Tipurile de invatare si aplicarea lor in viata de zi cu zi
Cuprins
Cand ne referim la termenul de „invatare”, prima imagine care ne vine in minte este cea a unei fiinte umane. Totusi, invatarea nu se reduce doar la conditia umana, ea fiind specifica intregii lumi vii, fiind in stransa corelatie cu fenomenul de adaptare. Multi dintre teoreticienii ce se ocupa de studierea invatarii o definesc, chiar, ca fiind procesul prin care organismul se adapteaza mediului inconjurator. In sens mai restrans, si aplicabil oamenilor, invatarea este procesul prin care se organizeaza o activitate sistematica si dirijata, in institutii speciale, care are drept scop asimilarea cunostintelor si formarea personalitatii.
Ce poate influenta rezultatul invatarii?
O buna invatare este conditionata de mai multi factori, ce pot fi impartiti in doua mari categorii: cei interni si cei externi. Conditiile interne, ce tin de particularitatile elevului, sunt potentialul ereditar, dezvoltarea intelectuala si nivelul acesteia, motivatia, cunostintele, vointa, dar si unele tehnici de munca intelectuala, specifice fiecaruia. Conditiile externe, cele asupra carora parintii pot avea o mare influenta, sunt de natura atat scolara cat si familiara. Printre aceste conditii, ce pot fi manipulate de catre parinti, amintim: sistemul de cerinte scolare, competentele profesorului, mediul in care se desfasoara procesul de invatare, relatia profesor – elev – familie.
Reusita sau nereusita invatarii este un rezultat al combinarii influentelor acestor doua tipuri de conditii. De exemplu, un elev care provine dintr-un mediu familial tensionat, nu va putea obtine rezultatele maxime de care este capabil la invatatura, chiar daca detine o dezvoltare intelectuala buna sau un bagaj de cunostinte mare. De asemeni, un elev ce are parte de conditii externe foarte bune, nu va avea succes scolar daca nivelul sau de dezvoltare intelectuala este unul redus.
Elevul este o fiinta sociala si, de aceea, rezultatele sale la invatatura pot fi influentate, foarte mult, de catre diferiti factori sociali. Printre acestia se numara cei aflati in imediata sa apropiere (colegii, familia, profesorii, prietenii) cat si de normele, traditiile sau atitudinea grupului din care face acesta parte. Un elev care se afla in conflict cu ceilalti elevi din clasa, are o sansa foarte mare sa obtina rezultate slabe la invatatura, chiar daca exista doar un conflict in stare latenta la mijloc.
Conditionarea invatarii
O situatie foarte des intalnita in randul elevilor este conditionarea invatarii de catre reactiile emotionale. Astfel, un profesor foarte autoritar, ce ameninta excesiv cu diferite pedepse (note, corigente, exmatriculari, chemarea parintilor la scoala, lucrari, ascultari), ii va determina pe elevi sa se indeparteze de materia pe care acesta o preda, invatarea acesteia devenind doar o obligatie, care nu este facuta cu placere. Acelasi lucru se intampla si in cazul in care un parinte isi preseaza copilul asupra invatarii.
Ce este mai grav, insa, este ca nu doar invatarea materiei respective va fi afectata, ci intregul proces de invatare predat la scoala va avea de suferit. O regula in psihologie spune ca, atunci cand traim o situatie afectiva si una neutra, procesul afectiv se va resfrange si asupra celei neincarcate emotional, rezultand, astfel, doua situatii cu valoare afectiva. Asadar, detasarea de invatarea unui obiect, prin tensiunea formata de profesor sau parinte, se va rasfrange si asupra celorlalte obiecte de studiu, rezultand o aversiune fata de scoala, in general.
Sfat: Desigur, fiecare parinte ar vrea ca fiul sau fiica sa sa aiba rezultate excelente la invatatura. Totusi, tensiunea si obligarea elevului nu este raspunsul, singurul rezultat obtinut fiind opus celui scontat. Pentru cazurile cand un elev nu exceleaza la o materie, noi iti recomandam sa incerci metoda invatarii vicariante, a carei descriere o vei gasi in randurile care urmeaza.
Tipuri de invatare
Pe baza teoriilor ce guverneaza Psihologia educatiei, putem deosebi mai multe tipuri de invatare din partea copiilor, ce ii vor ajuta sa isi imbunatateasca rezultatele scolare si nu numai. Trei dintre acestea, invatarea vicarianta, cea sociala si cea prin conflict, pot fi direct aplicate de catre parinti, dar si de profesori, in vederea ajutarii celui mic in incercarea de a isi rezolva problemele cu o materie sau de a isi schimba un comportament nedorit.
