Sarcina pe saptamani

1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31 32 33 34 35
36 37 38 39 40 41 42




Articole job-ul de parinte
  Tulburari de atasament parental  
  Internet sigur pentru copii  
  Memorii de la copilul tau  
  Raul de miscare  
  Meseria de parinte  
  Ce mananca copiii  
  Siguranta copilului in masina  
  Schema de vaccinare  
  Probleme la scaunul de masina  
  Cum alegem incaltamintea copiilor  
  Fluorul si Dintisorii Copilului  
  Ce temperament are copilul tau?  
  Dormind impreuna cu copilul tau  
  Copiii și emoțiile lor negative  
  De ce bebelusii nu ar trebui sa doarma singuri  
  Problemele copilului fara un parinte  
  Animalele de casa cresc imunitatea copiilor  
  Cladeste imunitatea copilului tau  
  Argumentele pro si contra suzetelor  
  5 fraze periculoase  
  10 lucruri sa le spui copilului  
  Toate scuzele  
  Etape de dezvoltare ale vorbitului pe luni  
  Etape cheie in dezvoltarea copilului  
  Bebelusii sunt extraordinari  
  Minciuna, moralitatea si varsta copilului  
  Un copil agresiv! De ce?  
  Tu ce stil parental ai adoptat?  
  Rolurile tatilor in familie  
  Legatura tata - bebelusul  
  Parinti si copii: momentul separatiei  
  Diferenta de varsta dintre frati  
  Scapa-ti copilul de obiceiurile rele!  
  Importanta relatiei cu tata pentru femei  
  Rolurile de sex si gen  
  Rolul tatalui in dezvoltarea psihologica  
  Educatia bazata pe dragoste  
  Copiii si notiunea de bani  
  Comunicarea dintre tata si copil  
  Cele 5 mesaje ale educatiei pozitive  
  Concediul paternal si influenta acestuia  
  Stadiile dezvoltarii limbajului  
  Obiectivele educatiei antreprenoriale  
  Voi reusi sa fiu o mama buna?  
  Prietenii imaginari ai copiilor  
  Metodele unei educatii antreprenoriale  
  Imbunatatirea comunicarii dintre tine si copil  
  Asa mama... asa fiica!  
  Ascultarea si revolta la varste fragede  
  Tatal si importanta lui in viata sotiei gravide  
  Este copilul influentat de starea mamei?  
  Am nevoie de un model pozitiv!  
  Noi metode de a micsora incapatanarea copiilor  
  Inteligenta emotionala  
  Nevoile de baza ale copilului  
  Copiii crescuti doar de mama  
  Baiatul mamei  
  Cum sa faci fata si carierei si copilului  
  Copiii crescuti de tata  
  Limbajul corpului  
  Si copiii au voie sa greseasca  
  Sfantul Valentin pentru parinti  
  Semne ca aveti un copil supradotat  
  Invata-ti copilul sa isi exprime emotiile  
  Probleme pe termen lung cu copiii adoptati  
  Relatia cu restul rudelor  
  Comunicarea cu un copil adoptat  
  Cand sotul nu vrea copilul  
  Inconstanta in comportament  
  Ce nu vor parintii sa auda  
  10 metode prin care sa iti pastrezi tonul calm  
  De ce femeile sunt marginalizate  
  Ce e bine pentru noi sau pentru ei?  
  Efectele aparitiei unui copil nou  
  O imagine de sine sanatoasa  
  Influenta televizorului asupra copiilor  
  Educa-ti copilul sa vrea mai mult  
  Cum sa te faci inteles de copil  
  Un copil problema  
  Atasamentul parental  
  Crizele de dezvoltare  
  Semne ca bebelusul tau te iubeste  
  Autocontrolul la copii  
  Parintii chinezi  
  Educatia sexuala a copiilor  
  Parintii arabi  
  Intrebarile dificile ale copilului  
  Parintii hispanici  
  Parintii Scandinavi  
  Parintii Africani  
  Parintii Britanici  
  Parintii Australieni  
  Autoritatea parintilor vs educatia copiilor  
  Importanta meselor in familie  
  Copiii platesc pentru greselile parintilor?  
  Parinte sau prieten  
  Obedienta la copii  
  Nu-mi place prietena baiatului  
  Copilul meu fura! Ce sa fac?  
  Talentele vs Alegerea Carierei  
  Se poate modela personalitatea copiilor?  
  Bias-urile cognitive  
  Teoria mintii  
  Stima de sine la copii  
  Autonomia copilului  
  Copil agresor sau victima?  
  Ce facem cand se lovesc copiii?  
  Cum te percepe copilul  
Cum te percepe copilul tau

