Sexualitatea copilului nu-i priveste pe parinti
Cuprins
Sexualitatea este, cu siguranta, un subiect tabu in Romania. Cu atat mai mult atunci cand vine vorba despre proprii copii. Cine si-ar putea imagina propriul „pui” avand o viata sexuala activa? In special dupa ce zeci de ani, virginitatea a fost unul dintre cele mai de pret bunuri pe care le putea avea o fata la casatorie. Totusi, sa nu uitam esentialul: se numeste „viata intima” tocmai pentru ca este doar si doar a noastra, fara ca altii sa aiba un cuvant de spus in ea.
Subiectele ca „orientarea sexuala”, „inceperea vietii sexuale” sau „educatia sexuala” par sa ridice din ce in ce mai multe probleme intre parinti si adolescenti, multe dintre ele ducand la rupturi emotionale greu de reparat. De aceea, in acest articol vom incerca sa le dezbatem si sa aruncam lumina asupra celei mai corecte abordari a lor.
„Copilul meu vrea sa-si inceapa viata sexuala”
Exista mai multi factori care conduc la dorinta de a iti incepe viata sexuala: hormonii, dorinta de apartenenta, presiunile partenerului, etc. Natura, insasi, a stabilit momentul in care omul trebuie sa isi inceapa viata sexuala si sa simta dorinta de a o avea, prin aparitia menstruatiei la femei si a erectiei in cazul barbatilor. Conform psihologilor, instinctul de reproducere este cel care ne guverneaza viata din frageda pruncie, inca, singurul scop al nostru, ca oameni, fiind sa asiguram continuitatea speciei.
Trecand, insa, peste ceea ce arata studiile din punct de vedere biologic, ajungem la cele care ne spun ca realitatea si normele sociale nu sunt de acord cu natura. Astfel, un studiu desfasurat in Marea Britanie arata ca doar 16% dintre parintii de fete ar fi de acord ca fiica lor sa-si inceapa viata sexuala inainte de casatorie. In acelasi timp, 50% dintre fete si 80% dintre baieti incep sa se masturbeze in jurul varstei de 15 – 16 ani, conform unui alt studiu. Iar asta nu este deloc gresit, ba chiar, pentru unii parinti, ar putea fi o adevarata mana cereasca, dat fiind ca ar putea „descarca” din hormonii si nevoia de sex cu un partener care, cu siguranta, a aparut deja. Se pare ca, in ultimul timp, varsta inceperii activitatii sexuale a scazut fata de anii precedenti, fapt cauzat, in special, de dezvoltarea mai precoce a copiilor si de accesul acestora la informatie.
Asadar, o prima rezolvare a acestei probleme, este sa accepti faptul ca, oricat de mult ai vrea sa iti protejezi copilul, acesta manifesta un comportament normal, pe care organismul i-l cere. E timpul sa te pregatesti moral, pentru ca odata cu inceperea pubertatii, in jurul varstei de 12-14 ani, hormonii eliberati de corpul copilului tau vor avea un cuvant important de spus, iar tu nu vei putea face nimic in privinta aceasta, oricat de mult l-ai „pazi”.
Ce sa faci
Totusi, este ceva ce ai putea face si anume sa te asiguri ca fata sau baiatul tau vor lua o decizie corecta si sigura, atunci cand vor hotara sa isi inceapa viata sexuala. Desi exista o „jena” din partea parintilor sa discute subiecte atat de delicate cu fii sau ficele lor, educatia sexuala este un pas care trebuie facut si care tine de datoria acestora. Nu ai vrea ca fetita ta sa afle despre sex si ce implica acesta de pe site-uri, nu? Vorbeste cu el sau ea despre contraceptie, corectitudinea deciziilor si responsabilitate, boli cu transmitere sexuala si despre alegerea partenerului potrivit. Asigur-o ca-i esti prieten/a si ca poate veni la tine de cate ori are nevoie de un sfat sau doar sa fie ascultata. Arata-i ca ai incredere in deciziile ei.
Ce sa nu faci
Nu trata sexul ca pe un tabu. Nu ii interzice sa faca sex. Nu ii respinge iubitul, crezand ca asta este metoda prin care vei amana momentul in care ea isi va incepe viata sexuala mai mult. Fiecare dintre aceste reactii va crea exact opusul raspunsului dorit, la fel ca Fructul Interzis. O reactie negativa din partea ta o va face sa isi doreasca mai mult, sa isi puna mai multe intrebari si sa actioneze in semn de protest. Intr-un cuvant, va fi o sansa foarte mare ca ea sa isi inceapa viata sexuala, doar ca sa fie contra ta.
