Unele societati vestice sunt impotriva ideii somnului bebelusului impreuna cu parintii. Acest aspect este o tema actuala care este acceptata sau nu in unele locuri. Si este un motiv bun pentru care se intampla asta. Scriu aici, deoarece vreau sa explic de ce recomandarile pediatrilor asupra dormitului parintilor impreuna cu bebelusul raman mixte. Voi explica si de ce majoritatea parintilor care au noi nascuti practica dormitul impreuna cu bebelusii, in ciuda avertismentelor din partea medicilor.

Aici sunt importante definitiile. Termenul de somn al parintilor impreuna cu bebelusii se refera la orice situatie in care un adult, de obicei mama, doarme foarte aproape de bebelus in asa fel incat, mama sau bebelusul, pot raspunde unul altuia la semnalele senzoriale. Totusi, este recomandat sa impartiti o camera cu bebelusul, deoarece acest fapt este intotdeauna considerat sigur si protectiv. Dar nu camera in sine il face sa se simta protejat. Este vorba de ceea ce are loc intre mama (tata) si copil. Se pare ca autoritatile medicale uita acest lucru. Somnul in aceeasi camera nu este o problema controversata si este recomandat de oricine.

Din pacate, modurile de a dormi impreuna cu bebelusul, cum ar fi impartitul patului sau dormitul bebelusului intr-un patut separat dar in aceeasi camera, sunt recunoscute a fi una si aceeasi de autoritatile medicale, chiar daca aceste forme sunt bine delimitate. Este gresit sa spuneti, de exemplu, ca „dormitul cu bebelusul este periculos”, pentru ca dormitul impreuna prin simpla impartasire de camera atunci cand va odihniti este considerat o forma de somn cu bebelusul prin care se reduce sansa de a muri a bebelusului la jumatate (sau cel putin asa arata trei studii epidemiologice).

Impartitul patului este o alta forma de a dormi cu bebelusul, care poate fi sigura sau nesigura, dar intrinsec nu este nici una nici cealalta. Somnul pe canapea, este foarte periculos deoarece copiii pot fi foarte usor impinsi de pe ea de catre adult, sau intorsi cu fata spre perna, riscand astfel sa fie sufocati.

Deseori apar stiri in care se vorbeste despre alt copil care a murit in timpul somnului langa un parinte dar acestea nu spun despre tipul de somn in care a fost implicat, si mai rau, ce factor periculos a existat, astfel incat copilul a murit. Un exemplu bun este daca bebelusul dormea intins alaturi de mama lui, fiind un factor de risc independent pentru moarte chiar daca bebelusul nu dormea. Asemenea rapoarte sugereaza necorespunzator ca toate tipurile de somn langa bebelus sunt in aceeasi masura periculoase, ca toate practicile au aceleasi riscuri si ca nici un mediu un poate fi facut sigur.

Nimic nu poate fi mai departe de adevar. Aceasta este inrudita cu ideea de conducere in stare de ebrietate cu un copil in masina, fara a fi pus intr-un scaun de masina pentru bebelusi. Dar, probabil, unii dintre acesti copii mor pentru ca orice fel de accident de masina poate fi fatal pentru bebelusi. Intelegeti ideea.

Unul dintre cele mai importante motive in care dormitul in acelasi pat apare, si motivul pentru care declaratiile simple impotriva acestui lucru nu il vor eradica, este deoarece somnul langa copil este adecvat biologic, spre deosebire de intinderea bebelusului pentru a dormi sau de a il pune intr-o camera sa ramana singur. Acest lucru se intampla in mod special atunci cand impartitul patului este asociat cu alaptarea.

Cand este facut in siguranta, somnul bebelusului impreuna cu mama salveaza viata lui si contribuie la sanatatea si bunastarea mamei si a bebelusului. Numai sa ai un copil care doarme intr-o camera cu un adult reduce sansa ca bebelusul sa moara de SIDA sau din cauza unui accident.

In Japonia, unde dormitul parintilor impreuna cu bebelusul si alaptarea (in absenta parintilor care fumeaza) este o norma culturala, rata de deces infantil este una dintre cele mai scazute din lume. Pentru mamele care alapteaza, impartitul patului face ca alaptarea sa fie mult mai usoara si practic dubleaza cantitatea in sesiuni de alaptare in timp ce permite mamei si bebelusului sa petreaca mai mult timp dormind. Cresterea anticorpilor din organismul mamei, care apare din cauza alaptarii mai dese din timpul noptii, reduce exponential riscul de a aparea vreo boala in organismul bebelusului. Si, deoarece dormitul impreuna cu bebelusul, in forma de impartire a patului, face alaptatrea mult mai usoara pentru mame si le incurajeaza, astfel, sa alapteze pe o perioada mai mare de luni.