Felul cum te percepe copilul tau iti poate spune daca va avea probleme psihologice

Salut copil

Fiecare dintre noi vede si percepe lucrurile in mod diferit. Intensitatea trairilor, desi asemanatoare, poate inregistra o mare discrepanta atunci cand e privita din puncte diferite de vedere. Din aceste considerente, fiecare traieste dupa propriile sale valori, ajungand a intelege strict ceea ce i se potriveste siesi, ca experiente personale inmagazinate pana in prezent. („Teoria mintii: cum putem intelege ce e in mintea copiilor nostri”)

Felul in care percepem o situatie sau o persoana isi poate lasa amprenta vreme indelungata asupra psihicului nostru. Probabilitatea ca un copil sa fie marcat profund de astfel de trairi este si mai mare. Acest lucru se datoreaza in principal faptului ca, la varste fragede, copiii nu si-au explicat singuri inca multe aspecte ale vietii. De fapt, nici nu aveau cum, ori pentru asta este timp destul, pe cand vor mai creste si vor ajunge sa priceapa si sa perceapa cu o maturitate intelectuala si emotionala cat de cat acceptabila. („Am nevoie de un model pozitiv!”)

Pe cine privesc copiii drept prim model de urmat in viata?

Asa cum era si de asteptat, parintii sunt cel mai la indemana model de urmat in viata pentru copiii lor. Timpul petrecut impreuna cu acestia este unul esential, crucial pentru viitoarea dezvoltare socio-emotionala a celor mici. Acestia din urma, traind intr-un mediu creat de catre parinti, ii urmaresc cu mare interes pe adulti. De la ei, copiii isi formeaza o prima perceptie despre viata.

Pe baza acestor considerente, parintele trebuie sa dea dovada de multa inteligenta, astfel incat, ca si formator, sa isi pastreze calmul in situatiile in care acest tact se impune. Parintele adult este vazut de catre copil ca un zeu, care poate fi bun, sau poate fi rau. In functie de cum ii satisface placerile si nevoile copilului, cel mic il va vedea ca pe un personaj din basme: fie erou, fie personaj negativ.

Pentru cei mici, parintii sunt persoanele care le asigura tot ceea ce au nevoie: casa, masa, siguranta, afectiune, educatie si protectie. Niciunul dintre aceste aspecte nu este de neglijat. Din contra, parintele e dator sa se ingrijeasca de toate, concomitent, fara a amana satisfacera vreunei nevoi a copilului, caci toate-si au rostul lor, in vederea unui bine mai mare, cel al implinirii totale a micutului.

Ce trebuie sa faca un parinte

Ca adulti, uneori, responsabilitatea poate apasa greu pe umerii nostri. Acum, ajunsi parinti, nu mai avem cum sa ne sustragem de la treaba. „As vrea” s-a transformat in „trebuie”, desi nu prea ne convine aceasta ingerinta din viata noastra.

Ne vedem, asadar, raspunzatori nu doar pentru propria existenta, ci si de cea a copilului, care inca nu se poate descurca de unul singur. Asa cum, la randul nostru, cand am fost de varsta lui, am fost sustinuti din toate punctele de vedere de parinti, de acelasi devotament trebuie sa dam si noi acum dovada. Mai mult, daca, in copilaria noastra, scenariul nu a fost prea roz, avem sansa sa ne implinim prin proprii copii, sa facem ca, macar pentru ei, sa fie mai bine.

