Cezariana este preferata din ce in ce mai mult de femeile gravide pentru ca pare mai usoara si mai nedureroasa fata de nasterea clasica, vaginala. Realitatea este diferita, pentru ambele aspecte, si mai mult decat atat, are si consecinte negative pentrui nou nascut. In acest articol vom incerca sa aratam care sunt dezavantajele acestei metode si ce se poate face pentru a evita situatiile in care cezariana se impune ca ultima alternativa.

Dezbaterile si discutiile pro si contra pe tema nastere prin cezariana versus nasterea normala esista pe majoritatea forumurilor de specialitate, iar partizani ai ambelor cauze se gasesc mereu.

Din punct de vedere medical, nasterea prin operatia de cezariana trebuie realizata doar atunci cande exista probleme ale mamei sau ale fatului care sunt agravate de o nastere normala, vaginala. Exista chiar o ingrijorare in randul specialistilor, care spun ca prin cresterea numarului de nasteri prin operatie de cezariana putem pierde ca specie instinctele normale ale nasterii (contractiile si toate procesele naturale care au loc in cadrul unei nasteri naturale).

Conform datelor statistice puse la dispozitie pe siteul Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in Romania, in 2011 au avut loc 363 de nasteri prin operatia de cezariana la 1000 de nasteri. Acest numar este in crestere continua pentru seriile de date disponibile (respectiv 303 in anul 2009 si 338 in anul 2010 raportat la 1000 nasteri). Pe langa aspectul ingrijorator al cresterii procentului de nasteri prin cezariana de la an la an, trebuie luat in considerare si procentul de operatii de cezariana fara justificare medicala, care este si el in crestere.

Datorita progresului tehnologic care se vede cel mai repede in cazul medicinei, putem spune cu siguranta ca nasterea chirurgicala ca si operatie in sine este statistic mult mai sigura decat la inceputuri. La acest rezultat contribuie atat tehnica medicala (bisturiul, firele pentru cusut) cat si anesteziile (cele locale sunt considerate mai sigure decat cele generale), tehnicile de operatie cat si pregatirea medicilor.

Cu toate acestea, dezavantajele atat pentru mama cat si pentru nou nascut apar de obicei dupa operatie si mai putin in timpul acesteia. Pe langa faptul ca o femeie care a nascut prin cezariana trebuie sa stea spitalizata mai mult timp pana poate pleca acasa fata de femeile care au nascut normal, datorita complicatiilor inerente oricarei operatii (sangerari, infectii, etc), exista un risc crescut ca femeile care au nascut chirurgical sa necesite si o spitalizare ulterioara. Timpul de recuperare al mamei este oricum mai mare (chiar si in absenta complicatiilor) pentru nasterile pe cale chirurgicala.

Si pentru copil pot exista probleme in cazul nasterilor prin cezariana. Deoarece nasterea chirurgicala este in unele cazuri programata, ea poate avea loc cu mult timp inainte de terminarea dezvoltarii intrauterine de care are nevoie fatul. Acest lucru, colaborat si cu o aproximare gresita a varstei sarcinii, duce in multe cazuri la probleme mai mult sau mai putin severe de insuficienta respiratorie. Astmul si alergiile sunt alte probleme medicale care au fost legate din punct de vedere statistic de operatia de cezariana.

Se spune ca stresul inerent unei nasteri normale la care este supus fatul in timpul travaliului il pregateste pe acesta pentru viata in afara uterului. Aceasta "activare a mecanismelor de aparare" ale fetusului nu mai are loc in cazul in care travaliul nu s-a declansat, si poate favoriza o serie de complicatii ulterioare. Tot in timpul travaliului, fatul isi elibereaza singur plamanii de lichidul amniotic, lucru care este considerat de asemenea benefic.

Pe termen lung, femeile care nasc prin operatia de cezariana pot resimti efecte negative atat asupra starii generale de sanatate cat si asupra capacitatii de reproducere. Vorbind din punct de vedere statistic, exista un risc mai mare pentru sarcinile ulterioare unei nasteri prin cezariana fata de cele ulterioare unei nasteri normale, vaginale.

O operatie de cezariana creste riscul ca femeia respectiva sa aiba o sarcina ectopica (extrauterina), inclusiv o varianta a acesteia cunoscuta sub numele de "Cicatricea Post Cezariana", care este cauzata de cicatricile rezultate in urma interventiilor chirurgicale de cezariana.

Tot datorita cicatricilor rezultate in urma unei cezariene, la sarcinile viitoare pot apare probleme ale placentei, de exemplu Placenta Previa (cand aceasta creste in jurul colului uterin), Placenta Accreta (atunci cand placenta creste/se ficeaza in/pe cicatrice) sau Placenta Abruption (cand placenta se separa de uter prea devreme).

Oricum, o cicatrice provenita de la o cezariana, se poate desface in timpul nasterii, fie ca vorbim de o nastere normala sau chirurgicala. Ruptura uterina este o alta complicatie care este favorizata in special de nasterile normale dupa o nastere prin cezariana. Chiar daca acesta este un subiect de asemenea foarte discutat si controversat (nasterea vaginala dupa o nastere cezariana), este si cauza principala pentru care femeile care au avut o nastere prin cezariana aleg sa nasca ulterior tot prin aceasta metoda. Prin prisma celor de mai sus, devine evident ca fiecare cezariana in plus creste riscurile asociate nasterilor viitore.