„Copilul meu este homosexual”
Una dintre primele reactii ale parintilor atunci cand afla despre copilul lor si faptul ca acesta are o orientare sexuala homosexuala este cea de negare. „Este imposibil sa mi se intample mie asta”, „Trece printr-o faza”, „Unde am gresit?”, „Nu am sa-l vad niciodata mergand la altar” sau „Nu am sa am niciodata nepoti” sunt doar cateva dintre problemele care se ridica la aflarea vestii. Parintii mai egoisti spun, chiar, ca nu si-au mai privit niciodata copiii cu aceiasi ochi sau ca i-au iubit mai putin, dupa ce au aflat ca acestia erau homosexuali sau lesbiene.
Intr-adevar, aflarea unui astfel de aspect poate darama intreg universul unui parinte, in special daca acesta este o persoana slaba, cu tulburari de personalitate sau foarte conformista. Totusi, un om nu se reduce doar la orientarea sexuala, iar parintii care au astfel de reactii negative, care persista mult timp dupa aflarea acestui lucru, ar trebui sa se orienteze spre rezolvarea problemelor interioare, si nu spre rezolvarea celor pe care ei cred ca le are copilul.
Faptul ca un copil isi marturiseste orientarea sexuala fata de un parinte da dovada de curaj, respect si foarte multa iubire pentru acesta. Este un pas pe care nu multi il pot face si ar trebui apreciat pentru acest lucru, nu respins sau blamat. Studiile arata ca, in Romania, peste 10 procente din populatie sunt homosexuali, printre acestia numarandu-se si persoane cu pozitii foarte inalte. Faptul ca un om are o alta orientare sexuala decat a marii majoritati nu ii afecteaza performantele, personalitatea sau sentimentul de iubire pentru parinti si, cu sigurana, nu ar trebui sa ii afecteze nici dragostea primita din partea familiei. Homosexual sau nu, ramane, totusi, copilul tau, iar dragostea parinteasca e singura pe care ar trebui sa o primim neconditionat. Pana la urma, tot ce conteaza este ca acesta sa fie fericit, indiferent cu cine isi imparte patul.
Ce sa faci
Ajuta-ti copilul sa treaca prin aceasta perioada dificila, in care are multe nelamuriri, si in care nesiguranta joaca rolul principal. Mergi cu el la un psiholog, daca simte nevoia. Incearca sa intelegi mai bine situatia, citind studii si parerile altor parinti aflati in aceasta situatie. Arata-i ca il iubesti si ca il accepti neconditionat. Sustine-i decizia si ai incredere in ceea ce simte. Discuta cu el deschis, in timp vei invata sa te adaptezi si sa-ti ajustezi visele pe care le aveai pentru el. Retine ca, indiferent cat de „normal” sau „anormal” ti se pare, tot ce conteaza este ca el sa fie fericit cu viata lui. Nu ai vrea ca, in timp ce tu te bucuri de nepoti si nunta, copilul tau sa planga pe interior, nu?
Ce sa nu faci
Nu incerca sa il convingi ca este doar o faza. Daca, intr-adevar, se intampla asa, isi va da singur seama, mai tarziu. Nu il acuza si il respinge. Dintre toti, parintii sunt singurii la care ne putem intoarce, atunci cand lumea ne arata cu degetul si devine un loc nesigur. „Acasa” este locul unde ar trebui sa fim primiti cu caldura si acceptati, oricat de jos am fi. Nu incerca sa iti inhibi sentimentele neplacute. Acestea vor deveni frustrari, care vor rabufni mai tarziu. Discuta-le si analizeaza-le, cere sfatul unui psiholog, rezolva-le. Orice sentiment negativ, inhibat, va gasi o metoda prin care sa iasa la iveala, la un moment dat. Trebuie sa eviti sa iti privesti copilul prin prisma orientarii sexuale si sa tii minte ca este exact acelasi om care era si inainte sa iti spuna sau sa afli. Singurul lucru ce s-a schimbat este ca, acum, nu mai are nici un secret fata de tine.