Fericirea copilului se multiplica prin ochii parintilor sai. Impliniti si fericiti ca au putut sa isi vada puiul bucuros si radios, alaturi de micut, parintii copilaresc a doua oara. Ca familie, daca totul merge bine, fiecare membru este implinit, nimic nu v-ati putea dori mai mult. Astfel, pentru binele comun al familiei, ca grup social primar, conlucrati impreuna cu partenerul de viata si investiti in copilul dumneavoastra. Practic, ii asigurati acestuia un viitor, etapa din viata in care va ajunge sa va multumeasca si sa va aprecieze si mai mult pentru toate sacrificiile pe care le-ati facut pentru bunastarea lui.

Prin modul in care se comporta nu doar in familie, ci si in societate, parintele trebuie sa fie un exemplu pentru copilul sau. Acum, ca mintea micutului inmagazneaza tot, precum un burete, parintele trebuie sa aiba o atentie sporita. Orice greseala, copilul o va inregistra si o va aplica ulterior si el. Daca ati zis sau ati facut ceva necugetat, fiti siguri ca micutul dvs. a luat aminte, chiar daca, pe moment, nu da semne ca ar fi priceput. In viitor, nici nu va veti astepta la asemenea reactii din partea lui, cand va va replica cu „de la tine am invatat!” Atunci, ca parerile de rau vor fi cam tarzii, nu veti mai avea nimic altceva de facut decat sa inghititi in sec si sa va doriti sa fi procedat cu totul altfel fata de cum ati facut-o initial.

Ce nu trebuie sa faca un parinte

Cu siguranta, va doriti ca propriul copil sa ajunga un om responsabil, pe care sa se poata conta. Pentru asta asigurati-va mai intai ca, atunci cand copilul dumneavoastra are nevoie de parintii sai, ei vor fi intotdeauna acolo. Nu va scuzati ca sunteti prea ocupati, caci timpul nu poate fi cumparat atunci cand este insuficient pentru propriul copil. Desi va consolati cu gandul ca, oricum, tot ceea ce faceti este spre binele sau si al familiei dumneavoastra, acest scop nu va fi atins daca cel mic va intelege gresit, daca percepe ca nu merita dragostea si atentia dumneavoastra. E de preferat sa petreceti momente de calitate, in familie, decat sa cumparati aceste clipe pretioase cu bani, cu cadouri, sau cu mici atentii, pe care, oricum, copilul nu pune asa mare pret. In viata, amintirile nu se rezuma doar la cifre, la cat mai multe zerouri. Daca cel mic va intelege ca, pentru mami si tati, banii sunt mai importanti, nu va invata niciodata sa ii aprecieze, ci se va afla intr-o continua competitie cu ei. Copilul va vedea in bani niste rivali la afectiunea propriilor parinti. Nu, el nu va sta sa se gandeasca pentru ce ati facut rost de banii respectivi. El va intelege doar ca, din cauza lor, dvs. l-ati neglijat, l-ati pasat de la o bona la alta. Astfel, el se va simti respins, nedorit de propria familie.

Hiperprotectivitatea parintilor excesiv de grijulii poate afecta latura emotionala a copilului. Acesta se va percepe ca fiind incapabil de reusita, fugind astfel de ea, din cauza fricii de esec. Nu va indrazni sa incapa niciun proiect nou, caci mereu se va afla sub asediul temerii nefondate, insuflate in mod indirect tot de catre parinti. De ce? Pentru ca, prin cocoloseala, parintii i-au intarit nesiguranta in propriile forte. In schimb, la polul opus, parintii care ii acorda prea multa libertate copilului, vor gresi. Acest tip de copil va fi un teribilist, care nu se va gandi la consecinte, ratand astfel imaginea de ansamblu, care poate implica factori cu grad crescut de risc. Asadar, fiti moderati in libertatea pe care le-o acordati copiilor, nici prea stricti, dar nici prea delasatori. („Cum reactionam cand se lovesc copiii”)

Cum vad copiii lucrurile

Pentru cei mici, lucrurile sunt transant de simple. Fie au niste parinti, dupa aprecierea lor pur subiectiva, „buni”, fie nu. La cei mici, nuantele de gri sunt excluse. Impulsivi, nu contorizeaza si trecutul, acea parte din viata care s-a sedimentat tot datorita aportului adus, in principal, de catre parinti.

