Problema nou nascutilor care primesc mai mult sange prin amanarea taierii cordonului ombilical este controversata. Sangele suplimentar din cordonul ombilical da copilului mai multe celule rosii sau hemoglobine (celule purtatoare de oxigen, daca nivelul este mic, apare anemia).

Sustinatorii nasterii pe cale naturala cred ca primirea unei cantitati suplimentare de sange din cordonul ombilical este parte a procesului normal de nastere si ca ar trebui dat copilului. Sustinatorii nasterii pe cale medicala cred ca acesta nu este esential si ca poate creste riscul ca bebelusul sa dezvolte icter. Icterul este un produs al caderii naturale de celule rosii dupa nastere, de care corpul copilului nu mai are nevoie.

Indiferent de opiniile diferite ale moaselor si de perspectivele tale proprii, amanarea taierii cordonului ombilical poate deveni o problema daca doresti sa donezi sangele din cordonul ombilical copiilor care sufera de leucemie.

In acest moment, nu exista dovezi clare care sa sustina faptul ca sangele din cordonul ombilical este benefic sau daunator pentru sanatatea copiilor care s-au nascut la termen in tarile vestice. S-au facut studii care arata beneficiile pentru copiii din lumea a 3-a, care au o tendinta de anemie la nastere, si pentru copiii mici nascuti prematur, ce ar putea beneficia de pe urma unei cantitati suplimentare de sange la nastere.

Ceea ce stim cu exactitate este ca netaierea imediata a cordonului ombilical (in maxim 2 – 3 minute), copilul poate primi o cantitate de sange cuprinsa intre 75 si 125 ml. Cantitatea de sange primita depinde foarte mult de pozitia in care este tinut copilul in relatie cu mama, dupa nastere.

Atunci cand copilul este asezat la nivelul la care este uterul femeii, de exemplu daca bebelusul sta pe pat, intre picioarele ei (si femeia sta asezata sau intinsa pe pat), copilul va primi aproximativ 80 ml de sange suplimentar.

Daca bebelusul este tinut sub nivelul uterului femeii, de exemplu daca femeia sta in picioare sau in genunchi iar copilul este tinut sub ea, atunci acesta va primi intre 80 si 125 ml de sange suplimentar.

Daca bebelusul este tinut deasupra uterului (tinut in bratele mamei sau pus pe burta mamei dupa nastere), cantitatea de sange pe care o va primi copilul poate fi intre 20 si 60 de ml sau mai putin. Plasarea copilului deasupra uterului pentru cel putin 30 de secunde si pana la un minut, inainte de taierea cordonului ombilical, este, acum, folosita ca o metoda de a creste cantitatea de sange din cordon care poate fi donat din placenta (daca se cere colectarea lui de catre parinti).

Exista o situatie rara care poate aparea daca bebelusul are un nivel ridicat anormal de celule rosii, numita policitemia (pronuntata poli-sie-te-mie). Aceasta conditie a aparut la un caz din Anglia, in 1997, intr-o nastere in apa. Atunci s-a crezut ca, dupa o nastere in apa fara complicatii, cordonul ombilical nu spasma asa cum ar fi trebuit in mod normal, deoarece statea in apa calda (cu mama si copilul) pentru 30 de minute inainte sa fie taiat. Intrebarea care s-a pus a fost daca aceasta a permis sangelui in exces sa curga spre copil.

Cand copilul avea doua zile, a ineput sa devina somnoros, molesit si sa nu aiba pofta de mancare. Dupa un test de sange, a fost diagnosticat cu Policitemie si a avut nevoie de o transfuzie de sange, insa si-a revenit repede. Acesta este singurul caz de acest gen cunoscut dupa o nastere in apa.

Odata ce placenta s-a separat, cordonul ombilical este, de obicei, strans de doua ori inainte sa fie taiat. Prima strangere se face cu o clema de plastic pentru cordonul ombilical al copiilor, care are rolul de a opri orice picatura de sange sa se scurga din cordonul ombilical al copilului, odata ce este taiat. A doua este o clema chirurgicala metalica, pe care moasa o foloseste pentru a reduce cantitatea de sange ce vine de la celalalt capat al cordonului atunci cand este taiat ( aceasta nu este o problema, insa se face pentru a reduce „murdaria” care poate aparea). Cordonul este, apoi, taiat intre cele doua cleme.

• Prinderea cordonului
• Taierea cordonului omblical
• Motive pentru a taia cordonul ombilical mai repede

Moasa va plasa o clema speciala din plastic pe cordonul ombilical la o distanta de 1 pana la 3 centimetri de locul unde cordonul se ataseaza de burta copilului. Aceasta va ramane pe cordonul ombilical al copilului pentru cateva zile dupa nastere. Dureaza o zi sau doua pana ce cordonul se usuca si moasa poate inlatura clema.

