Sarcina pe saptamani

1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31 32 33 34 35
36 37 38 39 40 41 42





Diorama Marea Neagră

Balenă cu aripioare lungi

Pasărea Paradisului

Cerb atacat de lupi

Despre Muzeul Antipa

Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa

Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa

Muzeul „Antipa”, reinventat la 100 de ani

Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa”, cel mai mare muzeu zoologic din țară, este rezultatul unui complex proiect de reorganizare a expoziției de bază, a spațiilor adiacente precum și a serviciilor oferite publicului.

Fondat în anul 1834, Muzeul a constituit de-a lungul existenței sale un punct de maxim interes atât pentru specialiști, fie ei romani sau străini, cat si pentru toate categoriile de vizitatori.

Prin patrimoniul său deosebit, prin expunera moderne din sălile de expoziţie, dar și datorită echipei de cercetători şi muzeografi - specialişti recunoscuţi în lumea ştiinţifică şi culturală prin studiile publicate şi colecţiile constituite sau îmbogăţite - „Antipa” este una dintre cele mai importante instituţii de cercetare din Romania, dar si cel mai popular Muzeu romanesc. Ceea ce a făcut însă din „Muzeul de la Şosea” un pionier al muzeologiei românești și internaționale a fost conceptul de prezentare dioramatică a exponatelor, folosit pentru prima dată în lume de către autorul acestuia, Dr. Grigore Antipa. Deschis in sediul actual la 24 mai 1908, în prezenţa Regelui Carol I însoţit de Regina Maria şi a unor importante personalităţi ale lumii ştiinţifice, culturale şi politice de atunci. Îşi întregeşte titulatura, în anul 1933, când Majestatea Sa Regele Carol, în alocuţiunea rostită la 23 mai, cu ocazia sărbătoririi a 100 de ani de la infiinţarea primului Muzeu Naţional din Bucureşti, la 40 de ani de la organizarea colecţiilor zoologice şi la 25 de ani de la deschiderea Muzeului în sediul actual, spunea:„ Muzeul acesta este una din instituţiile de cultură ale României cu care ne putem făli şi care a dus bunul renume al ţării noastre peste graniţe. Vă aduc astăzi, la această sărbătorire, mulţumirile Mele cele mai calde-mulţumiri la care sunt convins că se uneşte întreaga suflare culturală a României şi spre a vă da un semn vădit al acestei mulţumiri, am hotărât că de astăzi înainte acest muyeu va purta numele „Dr. GRIGORE ANTIPA”

Dioramele existente, realizate prin mijloacele disponibile în acea vreme, rămân ca modele de referință şi ca metodă de expunere intr-un muzeu, îmbinând cu succes atât piese naturalizate, elemente artistice si compozitionale de actualitate pentru perioada realizarii lor.

Noul concept de reorganizare a muzeului consta in optimizarea functionalitatii spatiilor de vizitare si in modernizarea acestora, prin dotari conforme standardelor internationale, respectand totodata şi regulile muzeologice, care stau la baza etalării şi conservarii patrimoniului dintr-o expozitie.

In prezent, noua expunere permanenta a Muzeului reprezinta mai mult decat o însiruire de piese sau vitrine, cei care ne calca pragul fiind pusi in fata unor noi provocari, a unor noi experiente.

Prin noua expunere publica, Muzeul „Antipa” îşi propune sa devina o alternativa permanenta in informarea stiintifica si culturala a publicului dar, si un loc de relaxare si petrecere activa a timpului liber.

Proiectul vizeaza cresterea interesului publicului pentru ceea ce inseamna muzeul ca institutie in societatea moderna si implicit cresterea numarului de vizitatori de toate varstele si categoriile. In acest context, Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa” poate săse considere un partener valabil pentru toate institutii similare din Europa, relocându-se in peisajul muzeografic românesc prin metode noi de etalare a patrimoniului şi de comunicare complexă cu publicul vizitator.

Conceptul propus are un caracter piramidal, prezentând publicului viaţa de pe Terra, cu aspectele ei macro- şi microscopice. Cele trei nivele urmăresc însă si o gradare în prezentarea detaliilor structurale şi functionale ale lumii vii. Astfel, la subsol, vizitatorii pot vedea speciile de animale din fauna autohtona „surprinse” în habitatele lor naturale, având acces la informaţii referitoare la interactiunea acestora cu mediul de viata, gradul de periclitare al unora dintre ele, relatiile intra- şi interspecifice dintre specii. La parterul expunerii vizitatorii au posibilitatea de a cunoaste specii din fauna Lumii, prezentate in condiţiile specifice bioregiunilor cărora le aparţin, dar si unul dintre cele mai importante exponate – primul exemplar al unui schelet de Deinotherium, descoperit la Mânzaţi, de către Prof. Gregoriu Sctefănescu. La etaj publicul poate „pătrunde” în structurile interne ale celulelor, şesuturilor şi organelor având prilejul să se informeze cu privire procesele genetice care stau la baza reproducerii şi diversităţii lumii vii. Pe toate cele trei nivele de expunere sunt prezente materiale complementare de tipul textelor explicative, accesibile si de larg interes pentru public. Alaturi acestea este expus un bogat material grafic si fotografic, care completeaza informatia scrisa pe panouri sau postata pe display-ere.