Nonsalanta cu care copiii spun lucrurilor pe nume este adesea dureroasa pentru adulti. Doar ei stiu cat au tras de ei insisi pentru a ajunge la liman, pentru a iesi cu fiecare socotela bine, asa incat sa profite intregii familii. Cu toate astea insa, din relatarile copilului, parintele isi poate face o imagine cu privire la modul in care este el perceput de catre copil. Astfel, daca ar fi cazul, adultul s-ar putea reorganiza, atat timp cat inca mai poate sa schimbe ceva in relatia sa cu cel mic. Cat inca se mai poate salva ceva, trebuie sa se intervina activ, pentru a corecta acele goluri care mai pot fi umplute in viata copilului, in special cea emotionala.

Un parinte tot timpul grabit, nervos si ingandurat, nu va fi prea dorit de catre copil. Micutul va prefera sa intreprinda acele activitati care se pot efectsu atunci cand parintele stresat nu este prin preajma. Cei mici nu inteleg viata oamenilor mari, asa ca nu au nicio idee de grijile adultilor. In fond, asta nici nu trebuie sa ii preocupe pe ei, caci din acest motiv se zbat mami si tati, pentru ca cel mic sa nu resimta nicio problema. Totusi, nervozitatea dvs. s-ar putea transmite la copil. Agitandu-l si pe el, nu veti rezolva decat sa il tulburati psihic, riscand a-i produce traume puternice, durabile, care greu mai pot fi reprimate, chiar si cu ajutor specializat in acest sens.

Violenta domestica este o alta problema spinoasa in viata de familie. Cuplurile cu un trecut violent, au ajuns sa isi marcheze pe viata copilul. Acesta, ajuns la randul sau adult, in numeroase cazuri, s-a dovedit a fi incapabil de a lega o relatie sentimentala. Paintii se trezesc astfel blamati pentru insuccesul emotional al copilului lor, care a fost martorul la toate scenele agresive dintre parinti. Mai mult, tema copilului va creste, ferindu-se nu doar a discuta cu dvs., parinte violent, sau chiar agresor, ci nici nu va veni sa va solicite ajutorul, sfatul, atunci cand va avea nevoie de el. Riscati astfel sa va indepartati din viitoarea viata a copilului inca din momentul comiterii faptelor necugetate vis-a-vis de propia familie. („Violenta verbala este tot o forma de violenta!”)

Una dintre cele mai grave tulburari comportamentale inregistrate in randul copiilor este ADHD-ul, deficitul de atentie. Copilul care se confrunta cu asa ceva este tot timpul agitat, nerabdator, miscandu-se de colo-colo, mereu parca pe fuga, de parca l-ar urmari cineva de care incearca sa scape. Printre cauzele acestei boli, se numara si comportamentul parintilor, care au reusit „performanta” de a-si imbolnavi copilul cu actiunile lor stresante. La nivelul psihiclui, copilul este mult mai instabil decat un adult. Cel mic nu si-a format inca propriile metode de a lucra cu durerea, fizica, dar mai ales emotionala. Vulnerabil, fara nimeni care sa il observe, copilul se va interioriza si va ajunge sa nu-si mai poata exprima propriile sentimente. Astfel, se blocheaza dialogul nu doar dintre parinte si copil, ci si pe cel al copilului in raport cu ulterioarele persoane cu care ar urma sa intre in contact in anii care vor mai veni. („20 de mituri din jurul ADHD-ului”)