Exista numeroase referiri in textele istorice, de la texte in chineza pana la cele in latina din Roma antica, la ceea ce numim astazi operatia de cezariana. Probabil ca multi dintre voi cunoasteti legenda conform careia imparatul roman Julius Ceasar a fost primul nascut preint-o operatie, si astfel a aparul si denumirea de cezariana sau "taietura lui Cezar". Probabil ca aceasta legenda este falsa, insa este cert ca se parcticau astfel de operatii, in special in cazul in care femeia gravida era moarta sau copilul era mort. Nu se stie insa care era rata de succes a acestor interventii. Prima cezariana "moderna" este atribuita ginecologului german Ferdinand Adolf Kehrer in 25 September 1881, in orasul Meckesheim. De atunci, aceasta practica a fost inbunatatita si a evoluat. De exemplu, la inceput se practicau taieturile verticale, iar in ultima perioada se practica cele orizontale, care cresc riscul de reusiata a unei viitoare nasteri vaginale normale, atat pentru mama cat si pentru fat.

Exista o serie de factori, care fac ca o operatie de cezariana (planificata sau neplanificata) sa fie o alegere mai buna. Unii dintre acestia sunt : o nastere anterioara prin cezariana, nastere in care au aparut complicatii, pozitionarea incorecta a fatului, sarcina multipla, riscul de infectii ale fatului prin trecerea prin canalul de nastere (transmitere pe verticala) pentru boli ca Preeclampsia, Hepatita, SIDA, etc , probleme de tensiune ale mamei, travaliu prelungit, deprinderea prematura a placentei care obtureaza canalul uterin, rupturi de col uterin, probleme de vedere ale mamei, infasurarea cordonului ombilical in jurul copilului, etc.

Cu toate acestea, exista si o serie de practici medicale care duc la acest rezultat, fara ca el sa fie necesar. De exemplu inducerea fortata a travaliului, sau folosirea tehniclor electronice de monitorizare fetala, cresc riscul de a avea o cezariana neplanificata. De asemenea, prezenta unor potentiale probleme, cum ar fi pozitionarea gresita a copilului sau faptul ca mama a mai avut cezariene, face ca unii medicii sa prefere o operatie de cezariana inaine de a lua in considera si alte optiuni, pentru a nu risca un proces de malpraxis (asa numita medicina defensiva, adica recomandarea mai multor proceduri/teste/operatii decat ar fi necesar, practica care duce si la pierderi fincaiare considerabile pentru sistemul medical).

O alta cauza a cresterii numarului de cezareene, este faptul ca nu toate spitalele sunt echipate corespunzator, pentru a putea realiza o nastere vaginala dupa o nastere cezariana (VBAC) in siguranta. Pentru aceasta, spitalul trebuie sa aiba echipamentul necesar si doctori disponibili sa poata interveni in cazul unei rupturi uterine si/sau a unei hemoragii intense. Nu exista metode sau teste care sa arate daca se va rupe o cicatrice provenita de la o cezariana.

Se considera ca este destul de sigur sa faci o VBAC daca ai mai avut o nastere vaginala, daca cicatricea de la cezariana este mica, daca nu esti supraponderala, daca travaliul nu a fost indus fortat, daca cezariana a fost cu cel putin 2 ani in urma, si cel mai important, ca varsta sa nu fie apropiata sau peste 35 ani.

Oricum, decizia finala trebuie sa apartina intotdeauna mamei, si foarte important, sa fie luata in cunostinta de cauza.

Dupa cum am aratat mai sus, exista o serie de factori care nu depind de alegerile constiente ale mamei, si care duc la o nastere chirurgicala, pe principiul "raului cel mai mic". Sunt insa, unele masuri care tin de viitoarea mamica si care pot fi luate in mod constient, pentru a micsora riscul de a avea o cezariana.

Primul si cel mai important este sa nu cereti aceasta procedura chiar dumneavoastra, lucru care se intampla in multe cazuri. Frica de durerea experimentatat in momentul travaliului determina multe gravide sa solicite aceasta procedura, inventant de multe ori probleme medicale care stiu ca recomanda abordarea chirurgicala. Odata ce ati facut aceasta alegere, datorita riscurilor enumerate mai sus, sarcinile viitore vor fi probabil tot prin aceasta metoda.

Puteti sa va interesati pe internet despre doctorii la care preconizati sa mergeti referitor la abordarea preferata pentru tipul de nastere sau chiar sa-i intrebati direct ce tip de nastere va recomanda, si sa le cereti si argumentari.

Nu cereti inducerea fortata a travaliului (stim ca asteptarea este foarte grea) si nici monitorizarea fetala (unii cercetatori spun ca pana si banalul examen cu ultrasunete -ecografia- este daunator si nu trebuie efectuat fara motiv).

Daca puteti, inscrieti-va la cursuri LAMAZE si cautati o moasa profesionista (Doula) care sa va asiste (da, au inceput sa apara si la noi astfel de specializari).

Evident, nu faceti activitati neportivite pentru luna de sarcina in care va aflati (ne referim la sport si alte activitati care implica miscare), evitati alimentele nerecomandate si inscrieti-va pentru observare la un medic obstetrician.