, la randul sau, divergente. Posibilitatea de a evolua a unui cuplu de acest tip este una foarte restransa si, de aceea, multe dintre astfel de cazuri conduc la separare, distantare sau divort.
2. Tatal „tiran”
Acest tip de sot apare, atat in cuplu cat si in relatia sa cu copilul, ca hiperautoritar si in exclusivitate emitator de decizii. Sotul tiran are tendinte de dominare absoluta, in cadrul familiei, fiind convins ca ceilalti membri nu sunt capabili sa ia decizii bune sau sa actioneze pe masura. Totusi, acesta isi diminueaza atributiile sale executorii si ignora necesitatile partenerei sale.
Adeseori intalnit in familiile puternic traditionale, rolul familial al sotului tiran are o influenta directa asupra psihicului copilului, acesta fiind caracterizat si printr-un stil educational autoritar, despre care puteti citi in articolul „Tu ce stil parental ai adoptat?”.
Influenta sotului tiran, atat asupra psihicului sotiei, cat si a copilului, poate avea consecinte nefaste pentru familie si viitorul adult produs de ea. Sotia poate dezvolta o dependenta decizionala ce poate fi, mai tarziu, adoptata de catre fiica sa, aceasta avand nevoie de „un barbat” pentru a trai.
Nesiguranta este o caracteristica principala la membrii unei astfel de familii, cu exceptia tatalui. Un astfel de dezechilibru in viata de familie a copilului conduce la tulburari semnificative de asumare si exercitare a rolului parental de mai tarziu. Alte deficite prezentate de adultii proveniti din astfel de familii sunt: lipsa capacitatii de integrare.
Studiile au aratat ca mai mult de jumatate din adultii care au trecut printr-un divort provin din familii in care tatal isi asumase rolul de „tiran”.
3. Tatal, ca „travestit” marital
Cuplul in care se afla un „travesti” marital este caracterizat de inversarea rolurilor specifice sexului. Cuplul isi joaca rolurile „in travestit”, atributiile feminine revenindu-i barbatului, iar cele masculine femeii. Aceasta este o „mutatie” a tendintei de egalitate in cuplu, unii oameni ducand aceasta idee la extrem.
Desi in primele etape ale casniciei dominant este un aparent echilibru, ulterior, frustrarile datorate de neindeplinirea rolului de sex vor izbucni, inducand un permanent conflict in interiorul cuplului ce, desigur, va afecta in mod direct si copilul.
Statisticile arata ca aceste cupluri „in travesti” au dificultati in comunicarea sexual afectiva si in procreere. Daca, totusi, cuplul are un copil, acesta se va confrunta cu propria debusolare, manifestand frustrari inca din adolescenta si nereusind sa se identifice cu nici unul dintre parinti, rolul de sex dictandu-i altceva decat ce vede in cadrul familial.
Partea a doua>>