Interacţiunea publicului cu informaţia asociata salilor, dioramelor, vitrinelor si pieselor fac din vizitarea la „Antipa” o modalitatea independentă, facilă şi plăcută de informare ştiinţifică. Programele publice, proiectele dedicate familiilor, elevilor şi adultilor, evenimentele interactive şi interdisciplinare, toate cu rolul de a face accesibil mesajul stiinţific, reprezintă respectarea angajamentului nostru faţa de public căruia, îi promitem cu fiecare vizită, o experienţă de neuitat.

Dr. Grigore Antipa, inventatorul dioramelor

Grigore Antipa fiul avocatului Vasile Antipa şi al Zoiţei Nicolau s-a născut la Botoşani în ziua de 7 decembrie 1867. A copilărit în casele părinteşti din Strada Harapului (în prezent Bd. Eminescu), adresă la care astăzi, există Casa Sofian construită ulterior de către cei care au cumpărat vechile case Antipa. La vârsta de numai doi ani, Grigore Antipa a rămas orfan de tată. Grija creşterii şi educării lui Grigore şi a fratelui său Nicolai Leon au rămas în seama mamei (Zoiţa Antipa) pe care mai târziu, cei doi fii o apeciau că a fost o femeie “inteligentă, înţeleaptă, bună şi sfântă” ; peste alţi patru ani Grigore a rămas orfan şi de mamă. Moş Panaite-unchiul de mamă a devenit tutorele celor doi băieţi.

Ca şi fratele său, Grigore Antipa a urmat cursurile şcolii lui Ion Mărgineanu (casa Goilav), iar în toamna anului 1878 a fost înscris la Institutul Academic din Iaşi, considerat pe atunci cel mai bun liceu din Moldova. A făcut parte dintre tinerii care frecventau “Societatea de Medici şi Naturalişti” precum şi “Muzeul de Istorie Naturală”, înfiinţate de către Dr. Iacob Stanislau Cihac şi Mihai Zotta, unul dintre primii naturalişti români.

Pe toată perioada studiilor liceale, întocmai ca şi fratele său, Grigore Antipa a avut şansa de a fi elevul unor dascăli deosebiţi, dintre care însă, Grigore Cobălcescu a avut o influenţă deosebită. Grigore Antipa a susţinut examenul de bacalaureat în 1885, iar în toamna aceluiaşi an s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe şi Medicină a Universităţii din Iaşi, la secţia de Ştiinţe Naturale.

Convins de fratele său Nicolai, Grigore întrerupe cursurile universităţii ieşene şi pleacă împreună cu acesta la Jena, unde devine timp de şase ani, elevul conştiincios al celebrului profesor Ernst Haeckel, înfocat susţinător al teoriei evoluţioniste şi fondatorul Muzeului Filetic, la a cărui dotare cu exponate avea să contribuie şi Grigore Antipa, în calitate de director al Muzeului Naţional de Istorie Naturală din Bucureşti.

În anii petrecuţi la Jena, în laboratorul lui Haeckel, Antipa s-a împrietenit cu unii dintre cei mai celebri biologi ai vremii precum: Arnold Lang şi Willy Kükenthal, Fridtjof Nansen, Oskar Hertwig etc., personalităţi de la care Grigore şi fratele său au deprins tainele cercetării ştiinţifice. La Jena au auzit cei doi tineri cercetători botoşeneni pentru prima dată îndemnul permanent de a observa, de a medita şi apoi de a concluziona. Cu siguranţă că, atunci si-au format cei doi tineri studenţi români deprinderile care mai târziu i-au ajutat să devină oameni de ştiinţă: “analiză şi sinteză, inducţie şi deducţie“.

În toamna lui 1888, Haeckel i-a propus lui Grigore Antipa să facă un stagiu de cercetare de câteva luni la Staţiunea Zoologică de la Villefranche-sur-Mer, sub îndrumarea lui Carl Vogt şi în compania nu mai puţinilor cunoscuţi zoologi: profesor Semper (exploratorul faunei marine din Filipine), profesor Korotneff din Kiev (directorul Staţiunii Villefranche), Du Plessis din Elveţia, Bolles Lee din Marea Britanie şi Henry Ward din Statele Unite ale Americii. Aici a lucrat alături de alţi câţiva talentaţi cercetători tineri printre care şi românul Paul Bujor (devenit ulterior profesor universitar la Iaşi). Alături de viaţa pasionantă de cercetător de la Staţiune, întâlnirile la Monaco cu Principele Albert, cu ocazia amenajării Muzeului Oceanografic şi al Acvariului de aici, au fost hotărâtoare în alegerea de către Grigore Antipa a oceanografiei ca domeniu de cercetare. De altfel, principele Albert de Monaco este cel care l-a îndemnat pe Grigore Antipa să înceapă studiul complex al Mării Negre. În drum spre ţară, după încheierea stagiului, Grigore Antipa s-a oprit două luni la Paris pentru a vizita muzee şi institute biologice şi pentru a asculta cursuri la prestigioasa universitate Sorbona.

