Bebelusii se rasucesc si se misca adesea in uterul mamei in timpul sarcinii. Cu cateva saptamani inainte de data programarii nasterii, bebelusii se pozitioneaza astfel incat vor avea capul indreptat spre iesirea din uter. Daca bebelusul nu si-a gasit inca pozitia pentru iesirea din uter, acest lucru poate duce la complicatii si ii poate provoca diferite rani. Medicul va incerca sa aseze bebelusul in pozitia corecta, insa daca esueaza, acesta va face apel la operatia de cezariana in detrimentul unei nasteri pe cale naturala.

Pentru prepararea nasterii, bebelusii iti pozitioneaza capul spre pelvisul mamei iar picioarele se afla in pozitia opusa si anume in celalalt capat al uterului. Una dintre cele mai des intalnite pozitii in travaliu este pozitia occipitalului stang asezat anterior in cazul in care capul fatului este indreptat spre coapsa stanga a mamei. Este una dintre pozitiile preferabile, intrucat partile corpului fatului se indreapta spre vagin. Un fat care se afla in pozitia occipitalul stang pozitionat posterior poate ingreuna nasterea si poate fi mai dureroasa intrucat fatul se poate pozitiona mai greu spre osul pelvisului. Majoritatea bebelusilor aflati in pozitia occipitalul stang pozitionat posterior se pot intoarce. Daca acest lucru nu se intampla, atunci este nevoie de interventia manuala a doctorului.

Majoritatea copiilor isi indreapta pozitia spre iesirea din uter cu cateva saptamani inainte de nastere. Cu cateva saptamani inainte de data programarii nasterii, medicul isi va pune mana pe burta mamei pentru a vedea unde sunt pozitionate capul, corpul si picioarele fatului. Daca doctorul observa ca fatul nu se afla in pozitia “cu capul inainte”, atunci se vor face niste analize suplimentare cu ultrasunete sau raze X care sa determine mai exact pozitia acestuia. Celelalte tipuri opuse celor mentionate poarta numele de pozitie “in sezut”.

Printre cele mai des intalnite pozitii vertical se numara: pozitionarea clara, simpla, pozitionarea completa si pozitionarea anormala. Pozitionarea clara este atunci cand fesele fatului sunt indreptate spre iesirea din uter iar capul si picioarele se afla in partea opusa. O pozitionare completa inseamna ca fesele si picioarele fatului, cu genunchii indoiti, se afla la capatul uterului. O prezentatie anormala este in cazul in care unul dintre picioarele fatului iese prima oara din uter. Nu se stie inca de ce unii copii nu gasesc pozitionarea corecta cu saptamani inainte de nastere, desi este des intalnit cazul in care uterul femeii are mai mult sau mai putin lichid amniotic, uterul este anormal sau placenta are o pozitionare mai joasa in uter. Pozitionarea verticala este des intalnita in cazul gemenilor, cu nasteri consecutive, sau atunci cand exista un istoric legat de nasteri premature.

Nasterea pe cale naturala a fatului in pozitionarea verticala poate creste riscul de accidente ale acestuia, din moment ce cordonul ombilical poate sa se stranga la iesirea din vagin, cauzand o insucienta de sange si aer pentru acesta. De asemenea, exista posibilitatea ca vaginul sa nu se dilate suficient de mult pentru a putea scoate capul fatului afara. Cea mai buna perioada pentru ca doctorul sa pozitioneze corect fatul este in trimestrul 3 intre saptamanile 34-37 ale sarcinii.

Exista diferite metode medicale sau tehnici naturale, printre care se numara o usoara impingere, relaxarea uterului cu metode folosite de medicina alternativa sau facand un zgomot usor in partea inferioara a abdomenului care il determina pe acesta sa faca miscari, toate acestea pot fi folosite pentru a ajuta la pozitionarea cat mai corecta a fatului. Daca fatul se afla in pozitionarea verticala atunci cand incepe travaliul, medicul va fi cel care va decide daca se opteaza pentru o nastere pe cale naturala sau se va apela la operatia de cezariana. Factorii care contribuie la aceasta decizie sunt pozitionarea verticala a fatului, marimea fatului si durata timpului cat fatul a stat in burta mamei si daca acesta prezinta vreun semn de slabire.