Daca in articolul „Tipurile de invatare si aplicarea lor in viata de zi cu zi” am descris, in cateva randuri, invatarea prin socializare, dar si alte tipuri de invatare, in acest articol vom dezvolta in amanunt acest subiect, pentru ca este, poate, cel mai important mod de acumulare al cunostintelor.

Dar nu numai din punct de vedere al invatarii este importanta socializarea. Individul, ca celula a societatii, trebuie sa invete si sa se adapteze unui astfel de sistem, sa ii adopte valorile si, prin el, sa se dezvolte, participand la insasi dezvoltarea propriei comunitati. Asadar, atunci cand vorbim de om, vorbim, implicit, si de societatea din jurul lui, dar si de felul cum el socializeaza cu semenii sai.

Exista multe definitii a ceea ce inseamna socializarea, insasi omul fiind definit de catre filosofi prin acest termen – ca animal social. Totusi, ce inseamna, propriu-zis, socializarea? Sa fie, oare, vorbitul cu vecinii despre mici complezante? Schimbul de replici cu un coleg? Poate simpla prezenta a unui individ intr-un grup social? Sau, intr-un mod mai idilic, sentimentul de a nu fi singur, dat prin simpla comunicare, vorbita sau nu, cu alti oameni?

Raspunsul este unul destul de ambiguu, fiecare interpretandu-l in propriul fel. Exista, chiar, doua ramuri ale stiintei care studiaza fenomenul socializarii, unul fiind, desigur, sociologia, iar al doilea Psihologia Sociala. Asa cum bine te-ai obisnuit din articolele noastre, vom insista asupra socializarii din punctul de vedere al efectului sau asupra psihicului unei persoane, al unui copil.

Asadar, ce reprezinta socializarea pentru un copil? Exista doua idei fundamentale care guverneaza aceasta stiinta:

1. Nimic nu exista care sa nu fie influentat si conditionat social
2. In societate, absolut totul are corespondente psihologice

Desi unii autori si psihologi considera ca socializarea primara – cea care cuprinde invatarea de la ceilalti a limbajului, normelor si valorilor – se desfasoara in primii ani de viata, tind sa cred ca aceasta se intinde pe o perioada mai lunga, uneori chiar si la varste mature. Normele si valorile unei societati pot fi intr-o continua schimbare, uneori chiar schimbandu-se insasi societatea. Asadar, adolescentii, luand contact cu microgrupuri noi, trec printr-o forma de socializare primara, in care invata regulile, normele si valorile acestora.

Socializarea secundara este si ea prezenta in viata adolescentilor. Orientata spre realism, mai mult decat spre idealism, aceasta este reprezentata de adaugarea unor idei noi la cele deja invatate in primul stadiu. De exemplu, daca intr-o prima instanta un adolescent invata ca trebuie sa fie obedient fata de parinti si profesori, prin socializare si intalnirea unor alte modele, va invata ca, uneori, si acestia gresesc si ca trebuie sa isi sustina propriile cauze, chiar daca asta inseamna un conflict cu „autoritatile”.

Socializarea anticipativa este, insa, predominanta pentru adolescenti. Ea continua pana tarziu, in tanara maturitate, si este reprezentata de asimilarea unor norme si valori pentru ca persoana in cauza sa isi poata crea un rol social, un statut, pentru a se putea integra in cadrul organizational sau institutional dorit. De exemplu, alegerea unui drum profesional este, adeseori, facuta datorita socializarii, datorita mediului din jurul unui tanar, ca influenta a parintilor sau a prietenilor. Desi socializarea este, in general, un aspect necesar in viata oricarui om, socializarea anticipativa poate conduce, de multe ori, la conflicte interioare. Astfel, un tanar influentat prin socializare in alegerea unei meserii, care, insa, nu este in acord cu valorile sale morale, va renunta, intr-un final, la ea, sau va obtine rezultate mediocre. Puteti citi despre acest subiect in articolul „Vreau sa-mi aleg singur cursul vietii”.

