Copiii și emoțiile lor negative - cum le facem față?
Cuprins
Motto: Ține-mă strâns și lasă-mă liber!
Găsim câteva sfaturi despre cum să gestionam noi înșine, ca adulți care avem în grijă copii, emoțiile negative, despre cum să le exprimăm, învățându-i și pe copii cum să o facă, pe site-ul attachmentparenting.ro: "Dacă am fost victimele pedepselor, ale ameninţărilor şi ale umilirii la şcoală şi acasă, asociem mânia cu durerea şi umilirea. Când părinţii noştri, profesorii sau cei de o vârstă cu noi erau supăraţi pe noi, acest lucru era urmat, de regulă, de unele modalităţi de pedepsire, umilire sau atac. Ca o consecinţă, confundam mânia cu ostilitatea, nerealizând că cele două sunt chiar diferite. Puţini dintre noi au avut modele bune care să ne arate cum să ne exprimăm supărarea în mod responsabil, fără a învinovăţi sau umili. Fără a şti cum să ne exprimăm supărarea în siguranţă şi fără atac, ne reprimăm sentimentele. Este foarte posibil să fim supăraţi fără a fi ostili, să atragem atenţia copilului fără ameninţări sau acuzaţii. De obicei, este posibil să comunicăm cu tărie, ferm cu copiii noştri, fără a ne manifesta violent."
În fine, Michael Olaf, adept și practician al cunoscutei metode Montessori (o metodă de educație liberă), scrie pe site-ul său: "Un copil trebuie să știe că este în regulă să-și exprime supărarea și frustrarea. El are nevoie să i se arate cum - mergând, frecând podeaua, lovind o pernă, modelând lut - și nu lovind o altă persoană. Dacă un adult face o scurtă plimbare sau modelează lut, așa va face și copilul. Dacă adultul lovește copilul, acesta va învăța că este în regulă să lovești pentru a-ți arăta supărarea".
Iată deci că există metode de a ne elibera de furie sau de tristețe fără a-i agresa pe cei din jur, dar totuși cu onestitate. Făcând noi primii acest lucru, le vom oferi copiilor un model valoros și încrederea că și sentimentele lor sunt la fel de firești, de valide.
Vorbind, exteriorizând sentimentele, copiii învață să le facă față, fără să le reprime, fără să le ascundă. Este cea mai sănătoasă opțiune și ne va ajuta să dezvoltăm cu copiii o legătură afectivă puternică, sinceră, plină de împlinire. Copiii ascultați sunt copii fericiți și cât de fericit este adultul înconjurat de copii fericiți!
Concluzii
Observându-i pe oamenii din jurul meu și corelând informațiile pe care le am despre modul în care au fost crescuți cu carențele lor psihologice, am început să înțeleg că modelul de parenting pe care l-au aplicat părinții noștri, modelul în care aproape toți adulții de astăzi au fost crescuți, a dat greș. Trăim într-o lume în care agresivitatea și violența sunt norma, în care trăiesc foarte mulți adulți descumpăniți, pierduți, deprimați, nefericiți, temători, incapabili să își exprime adevăratele sentimente. Fericirea este considerată a fi un sentiment pe care îl trăim rar și pentru perioade scurte de timp. Pare imposibil în societatea modernă occidentală să vorbești despre oameni fericiți, despre oameni echilibrați, care sunt mulțumiți cu viața lor, cu ceea ce au, cu statutul lor. Toată lumea aleargă după mai mult, mai mare, mai repede. Citind "The continuum concept" am trăit ceva vecin cu o revelație. Pentru mine, aceasta este o carte de căpătâi pentru oricine vrea să crească copii fericiți. Am aflat din această carte ca pătuțul sugarului, acel "crib" cum îl numesc anglofonii, este o invenție britanică de dată recentă. Practic, bebelușii dorm în propriul lor pătuț doar de pe vremea reginei Victoria, care l-a inventat. Sute de mii de ani de evoluție, sute de mii de ani în care sugarii au dormit în aceeași cameră și în același pat cu părinții lor nu pot fi șterși de istoria ultimilor 200 de ani. Copiii nu sunt făcuți de natură să doarmă singuri între gratii. În fond, cui i-ar plăcea așa ceva? I-ar plăcea unui adult să doarmă singur, noapte de noapte, ani de zile? Atunci cum ne putem imagina că i-ar plăcea unui copil, când tocmai copiii sunt cei care au cea mai mare nevoie de căldură, de protecție? Copiii nu sunt construiți să accepte că plânsul lor poate fi ignorat, să fie trimiși la colț, să fie umiliți. Refuzul adulților de a se apleca asupra copiilor cu respect și empatie ne-a adus aici: în mijlocul unei lumi populate cu adulți frustrați, nefericiți, nesiguri. Comuniunea, îmbrățișarea, căldura sunt naturale. La fel este dormitul mamei lângă copilul ei mic. La fel este faptul ca toți copiii își vor cere la un moment dat dreptul la independență. La fel de naturale sunt sentimentele, ale noastre și ale copiilor noștri.
Să nu ne fie frică să ne recunoaștem sentimentele, să le numim și să le verbalizăm. Să nu ne fie frică să fim sinceri în legătură cu sentimentele noastre. Copiii noștri au nevoie de modelul nostru, au nevoie să învețe ce sunt sentimentele și cum le pot face față.
Acum câteva zile, ne-am cumpărat o muzicuță. Am stabilit ca ritualul nostru, în momente când suntem furioși, să fie acesta: luăm muzicuța și cântăm până ne liniștim. Apoi putem vorbi. Putem vorbi despre cum ne-am simțit, ce nevoi ne-au fost încălcate și ce am vrea să se întâmple. Vom vorbi despre noi înșine și despre cum ne-am simțit, fără să judecăm, fără să etichetăm, fără să învinovățim. Vom spune sentimentelor pe nume. Copilul nostru nu se va ascunde în spatele unui zâmbet fals și nu-și va rumega sentimentele care îl sperie în singurătate. Copilul nostru va fi un adult norocos (sau cel puțin asta ne propunem).
Bibliografie
- Jan Hunt – The natural child. Parenting from the heart - New Society Publishers, Gabriola Island, Canada, 2001
- Lawrence J. Cohen – Playful parenting - The Random House Publishing Group, New York, 2001
- Penelope Leach – The essential first year - DK Publishing, New York, 2010
- Jean Liedloff – The continuum concept - Perseus Books, Cambridge, MA, 1985
- Thomas d'Ansembourg - Lasă amabilitățile! Fii tu însuți în relațiile cu ceilalți - Elena Francisc Publishing, București, 2006
- Ana Savin - Totul se întâmplă înainte de 6 ani
- The Guardian, nr din 19 ian 2012 - Since when did obedience become the epitome of good parenting?
- https://www.michaelolaf.net/1JC13FE.html
- https://attachmentparenting.ro/attachment-parenting/dupae-ataament-...-ce-urmeazae.html
<< Partea a doua