Reîntors la Jena, în toamna anului 1889, Grigore Antipa, fascinat de fauna adusă de Kükenthal dintr-o expediţie din insulele Spitzbergen şi Frantz Josef, acceptă cu bucurie şi interes propunerea de a pleca într-o expediţie în Insula Helgoland. Acolo l-a cunoscut în anul 1890 pe marele naturalist Heincke, care alături de Möbius studia peştii şi pescăriile din Marea Nordului. Acestă întâlnire a fost cu siguranţă crucială pentru cariera lui Antipa, care avea să-şi dedice mare parte din viaţă studierii peştilor, pescuitului şi pescăriilor din România.

La 9 martie 1891 Grigore Antipa şi-a susţinut examenul de doctorat, Ernst Haeckel acodându-i menţiunea summa cum laude, pe care nu a acordat-o decât de trei ori în cariera sa. Un an mai târziu, fiind încă în Jena, Grigore Antipa a fost vizitat de către Dimitrie Sturdza, cunoscut academician şi istoric român, la acea vreme ministru al Culturii şi Instrucţiei Publice. Haeckel i l-a prezentat pe pe „micul şi grăsunul Antipa - un băiat extrem de înzestrat şi drăguţ”. Apoi l-a recomandat lui Anton Dohrn, întemeietorul şi directorului Staţiunii Zoologice din Napoli, instituţie la care Antipa şi-a început activitatea la 14 februarie 1892. La Staţiunea din Napoli Antipa a întreprins o serie de studii de zoologie şi embriologie care-i vor îmbogăţi lista de specii nou descrie în ştiinţă, precum cele două meduze Capria sturdzi şi Lucernaria waltheri.

În august 1892 după stagiul la Napoli, Antipa s-a reîntors în ţară. Ajuns acasă, Grigore Antipa îi face o vizită lui Sturdza rugându-l să-i faciliteze o întâlnire cu regele Carol I în vederea înmânării unui memoriu dedicat “introducerii pisciculturii raţionale în apele României” . Impresionat, suveranul l-a prezentat pe Antipa miniştrilor prezenţi şi l-a recomandat lui Petre Carp (ministrul Agriculturii şi Domeniilor) pentru ocuparea postului de director general al Pescăriilor Statului, lui Take Ionescu (ministrul Cultelor) pentru funcţia de director al colecţiilor zoologice din cadrul Muzeului de la Universitate şi generalului Ion Lahovary (ministru de Război) pentru a-i permite îmbarcarea pe navele militare care plecau pe Marea Neagră.

Cum promisiunile miniştrilor s-au transformat în scurt timp în realitate, la nici 25 de ani, Antipa preia conducerea Pescăriilor Statului, unde va rămâne director până în 1914, şi directorul Secţiei de Zoologie a Muzeului în ziua de 1 aprilie 1893.

Intr-una din conferinţele susţinute la Radio România în anul 1934, Grigore Antipa, abordând subiectul legat „Despre rostul, organizarea şi activitatea Muzeului Naţional de Istorie Naturală din Bucureşti” spunea: „Muzeele de ştiinţe, moderne, ca o consecinţă a desvoltării lor istorice au dar astăzi rolul a îndeplini următoarele 3 funcţiuni fundamentale:

  1. Ca Institute de cercetări ştiinţifice, pentru înaintarea ştiinţei pure şi aplicate.
  2. Ca Depozite de colecţiuni, conservate, clasificate şi rânduite astfel ca să poată servi la orice moment ca material documentar şi de cercetări ştiinţifice.
  3. Institute de popularizare prin colecţiuni publice însoţite de preparate, modele şi explicaţiuni şi alese astfel încât să poată servi necesităţilor învăţământului cât şi răspândirii ştiinţei în marile mase populare.”
Direcţiile de existenţă şi evoluţie stabilite de Grigore Antipa pentru Muzeul de la Şosea sunt valabile şi astăzi pentru orice instituţie muzeală, indiferent de specificul ei. Elaborarea principiilor de organizare a muzeelor, ca şi ideile valoroase legate de activităţile specifice acestor particulare instituţii de ştiinţă, cultură şi educaţie, au făcut ca numele lui Grigore Antipa să fie asociat cu calificativul de întemeietor al muzeologiei moderne.

Grigore Antipa a murit la 9 martie 1944. El şi-a înscris numele în ştiinţa şi muzeologia românească nu doar prin lucrării specifice acestor domenii ci şi ca excelent analist al vieţii sociale, politice şi economiei româneşti a vremurilor în care a trăit, ocupând un binemeritat loc în lista inventatorilor lumii, ca realizator al dioramelor şi ca autor al teoriei dioramatice de expunere a preparatelor zoologice într-un muzeu de istorie naturală.