Invatarea vicarianta
Invatarea vicarianta va poate ajuta elevul sa obtina rezultate scolare mai bune sau sa isi imbunatateasca unele dintre obiceiurile proaste pe care le-a dezvoltat in timp. Bazata pe sistemul recompensa – pedeapsa, descoperit de Skinner, aceasta presupune o foarte mare rabdare si vointa din partea parintilor, insa pare sa obtina cele mai bune rezultate in randul elevilor. Statisticile au aratat ca folosirea acestui tip de invatare a scazut frecventa comportamentului deviant in randul elevilor de la 63% la 29%.
Asa cum, probabil, intuiti deja, invatarea vicarianta inseamna recompensarea comportamentului dorit si ignorarea celui dezirabil. De multe ori, de-a lungul timpului, am vazut parinti ce isi pedepseau copiii aplicandu-le ori pedepse fizice, ori verbale. Ceea ce nu realizau acestia, era ca violenta ii creeaza copilului frustrari si ca, daca pe loc va inceta comportamentul dezirabil, acesta nu va disparea si va putea fi vazut imediat ce teama sau pericolul apostrofarii a disparut. Un copil va reactiona mult mai bine si va renunta la acel comportament daca acesta va fi ignorat si daca va vedea un alt copil fiind rasplatit, in momentul in care acesta va face ceea ce trebuie.
Sfat: Nu uita ca un copil cauta protectia si aprobarea ta. Sustine-l si ajuta-l la teme, recompenseaza-l atunci cand observi ca se straduieste sa invete, chiar daca acest lucru nu ii reuseste dupa asteptarile tale. Inducerea fricii nu este solutia si cel mai probabil rezultat pe care il vei obtine este o revolta din partea acestuia sau, si mai rau, ura acestuia fata de intreg procesul de educatie.
Invatarea sociala
Desi, in tumultul vietii de zi cu zi, ne este greu sa realizam ca noi suntem modele pentru copiii nostri si ca faptele noastre trebuie sa le serveasca drept exemple pozitive, adevarul este ca cei mici invata o foarte mare parte dintre atitudini si comportamente de la noi si, in general, de la cei din jurul nostru. Asadar, inainte de a iti presa copilul pentru ca nu invata sau nu citeste indeajuns, sau ca nu este destul de responsabil, fa o introspectie asupra „celor mari” din jurul sau. Tu ce fel de exemplu ii esti? De cate ori te-a vazut copilul tau dornic/a sa inveti ceva noua? Sa citesti o carte? Pana in perioada adolescentei, modelele pe care le cauta un copil sunt in membrii familiei, pentru ca mai tarziu, acestia sa fie inlocuiti de cei de aceeasi varsta cu el. Urmarind aceste modele, un copil intelege care sunt comportamentele aprobate de societate si care nu.
Sfat: daca elevul tau este unul aflat in perioada pre-adolescentina si nu are rezultate prea bune la o materie anume, spune-i ca acea materie era preferata ta, in scoala, si ca trebuie sa se descurce, pentru ca a mostenit acest talent de la tine. Cu siguranta, pe baza efectului Pygmalion si cautandu-ti aprobarea, acesta se va stradui mai mult in obtinerea unor note bune si chiar va avea rezultate.
Invatarea prin conflict
Una dintre metodele mele preferate de invatare, pe langa cea vicarianta, este invatarea prin conflict. Adu-ti aminte care au fost cele mai prolifice lectii la care ai participat in scoala. Nu erau acestea bazate pe argumentare?
Atunci cand elevul este pus sa mediteze asupra unui lucru, sa isi gaseasca propriile argumente care sa ii sustina punctul de vedere, acesta nu numai ca isi va imbunatati cu mult logica, insa acea idee i se va intipari mult mai bine in minte. Acesta este si motivul pentru care scolile americane se bazeaza atat de mult pe dezbateri, existand chiar si concursuri nationale de acest fel.
Sfat: provoaca-ti copilul la discutii asupra unei materii la care are dificultati. Contrazice-l si cere-i sa isi sustina punctul de vedere pe baza unor argumente. Daca nu le are, adu-le tu pe cele corecte in discutie. Pe baza incarcaturii emotionale aferente discutiei (atentie, aceasta nu trebuie sa ajunga la tensiune, ci sa fie amicala) argumentele respective vor fi retinute mult mai usor decat in cazul altor tipuri de invatare.
Orice tip de invatare preferi, acesta trebuie sa fie aplicat cu rabdare, calm si o atitudine optimista. Tine minte ca unui copil nu i se poate impune un anumit talent si ca trebuie sa tinem cont si de personalitatea, dorintele si nevoile sale, chiar daca ni se pare ca stim ceea ce este mai bine pentru el si am vrea sa ne impunem propria vointa. Cu riscul de a ma repeta, cea mai buna pedeapsa este ignorarea comportamentului si nu violenta, chiar daca este doar una verbala. Copilul deja iti cauta aprobarea si acceptarea, asadar nu trebuie supus unei presiuni sau, mai rau, unui santaj emotional, doar pentru ca nu are aptitudini pentru anumite materii.