Conform studiilor Dr. Helen Ball de la Universitatea din Durham, alaptarea reduce sansa mamei de a face cancer la san. Intr-adevar, beneficiile dormitului bebelusului impreuna cu parintii, ajuta sa explice de ce simpla sugestie de a spune unui parinte de a nu dormi niciodata cu bebelusul lui e ca si cum le-ai spune ca excesul de zahar si grasimi duce la obezitate sau moarte de la o boala de inima, diabet sau cancer. Desigur, este mai mult de spus despre aceasta idee.

In ceea ce priveste impartitul patului, o versiune expandata a functionalitatii si efectele ei cu privire la biologia bebelusului ne ajuta nu numai sa intelegem de ce dezbaterea cu privinta la impartitul patului refuza sa dispara, dar si de ce marea majoritate a parintilor (peste 50% conform ultimului studiu din Statele Unite) acum dorm in pat cu bebelusii.

Cea mai mica rata de mortalitate a bebelusilor apare acolo unde este cea mai mare rata de impartire a patului intre parinti si bebelusi, aici incluzand si rata Sindromul Mortii Subite Infantile, acesta fiind o idee la care merita sa ne intoarcem. Este un punct de pornire important pentru intelegerea complexitatii care implica explicatia la intrebarea „de ce rezultatele cu priviri la impartirea patului (sa repetam, e o forma de somn cu bebelusul) variaza intre a fi protectiv pentru unele persoane din populatie si periculos pentru altii”. Asta ne induce o alta intrebare: daca bebelusii ar trebui sau nu sa imparta patul cu unul dintre parinti, depinzand total de adultul care este implicat, in ce conditii are loc, cum e practicat si calitatea relatiei dintre adult si bebelus. Acesta nu este raspunsul pe care autoritatile medicale il cauta, dar cu siguranta rezoneaza pentru parinti si este motivant datorita rezultatelor studiilor.

Recent, Academia Americana a Pediatrilor, comisia Sindromul Mortii Subite Infantile, recomandau ca bebelusii sa doarma aproape de mame, in aceeasi camera dar nu in acelasi pat. In timp ce multi celebrau aceasta istorica recomandare de impartire a camerei, nu toti cei prezenti au fost de acord si erau ingrijorati despre ramificatiile recomandarilor necalificate impotriva unuia sau tuturor formelor de impartire a patului. Mai mult, acestia se ingrijorau asupra mesajului care era atribuit pe nedrept (daca nu imoral) catre mame, care era: „Nu conteaza cine esti sau ce faci, corpul tau in stare de inconstienta este nu mai mult decat un potential pericol sau o arma letala pentru bebelusul tau, deoarece el nu are nici un control la ceea ce faci tu”. Daca acest lucru ar fi fost adevarat, nici unul dintre noi, oamenii, nu am fi fost aici sa avem aceasta discutie deoarece singurul motiv pentru care am supravietuit este deoarece stramosii nostri au dormit alaturi de noi si ne-au alaptat de-a lungul stadiului de infantilitate. Acestia nu au fost singurii care au avut aceasta conceptie. Sunt foarte multe comisii si organizatii care suporta ideea de impartire a patului si care folosesc ultimele noutati si informatii stiintifice in ceea ce face ca mamele si bebelusii sa fie in siguranta si sanatosi. In mod evident, nu exista un consens stiintific. In ceea ce suntem de acord, totusi, sunt factorii care maresc sansa de Sindromul Mortii Subite Infantile in mediul de impartire a patului, si in ce circumstante se maresc sansele de sufocare, din partea cuiva care doarme in pat sau de pe canapea. De exemplu, adultii nu trebuie sa practice impartitul patului cu bebelusul daca sunt in stare de ebrietate, sunt desensibilizati de droguri, prea obositi. Niciodata nu ar trebui ca un copil sa fie in pat cu alt/alti copil/copii. In plus, daca ai fumat in timpul sarcinii, si fumezi in continuare, ar trebui sa nu dormi in acelasi pat cu bebelusul.

