O problema des intalnita este aceea a influentei parintilor in dezvoltarea morala a copiilor, pe care adeseori acestia nu o realizeaza. Pentru a exemplifica mai bine aceasta problema voi folosi, din nou, exemplul copilului cu varsta intre 3 si 6 ani, care minte.

Avand un tip de gandire egoista si nerealizand importanta minciunii sale, lipsit de capacitatea de a decide intre bine si rau, copilul va minti din doua motive: fie ii este frica de ce s-ar putea intampla in cazul in care ar spune adevarul, fie urmeaza un model din viata sa, model ce este, adeseori, reprezentat de parinti. Asadar, atunci cand iti surprinzi copilul folosind o minciuna, este bine sa te intrebi daca acestuia nu ii este frica de tine sau daca nu, cumva, tocmai tu esti modelul pe care il urmeaza.

In concluzia acestei idei, este important sa fim onesti fata de copil, sa incercam sa ii explicam moralitatea pe intelesul sau si sa il incurajam sa ne spuna adevarul de cate ori este nevoie, nu prin pedeapsa sau amenintarea cu pedeapsa, ci prin oferirea de recompense, pentru a fi siguri ca acesta va internaliza normele morale, pe viitor.

Daca atunci cand vorbim despre moralitatea unui copil de pana in 6 ani lucrurile sunt simple, in cazul adolescentilor situatia se complica, atat datorita unui proces gresit de educatie morala in copilarie, cat si unor situatii de moment sau a varstei problematice. De multe ori, parintii se regasesc intr-o negura in ceea ce priveste viata adolescentului lor, din care nu pot iesi, deoarece acesta nu este dispus sa le dezvaluie adevarul.

Adolescentii sunt intr-o lupta continua de castigare a propriei independente fata de parinti si a dobandirii unei identitati separate. De aceea, exista nenumarate motive pentru care un adolescent poate minti, insa se poate face o statistica a celor mai comune motive:

• pentru ca le este frica de reactia parintilor
• pentru ca au senzatia ca parintii nu ar intelege
• pentru ca pot obtine un beneficiu
• pentru ca vor sa atraga atentia
• pentru ca incearca sa isi acopere unele lacune comportamentale
• pentru a atrage simpatie sau sprijin din partea celorlalti

Exista doua tipuri de minciuni, atunci cand vorbim despre adolescenti, ambele situatii tinand de internalizarea normelor morale – minciuna, ca eveniment care nu este de sine statator, si minciuna, ca semn al unei probleme emotionale.

Unii adolescenti mint fara ca aceasta sa fie o stare de fapt, cum ar fi situatia in care acesta nu iti spune motivele reale pentru care vrea bani, cand iese in oras. Majoritatea dintre noi au practicat astfel de minciuni mici, cel putin o data in viata, atunci cand situatia ne-o cerea, fara ca aceasta sa devina o convingere internalizata.

Alti adolescenti, insa, nu considera ca minciuna este „ceva rau”, astfel incat acestia mint in mod constant. Un adolescent care minte in mod constant poate incerca sa acopere o problema mai serioasa, ca de exemplu drogurile sau alcoolul (in acest sens va recomandam articolul „De ce consuma adolescentii droguri sau alcool?”). De asemeni, poate exista o grava problema de internalizare a normelor morale, caz in care ar trebui, in primul rand, sa va intrebati de ce s-a intamplat acest lucru.

Primul pas pe care trebuie sa il faci tu, ca parinte, atunci cand afli ca adolescentul tau minte in mod constant, este sa porti o discutie serioasa cu el. Incearca sa identifici motivele pentru care adolescentul tau minte si sa gasiti impreuna solutii pentru a le inlatura. Explica-i riscurile la care se supune mintind si insista asupra modului in care aceste fapte te fac sa te simti – chiar daca adolescentului pare sa nu ii mai pese de sentimentele si emotiile tale, in fapt, lucrurile stau exact invers, acum fiind cel mai vulnerabil la ele.

Alti pasi pe care sa ii urmezi atunci cand afli ca adolescentul tau minte:

• ofera-i posibilitatea de a iti castiga increderea
• fii un model pe care sa-l urmeze: incearca sa fii sincer cu el si sa comunici intr-un mod prietenos cu el, fara a il ameninta sau a il minti
• lauda alti adolescenti care sunt sinceri
• nu pedepsi minciuna, insa nu fi indiferent/a atunci cand afli despre ea: cea mai buna solutie este sa discuti cu el despre efectele acesteia
• trateaza adolescentul ca pe un om matur, aratandu-i ca ai incredere in deciziile lui, dar aducand argumente care sa iti sustina parerea ta („Eu cred ca e mai bine asa pentru ca...”)
• adolescentii au nevoie de respect si lipsa acestuia este, adeseori, un motiv pentru a minti: in acest sens, iti recomand articolul „Si copiii au nevoie de respectul nostru”.