Stress-ul de a vorbi in public

Tehnici pentru managementul stress-ului de a vorbi in public

Rosul unghiilor

Indiferent de domeniul de activitate, zilnic, suntem nevoiti a schimba pareri cu oamenii cu care intram in contact. Ne vedem pusi, asadar, in fata unor interlocutori pe care fie trebuie sa ii abordam, fie ne atrag chiar ei in discutiile lor. Astfel, pe baza unei participari active, se realizeaza comunicarea, ca proces cognitiv. Fara ea, relatiile interumane ar fi aproape imposibile. Tocmai de aceea, trebuie sa acordam o atentie sporita modului in care ne transmitem ideile. Tehnicile de comunicare pot fi imbunatatite, in timp, prin exercitiu repetat. Capatand experienta in acest domeniu, vom putea sustine atentia unei audiente vaste, vreme indelungata.

Bineinteles, nimeni nu se naste un bun orator. Nu va imaginati, asadar, ca darul de a vorbi frumos nu se poate modela. Ca orice talent, el trebuie intretinut, pentru a nu se risipi. In momentul in care va veti maiestri in arta de a tine un discurs, veti fi pregatit/a sa va expuneti ideile intr-o maniera care nu doar sa starneasca interesul publicului, dar sa il si captiveze pe acesta.

Ce este frica de a vorbi in public?

Din nefericire insa, nu toti dintre noi se descurca la acest capitol. Desi ne-am dori, unii dintre noi se vad incapabili de a prezenta cursiv, de la inceput pana la final, un discurs. In pofida faptului ca, inainte de expunerea propriu-zisa, majoritatea exerseaza acasa, odata ajunsi pe scena, tracul apare inevitabil. Mai mult, persoana care deja a constientizat faptul ca are aceasta problema, va resimti emotii suplimentare. Astfel, respectivul orator se va gandi tot timpul la un eventual esec si la iminenta sa. Frapat de gandul ca se va face de rusine, ca va fi luat in deradere de catre publicul sau, nu va mai reusi sa se concentreze la ce are de spus. In schimb, atat la nivel fizic, cat si psihic, va resimti unele stari de tulburare, care vor face imposibila continuarea discursului.

Frica este o emotie intalnita la toate persoanele. Indiferent de gradul acestora de dezvoltare, ori de maturizare, frica exista. Desi prezenta mai des decat ne-am fi asteptat, ea nu este intotdeauna reperata cu usurinta. Asta deoarece unele persoane reusesc sa o mascheze, sa o ascunda. Cei care au atins aceasta performanta, mai intai, au avut de lucru cu propriul sine. A iti invinge frica, indiferent de natura ei, presupune parcurgerea unei munci de lamurire cu tine insuti. Trebuie, asadar, sa gasesti cuvintele potrivite care sa reuseasca sa te convinga de faptul ca, in realitate, nu ai de ce te teme.

Chiar daca numarul spectatorilor poate fi intimidant, inainte sa incepeti sa vorbiti, amintiti-va ca, la fel ca voi, cei din sala, sunt oameni. Chiar si lor li s-a intamplat sa greseasca, sa mai scape cate o balba. Asadar, nu va fie teama de greseli. Din ele se pot trage adevarate foloase, lectii pe care le veti fructifica la momentul oportun, daca ajungeti sa le stapaniti. In masura in care stiti sa iesiti onorabil dintr-o situatie penibila, ati putea recurge chiar la unele glume, care va vor scoate din impas. Daca fenta este una reusita, nimeni nu va realiza ca, de fapt, ea nici nu a fost inclusa in programa artistica. Totul depinde de controlul de sine si de puterea de a va interioriza emotiile. Nu le lasati sa va domine. Nu le permiteti sa va scoata punctele slabe in evidenta. Audienta nu trebuie sa stie ca va este teama, pentru ca v-ar putea desconsidera inca din start. De ce? Pentru ca oamenii nu au incredere intr-o pesoana care, mai intai de toate, nu reuseste sa creada in ceea ce spune. Cum aveti dumneavoastra impresia ca veti reusi sa convingeti pe cineva de veridicitatea discursului sustinut, daca dumneavoastra intampinati probleme in a-l duce pana la capat?

Care sunt simptomele fricii de a vorbi in public?

Persona care se teme de esec, poate ajunge sa fie de-a dreptul ingrozita de manifestarea acestuia, in special atunci cand se afla in fata unei multimi. Ca unic vorbitor, traieste eventimentul la o cu totul alta intesitate. De regula, atunci cand se sustine un discurs, feeback-ul vine abia la final, ulterior incheierii prezentarii. Din aceasta cauza, oratorul trebuie sa fie un bun psiholog, sa poata aprecia corespunzator reactiile in masa. In caz contrar, nu se va putea adapta si nu va reusi sa isi capteze publicul. Fiind prea absorbit/a de propriile temeri, nu veti fi in stare sa va concentrati pe ceea ce, in mod indirect, multimea de interlocutori va transmite. Plictisul, nerabdarea, respectiv nevoia de accelerare a vorbelor dumneavoastra le veti putea citi, printre randuri, din chiar scaunele spectatorilor.

La nivel fizic, palmele si fata vor fi primele care va vor trada. Ele vor incepe sa transpire. Broboane de sudoare se vor prelinge pe tamplele si pe fruntea dumneavoastra In special cei aflati mai aproape de dvs., vor repera acest lucru. Degeaba veti incerca sa va controlati pornirile, ele sunt involuntare, nu aveti cum sa le mascati. Cu cat va veti stradui sa mutati atentia asupra altui element, cu atat se va observa ca, de fapt, stiti ca nesiguranta dumneavoastra a fost facuta cunoscuta publicului larg. Chicotelile nu vor intarzia sa apara. In curand, le veti auzi, iar atunci va fi si mai greu pentru dumneavoastra sa va concentrati asupra lucrurilor pe care le aveti de transmis.