„Cand sa incep sa ii vorbesc despre educatia sexuala?”
Asa cum spuneam in randurile de mai sus, problema educatiei sexuale este una spinoasa pentru parinti. Exista nenumarate sfaturi, pe internet si nu numai, insa putine dintre ele ne ofera un ghid care sa dea rezultatele scontate. Adevarul este ca nu exista o „reteta” buna la toate. Fiecare om este diferit si, in timp ce pentru un copil o anumita abordare poate reprezenta un succes, pentru un altul aceasta ar putea fi un adevarat esec.
In ceea ce priveste varsta la care se incepe educatia sexuala, si aici exista cateva controverse. Parintii romani par a se teme ca o educatie sexuala precoce ar putea conduce spre o incepere a activitatii sexuale timpurie. Totusi, studiile contrazic acest lucru, demonstrand exact contrariul. In tarile mai dezvoltate, ca Franta sau Belgia, educatia sexuala se incepe la varsta de 6 ani, iar acest lucru pare sa dea rezultate.
Educatia sexuala este importanta pentru a ajuta copilul sa inteleaga diferentele dintre sexe, nevoia de contraceptie si metodele de evitare ale bolilor cu transmitere sexuala – o problema care pare sa ia amploare din ce in ce mai mult, in intreaga lume. In plus, il poti ajuta sa inteleaga mai bine sexul, nelasandu-l sa faca asta din media sau de pe internet – de unde stim cu totii ce idei se pot desprinde – si sa deosebeasca miturile de realitati. Din nou, studiile arata ca cei care au primit o educatie sexuala sanatoasa, din timp, au luat decizii mult mai bune, in toate aspectele vietii lor si au avut relatii afective mult mai bune si mai longevive decat cei ai caror parinti au evitat sa discute acest subiect.
Ce sa faci
Asigura-te ca vei puncta toate aspectele importante in ceea ce priveste educatia sexuala de care are nevoie copilul tau. Acestea sunt:
- contraceptia
- bolile cu transmitere sexuala
- comportamentele sexuale sanatoase
- miturile si realitatile
- normalitatea relatiilor sexuale
- asumarea deciziilor si gradul de responsabilitate pe care il cere o viata sexuala activa
Ce sa nu faci
Nu ii vorbi copilului tau despre sex ca despre ceva rau si nu i-l interzice. Acest lucru ii va activa „dorinta Fructului Interzis” si il va face sa actioneze lipsit de precautie. Nu amana momentul discutiei. Cu cat amani mai mult, cu atat exista riscul ca acesta sa primeasca informatiile, de multe ori eronate, din alta parte. Risti, astfel, sa pierzi principalul atu pe care il ai: acela de a putea sa te asiguri ca fiul sau fiica ta vor avea o viata sexuala sanatoasa. Nu porni in discutie fara un plan de bataie. Aceasta este, poate, cea mai importanta discutie pe care o vei avea vreodata cu copilul tau. Este important sa fii pregatit pentru orice intrebare ar putea veni. Nu evita sa subliniezi subiectul pericolelor fizice si emotionale. Totusi, nu fa din acestea punctul principal al discutiei. Desi importante, nu trebuie sa ii induci copilului ideea ca ar trebui sa se teama de sex. Aceasta discutie ar trebui sa fie una vesela, comoda si degajata, care sa creeze o legatura emotionala si o constientizare, nu una despre un „Bau Bau” al oamenilor mari.
Cand vine vorba despre viata sexuala a copiilor nostri, multi dintre noi am prefera sa inchidem ochii si sa ne facem ca nu stim de existenta acestui aspect. Totusi, aceasta exista, si intr-un fel sau altul ne poate afecta ireversibil viata de familie daca nu este tratata corespunzator. Un lucru este sigur, in amalgamul de emotii pe care ni-l creeaza acest subiect: noi nu avem nici un cuvant de spus asupra lui. Putem, doar, sa ne asiguram ca le suntem prieteni si ca avem un sfat folositor pentru ei, atunci cand este nevoie. Fiecare dintre copii va deveni, la un moment dat, un om mare, iar egoismul sau dorinta noastra de control nu ar trebui sa stea in calea dragostei parintesti si a intelegerii pe care trebuie sa le-o aratam. Familia inseamna, in primul rand, acceptare.