O alta clema chirurgicala metalica este pusa la cativa centimetri distanta de clema de plastic, aproape de copil. Inainte ca aceasta sa fie plasata pe cordonul ombilical, moasa va „scurge”, in mod normal, sangele de pe aceasta sectiune micuta a cordonului ombilical, astfel incat este mai putin probabil ca sangele sa se „imprastie” atunci cand acesta este taiat.

Sunt folosite, apoi, foarfece chirurgicale pentru a taia cordonul ombilical intre cele doua cleme. Consistenta cordonului poate fi asemanata cu cea a calamarilor duri. Se poate simti destul de „cauciucat” si greu la taiere si poate necesita un pic de efort aplicat pe foarfece.

Daca tu, partenerul tau sau persoana de suport doriti sa taiati cordonul ombilical, lasati moasa sa stie, dinainte, sau scrieti cererea in planul de nastere. Moasa isi va pune mana, in mod normal, itre copil si cordonul ombilical, unde acesta trebuie taiat, pentru a proteja bebelusul de foarfece (nu ne dorim o circumcizie neintentionata!).

Unele moase vor pune o bucata de tifon steril peste cordonul ombilical atunci cand este taiat, pentru a absorbi cantitatea mica de sange ce poate curge din taietura. (Cantitatea de sange ce poate curge este de doar cativa mililitri si este mai posibil sa apara intr-un al 3-lea stagiu actv, atunci cand cordonul ombilical pulseaza, inca.)

Chiar si pentru femeile care au planuit sa aiba un al r-lea stagiu natural, pot exista circumstante diferite, printre care si aceea in care cordonul ombilical va trebui prins si taiat mai devreme, inainte ca acesta sa se opreasca din pulsat.

Acestea ptot include:

• Cordonul ombilical este infasurat strans in jurul gatului copilului
• Copilul nu se simte bine
• Este un cordon ombilical scurt
• Parintii doresc sa doneze sangele din cordonul ombilical

Daca se observa cordonul ombilical ca fiind foarte strans in jurul gatului copilului dupa ce capul copilului a iesit, este posibil ca restul corpului copilului sa nu se poata naste. Aceasta este o variatie rara, ce apare, in general, in cazul in care cordonul ombilical este infasurat in jurul gatului copilului mai mult decat o data, doar daca este un cordon mai scurt decat media. Aproximativ 25% dintre copii vor avea cordonul ombilical infasurat in jurul gatului o data, acesta putand fi, in mod normal, dat peste capul copilului sau peste corp, de-a lungul nasterii, sau desfasurat de pe gatul lui dupa nastere.

Daca moasa nu poate sa dea buclele peste capul copilului sau sa faciliteze nasterea acestuia, atunci este posibil sa trebuiasca sa se taie si sa se desfasoare cordonul ombilical de dupa gatul copilului, pentru a permite ca restul corpului sa fie scos.

Cordonul ombilical va fi prins de doua ori, la o distanta de cativa centimetri, cu cleme metalice chirurgicale, iar moasa il va taia intre acestea, desfasurand cordonl pentru a permite corpului copilului sa se nasca. In mod normal, i se cere mamei sa evite sa impinga si sa respire adanc in acest timp, de-a lungul contractiilor, daca una apare inainte sa se prinda si sa se taie cordonul ombilical.

Pe de alta parte, odata ce cordonul ombilical este taiat, copilul va trebui sa fie nascut destul de repede, din moment ce suplimentul de oxigen ce venea de la mama la copil nu mai exista, acum. S-ar putea sa i se ceara femeii sa impinga, inainte ca urmatoarea contractie sa inceapa, pentru a ajuta copilul sa fie nascut mai repede. Multi dintre acesti copii al caror cordon ombilical a fost taiat mai devreme vor trebui sa primeasca niste oxigen, dar, de obicei, acestia vor raspunde si vor plange la un minut sau mai devreme dupa nastere.

Dupa ce copilul s-a obisnuit cu noile conditii de viata, acesta va avea, inca, 20 pana la 30 de centimetri de cordon ombilical atasat, inca. Moasa va trebui sa plaseze clema de plastic pe cordonul ombilical al copilului, cat mai aproape de burtica acestuia si sa taie bucata in plus.