Unele studii psihologice sugereaza ca alaptarea prezinta sensibilitate marita, si ca acele sensibilitati ofera bebelusului protectie de la acoperire. Totusi, daca alaptati cu ajutorul unei sticle, bebelusii ar trebui intinsi langa mama in patut, dar nu in acelasi pat. Somnul intinsi pe burtica pe suprafete moi este intotdeauna periculos pentru bebelusi, acoperirea capului lor cu patura sau sa ii intindeti langa sau peste o perna este de asemenea foarte periculos. Paturile subtiri sunt intotdeauna cele mai bune solutii la fel ca si atentia pentru orice fel de gaura sau denivelare in patut care trebuie reparata pentru ca bebelusii pot foarte usor aluneca intr-o astfel de gaura si se pot asfixia. Recomandarea mea este, daca v-a intrat in rutina ideea de impartire a patului cu bebelusul, sa se scoata salteaua din rama patului pentru a evita spatiile periculoase sau gaurile in care copilul poate cadea, lovi sau chiar muri.

Dar, din nou, totul ramane la decizia ta la cum vei folosi aceasta informatie. Anumite grupuri medicale, incluzand cativa membri din Academia Americana a Pediatrilor (nu neaparat majoritatea), si altii recomanda practica atunci cand poate fi facuta in siguranta printre mamele care alapteaza. Cativa profesionisti cred ca dormitul impreuna cu bebelusul nu poate fi facut niciodata in siguranta dar nu e nici o dovada care sa contracareze acest lucru.

Mai important, parintii pur si simplu nu cred asta! Ideea de baza este ca parintii trebuie sa faca alegerile proprii dar dupa ce au fost informati corect.

Sfaturile medicilor in impartirea patului atunci cand e practicat vine din cercetare, aceasta aratand cum se poate face acest lucru, ce inseamna pentru mame si cum functioneaza biologic. Ca si papilele gustative ale oamenilor, care ne rasplatesc pentru ca mancam ce e important pentru supravietuire, de exemplu grasimi si zaharuri, o examinarea a copilului, si anume a biologiei si a psihologiei lui, releva existenta unor factori fiziologici si sociali puternici care promoveaza motivatia materna si explica nevoile parentale pentru a atinge copilul si a dormi aproape de el.

Compozitia slab calorica a laptelui matern (foarte bine ajustat pentru intestinele bebelusului) necesita alaptari frecvente pe timpul noptii, si prin urmare, ajuta la explicarea teoriei precum ca are loc o schimbare culturala fata de comportamentul dormitului bebelusilor alaturi de parinti teorie care continua sa castige adepti. Aproximativ 73% dintre mame nu vor sa alapteze natural si nici nu vor sa adopte somnul alaturi de bebelus. Ele isi dau seama prea tarziu sau deloc ca, de fapt, alaptarea este foarte usoara si cat de mare este satisfactia pe care o simt atunci cand dorm alaturi de bebelusul lor.

Dar nu doar alaptarea promoveaza impartirea patului. De obicei, bebelusii au si ei un cuvant de spus! Si pentru un oarecare motiv ei se declara neimpresionati de cat de periculos este somnul langa mama. In schimb, nestapanitele (anticele) raspunsuri neurologice infantile ale corpului la mirosuri materne, miscarile si atingerea care vin cu dormitul laolalta reduc plansetele bebelusului in timp ce regleaza pozitiv respiratia la sugari, temperatura corpului, absorbtia de calorii, nivelul hormonilor de stres, starea sistemului imunitar si oxigenarea. Pe scurt, la fel cum am mentionat si mai sus, dormitul bebelusilor langa parinti faciliteaza schimbari clinice pozitive incluzand mai mult somn pentru sugari si se pare ca reusim, astfel sa ii facem pe copii fericiti. In alte cuvinte, in afara situatiilor cand e practicat periculos, somnul bebelusilor langa mama lor este bun.

Adu-ti aminte ca in ciuda schimbarilor dramatice culturale si tehnologice in vestul industrializat, bebelusii se nasc cu creierul cel mai putin dezvoltat dintre toate primatele, cu doar 25% din volumul unui creier dezvoltat. Aceasta reprezinta o caracteristica umana unica care ar fi putut evolua doar biologic, alaturi de contactul si proximitatea continua a mamei. Corpul mamei este singurul mediu in care sugarul este intr-adevar adaptat, pe care nici macar tehnologia moderna nu a reusit sa-l reproduca.