Resocializarea este mai rar intalnita, insa prezenta, de asemeni, in viata adolescentilor. Astfel, aceasta este reprezentata de momentul cand acesta isi va asuma o noua pozitie sociala, fiind nevoit sa invete noi reguli, conduite si valori.

Familia este principalul agent de socializare, atat pentru copilul de varste mici cat si pentru adolescent. Exista, insa, alti cinci factori, la fel de importanti: grupul de prieteni (peer group), scoala, locul de munca, mass-media si statul.

Importanta socializarii este una cruciala pentru dezvoltarea oricarui om. Prin ea, un copil invata sa devina un om complet, adaptat vietii si normelor grupurilor din care face parte. Fiinta umana, bruta, este in esenta sa animalica. Ea poate fi slefuita doar prin intermediul contactelor cu alti membri ai unor grupuri, comprtamentul structurandu-se conform cerintelor acestora. Ea dezvolta constiinta si responsabilitatea propriilor fapte, maturitatea si adaptarea la viata de zi cu zi.

Normele, traditiile, valorile, modurile de viata si conceptiile se transmit doar prin socializare, fiind necesare pentru o integrare a individului in grupurile din care face parte. Asadar, socializarea este acel proces prin care un copil deprinde gandirea, normele, valorile, modalitatile de participare la viata sociala, rationalizarea posibilelor consecinte, responsabilitatea si, intr-un final maturizarea.

Socializarea influenteaza personalitatea, transformand-o, conturand-o si ajutand-o sa se adapteze. La randul ei, personalitatea influenteaza socializarea, astfel construindu-se un premanent schimb intre cele doua.

De ce este important ca un adolescent sa socializeze? Deoarece prin acest lucru el va deveni un om complet, capabil sa se descurce pe cont propriu.

Totusi, socializarea nu se rezuma doar la atribute morale ci cuprinde si o arie mai larga, ce este adeseori folosita in sistemele de invatamant moderne. Astfel, prin studierea relatiilor sociale si a efectelor acestora asupra noastra, a aparut teoria invatarii sociale. Despre invatarea sociala am discutat, pe scurt, in articolul „Tipurile de invatare si aplicarea lor in viata de zi cu zi”, insistand, insa, pe aspectul scolar. Totusi, socializarea, asa cum am precizat mai sus, ajuta la invatarea mult mai multor lucruri.

Asadar, invatarea prin socializare poate fi folosita cu succes pentru a „dezvata” un adolescent de orice obicei rau, pentru a il ajuta sa inteleaga mai bine unele notiuni si pentru a il face sa isi depaseasca propriile limite. Cu ajutorul intuitiei si rabdarii, prin socializare, orice parinte poate fi un ghid in viata pentru adolescentul sau.

Studiile au demonstrat ca o informatie este mult mai usor asimilata de catre un tanar, daca inainte de aceasta el a participat la o rutina intr-un cadru social. Mai practic spus, inainte de a trimite copilul la lectii, este bine sa il lasati sa iasa afara, cu prietenii, pentru o ora sau doua. In ciuda acestor studii, este des intalnita practica prin care parintii interzic copilului sa socializeze cu prietenii lor, inainte de a isi termina temele, pentru ca, mai apoi, sa se planga de dezinteresul scolar al acestora.

Deseori confundate, exista diferente intre status si rol social si, desi pare greu de conceput pentru parinti ca un adolescent sa aiba aceste doua atributii in afara familiei, ele exista si participa la constructia personalitatii lui.

Statusul este reprezentat de locul pe care il ocupa o persoana, intr-un sistem, la un moment dat. De exemplu un adolescent este, intr-un sistem familial, fiul parintilor lui. Uneori, statusul sau este de subordonat al acestora. Alteori, de egal. In sistemul scolar, adolescentul este elev. Pentru prietenii sai, el poate fi „prieten bun” sau, poate, lider. Initial, termenul „status” a fost folosit pentru desemnarea prestigiului social. Acum, insa, el este folosit pentru a determina si alte incadrari ale unei persoane, in diferite alte sisteme. Totusi, adeseori, se foloseste sub forma initiala.