Daca bebelusul nu se simte bine si nu raspunde la stimularea prin atingere obisnuita, frecarea si, poate, la aspirarea nasului si a gurii, atunci cordonul ombilical va rebui sa fie prins si taiat, astfel incat copilul sa poata fi pus intr-un carucior de resuscitare pentru ca medicul pediatru sau o alta maosa sa poata avea acces la el.

Acest carucior se afla, de obicei, in aceeasi camera de nastere, dar poate fi adus dintr-o incapere de depozitare adiacenta, daca nu se asteptau sa apara probleme. Este deseori pus la distanta de patul femeii, intr-o parte a camerei, langa prizele de oxigen si aspirare de pe perete, si langa o sursa de electricitate, pentru a oferi o sursa de lumina pentru examinare si caldura pentru copil. Acest carucior ofera tot echipamentul si lumina necesara pentru ca medicul pediatru sa isi desfasoare activitatea intr-un mod confortabil, la o inaltime adecvata. De asemeni, ofera si caldura pentru copilul tau.

Partenerul sau persoana de suport pot dori sa stea alaturi de copil, pe masura ce acesta este ingrijit, pentru a oferi feedback mamei, care s-ar putea sa nu poata vedea ceea ce se intampla. Daca bebelusul se simte rau, inca, sau daca medicul pediatru este ingrijorat, s-ar putea sa fie nevoie ca acesta sa fie transferat la sectia de Ingrijire Intensiva.

In cazuri rare, cordonul ombilical poate fi neobisnuit de scurt.

Acesta poate avea doar 25 centimetri, fata de 50 de centimeri, in lungime, cat este in mod normal. In aceste cazuri, odata ce copilul este nascut, va fi tinut aproape de organul genital al femeii, neputand fi luat si tinut in brate de catre parinti prea curand dupa nastere. Unii parinti se simt multumiti daca bebelusul sta intins intre picioarele mamei si daca ii vorbesc pana ce cordonul ombilical nu mai pulseaza. Altii gasesc acest fapt suparator si ar prefera sa se taie cordonul ombilical al bebelusului, asfel incat sa poata sa-si tina copilul in brate.

Daca mama sta in picioare sau in genunchi, s-ar putea sa fie nevoie sa se aseze, pentru a permite moasei sa lase copilul jos. Daca este vorba despre o nastere in apa, femeia va trebui sa se ridice, pentru a permite ca bebelusul sa fie adus la suprafata si sa fie posibila taierea cordonului, astfel incat femeia sa se poata simti confortabil si sa isi tina copilul.

Daca doresti sa donezi sangele din cordonul ombilical, nu poti avea un al 3-lea stagiu natural. Donatia trebuie sa cuprinda cel putin 100 ml si acest lucru poate fi obtinut doar daca se prinde si se taie cordonul ombilical imediat, iar placenta este livrata repede, pentru a obtine cantitatea maxima de sange (Chiar daca, in aceste circumstante, nu exista nicio garantie ca aceasta poate fi atinsa).

Cantitatea medie de sangerare pentru o femeie, dupa ce aceasta a dat nastere unui copil, este intre 200 si 400 ml, dar poate fi si de 50 ml sau 500 ml, fiind considerata ca normala. Cantitatea normala de sangerare ar fi echivalenta cu cantitatea pe care ai dona-o la o banca de sange (in jur de 300 ml). Cand aceasta cantitate de sange este imprastiata peste lenjeria de pe pat, poate parea una mare, insa moasa stie ce „este normal” si ce este prea mult.

Cantitatea de sange pierduta este inregistrata de catre moasa ca „pierdere de sange estimata” sau „PSE”. Este denumita astfel deoarece nu este colectata sau masurata, ci estimata vizual de catre moasa. In fapt, cantitatea actuala estimata poate fi destul de lipsita de acuratete. Este bine stiut ca aceasta cantitate estimata poate varia intre 35 si 50%. Asadar, cantitatea finala de sange pierdut este, mai mult, o cifra rotunjita. Acest fapt ar putea conta pentru ratele hemoragiilor diferite inregistrate in locuri diferite sau de catre moase diferite.

In tari diferite, „normalul” in ceea ce priveste pierderile de sange va fi definit in moduri diferite. In cateva, va fi normal 500 ml sau mai putin, in altele 600 ml sau mai putin, cateva sugereaza ca 1000 ml sau mai putin este mai apropiat de normal, dat fiind ca aceasta este cantitatea peste care se vor crea probleme notabile pentru femeie.

„Normalul” este definit ca aproximativ 600 ml sau mai putin. Estimarea conservatorie se bazeaza pe o posibila „subestimare” din partea moaselor. Mai mult de 600 ml este clasificat ca si hemoragie postpartum sau ”HPP”.