Chiar si in SUA, in oricare oras, nimic nu are sens din ce poate sau nu poate face bebelusul exceptand momentul in care el e langa mama lui, o realitate biologica aparent respinsa de catre cei care sunt impotriva dormitului bebelusului alaturi de parinti, ceea ce explica de ce majoritatea parintilor care isi adorm copilul in patut, ajung sa simta la un moment dat ca isi vor copilul langa ei in pat. Dandu-le de ales, se pare ca bebelusii prefera corpul mamei lor decat saltelele captusite cu bumbac. In schimb, mamele isi dau seama de ce vrea copilul lor si se adapteaza cerintelor lui.

Nu este nici un dubiu ca somnului bebelusului alaturi de parinti ar trebui sa fie evitat in circumstante particulare pentru ca poate fi practicat periculos. In timp ce fiecare moarte din cauza dormitului bebelusului alaturi de parinti este tragica, aceste decese sunt particulare, dar apoi sunt peste 300.000 de decese in care bebelusii mor in patut, singuri, ceea ce inseamna ca acest tip de somn ar trebui eliminat.

Nu stim nici in ziua de azi ce cauzeaza Sindromul Mortii Subite Infantile. Dar, din fericire, factorii principali care maresc sansa decesului sunt acum cunoscuti (de exemplu, daca puneti un bebelus cu fata in jos sa doarma, folosind o saltea moale, intr-un mediu in care se fumeaza). In combinatie cu impartitul patului, unde bebelusii au raspunsuri vitale defensive normale ale organismului care pot fi importante pentru ei, aceste riscuri incep a fi exagerate in special la sugarii bolnavi. O moarte in timpul somnului bebelusului langa parinti nu sugereaza automat, cum spun autoritatile medicale, ca a fost vina somnului langa bebelusi sau mai rau, parintele a sufocat din culpa sugarul. Copiii care dorm in patut, separat de parinti, tot pot muri de Sindromul Mortii Subite Infantile.

Este o rusine si cu siguranta neadecvat, ca multi patologi eperimentati, ii indruma pe alti patologi sa asume ca Sindromul Mortii Subite Infantile a fost cea mai probabil cauza de deces pentru acel bebelus. Prin presupunere, inainte ca un patolog sa stie toti factorii de la locul decesului, trebuie sa obtina un raport toxicologic pentru a afla cauza exacta a mortii, pentru ca este posibil ca patologul sa creada din start ca este vorba de un deces din cauza dormitului alaturi de bebelus, si nu alte cauze cum ar fi sufocarea sau chiar Sindromul Mortii Subite Infantile, autoritatile medicale comit o forma de frauda stiintifica si fac din parintii copilului victime pentru a 3-a oara. Prima data apare cand copilul lor moare, a 2-a atunci cand profesionistii in sanatate ii intervieveaza pentru stiri (ceea ce are loc foarte des), inducand ideea ca bebelusul a murit de sufocare sau Sindromul Mortii Subite Infantile. Al 3-lea moment este cand parintii au rolul de victime, atunci cand chiar si fara nici o dovada autoritatile arata cu degetul spre parinti. Aceasta concluzie nu este bazata pe dovezi ci pe niste stereoripuri pe care acei oameni le despre dormitul alaturi de bebelus in pat.

Intr-adevar, nici un cercetator al Sindromul Mortii Subite Infantile sau vreun patolog n-ar trebui sa traga vreo concluzie asupra mortii unui copil pana ce un raport complex toxicologic si o investigatie la locul decesului n-au fost efectuate, incluzand informatia pe care mama ar putea sa o aiba asupra cauzei mortii.

Atunci cand parintii nu au informatiile necesare pentru siguranta copilui, apar practici de somn foarte riscante, chit ca este vorba de somnul in patut sau in patul parintilor sau daca sunt prejudecati ca fiind iresponsabili pentru ca si-au ales propriile predilectii sau cele biologice ale sugarilor sau daca mesajele de sanatate publice au anunturi negative asupra dormitului alaturi de bebelus. Asemenea recomandari denota adevarata functie si semnificatia biologica a comportamentului bebelusului, si masura critica in care asemenea practici periculoase pot fi schimbate, toate acestea respingand motivul valid din cauza caruia oamenii se angajeaza intr-un asemenea comportament, in primul rand.