Veti avea de furca si cu stomacul. Atunci cand sunteti un prezentator norocos, el nu va scoate sunete amuzante. Daca, totusi, acest lucru se va intampla, microfonia va avea grija in locul dumneavoastra ca acest „tril” sa fie adus la cunostinta tuturor celor prezenti. Oricum, dumneavoastra veti fi constient/a de fluctuatiile pe care stomacul le va inregistra. Daca aveti rau de inaltime, sau vreo retinere vis-a-vis de zburatul cu avionul, intelegeti mai bine la ce goluri de aer ne referim la nivelul stomacului.

In cel mai rau caz, vi se va face rau, pe scena, la inaltime, deasupra tuturor. Evident, momentul poate fi importalizat. Aceasta va fi o proba la dosarul cu glume ce vor persista in timp referitor la propria persoana.

Daca partea fizica este mai usor de semnalat, psihicul va fi adevaratul dumneavoastra dusman. In mintea dvs., nu doar ca nu veti avea pe cineva care sa va confirme indoielile, dar veti fi intr-o bezna totala. Uneori, chiar si linistea poate fi asurzitoare. La fel vi se va intampla si atunci cand, dupa ce ati inceput sa vorbiti, va torturati in sinea dumneavoastra ca nu e bine, ca nu e adecvat contextului si ca, daca s-ar putea, ati prefera sa o luati de la inceput. Bineinteles, va dati si dumneavoastra seama ca nu puteti sterge memoria celor care va asculta. Ei deja stiu cum ati inceput si asteapta cu interes sa vada cum veti continua. Nu le inselati asteptarile, aratati-le ca sunteti in stare sa duceti la bun final ceea ce ati inceput. Nu degeaba doar dumneavoastra ati fost desemnat drept vorbitor, mai mult sau mai putin de acord cu aceasta „jurizare”.

Tehnici de a depasi teama vorbitului in public

Daca dumneavoastra stiti ca aveti o problema, trebuie sa munciti in plus, pentru a nu lasa acest fapt foarte vizibil. Ca orice slabiciune, ea va fi exploatata la maximum de eventualii contracandidati. Odata semnalata o problema, ea isi va gasi rezolvarea daca sunteti dispus/a sa o cautati. Incepeti asadar prin a va recunoaste handicapul in acest sens. Lucrati cu dumneavoastra si asiguranti-va ca, cu fiecare exercitiu, va straduiti si mai mult pentru a reusi. Astfel, succesul nu va intarzia sa apara, ci va va surprinde chiar si pe dvs.

Se spune ca „repetitia este mama invataturii”. Exact asa este si cu vorbitul in public. Cu cat va acomodati mai repede cu el, cu atat vi se va parea mai usor, mai natural. Puneti-va intr-o situatie in care nu resimtiti nicio emotie. Daca, spre exemplu, va este mai usor sa discutati cu o anumita persoana, sau chiar cu un animal de companie, exersati impreuna cu acestia. Apoi, cand va trebui sa discutati in fata publicului, imaginati-va in ipostaza in care ati repetat initial. Automat, starea de calm vi se va autoinduce, din cauza ca memoria de lunga durata se va activa. Subcontientul va va transmite ca nu aveti de ce sa va faceti griji, ca veti reusi, pentru ca deja ati inregistrat aceasta victorie. Pornind cu moralul ridicat, nu aveti cum sa dati gres. Siguranta de sine va va reconforta, iar publicul va simti asta, alaturi de dumneavoastra Atunci, se va relaxa si el, simtind ca este pe maini bune, ca urmeaza sa asiste la ceva interesant si important.

Se vehiculeaza ca, atunci cand sunteti intimidat de public, puteti sa vi-l imaginati gol, dezbracat, fara vreo haina. Inca nu s-a adeverit acest mit, insa dumneavoastra puteti, totusi, incerca. Nu mergeti insa prea departe cu acest exercitiu de imaginatie, caci nu se poate preconiza care va fi puterea dumneavoastra de concentrare. Se prea poate ca, luat/a de val, sa uitati pentru ce va aflati in calitatea de vorbitor si, astfel, imaginatia sa va joace feste. Daca va cunoasteti suficient de bine, veti sti daca e bine sau nu sa recurgeti la aceasta metoda.

Publicul este foarte important pentru finalizarea unui discurs de succes. Nu veti auzi ovatiile mult asteptate la final, decat in masura in care il veti convinge pe acesta ca aveti habar de ce ati vorbit. Documentarea insa nu este suficienta. Trebuie sa fiti un bun demagog, fara a jigni intelectul celor care va asculta. Pentru asta, incercati sa atrageti oamenii de partea dumneavoastra O gluma buna poate sparge gheata, insa incercati sa nu monopolizati discutia cu glume de prost gust, pentru a nu cadea in penibil. Nu va doriti ca oamenii sa va ia peste picior, dar nici lor sa nu le lasati impresia ca asta v-ati propus sa faceti cu ei. Inflexiunile vocii va pot fi de un real folos. Uzand de ele, puteti sublinia elementele mai importante ale discursului logic. Accentuand acele parti mai grave ale acestuia, veti arata asupra caror aspecte doriti sa va opriti, sa zaboviti mai mult timp. Astfel, ascultatorilor le va fi mai usor sa va urmareasca. Avand clar delimitate punctele culminante ale discursului, veti avea certitudinea ca, la final, ati punctat ceea ce a fost vizat drept obiectiv la momentul in care discursul era doar o schita pe hartie.