Nasterea copilului si fericirea

Creste nasterea copilului gradul de fericire?

Rosul unghiilor

Nu m-am simtit, niciodata, mai fericita decat ma simt de cand am nascut” este o idee pe care o vom auzi, adeseori, venind din gura proaspetelor mamici. Cercetatorii tin, insa, sa ne contrazica aceasta emotie, sustinand ca nu este, nici pe departe, vorba despre fericire, ci mai degraba despre o stare de implinire.

Genele si mesajele pe care le poarta

De-a lungul timpului, specia umana s-a bucurat si de „compania” unor gene care ne spuneau ca aparitia unui copil nu ne va creste gradul de fericire ci, dimpotriva, il va scadea: nu vom mai avea parte de suficient somn, suficienta hrana si orice alte motive pot fi invocate pentru a nu procrea. Din pacate pentru unii sau din fericire pentru altii, aceste gene nu au supravietuit pana astazi, pentru un motiv foarte logic: nu au avut cum sa se raspandeasca, deoarece posesorii lor nu au avut copii.

Exista, in schimb, gene care ne spun „Fa un copil! Vei fi mai fericit si te vei simti mai implinit! Iti vei atinge scopul pe pamant! Ce conteaza ca ai o varsta inaintata? Fa unul si, daca ai cum, fa cat de multi poti, cu diferite femei”. Poate parea simplist sa reducem paternitatea la un mesaj venit din partea genelor insa, cu siguranta, nimeni nu poate contesta aparitia instinctului matern sau patern si nici studiile care demonstreaza ca actiunile noastre sunt simple necesitati ale tuturor organismelor vii, scrise in liniile ADN-ului nostru.

Un psiholog social ce si-a obtinut renumele in comunitatea mondiala a acestei stiinte, dupa ce a castigat Royal Society Prizes for Science Books, in 2007, pentru Stumbling on Happiness - Daniel Gilbert, tine sa ne anunte ca genele pe care le avem sunt, de fapt... mincinoase!

Copiii nu aduc fericirea

Folosind un numar mare de studii, pentru exemplificare, Daniel Gilbert a facut cunoscuta lumii intregi ideea ca, desi genele ne spun acest lucru, gradul de fericire al unui cuplu, dupa nasterea unui copil, stagneaza si, nu de putine ori, chiar, scade. Aceasta este, poate, una dintre cele mai surprinzatoare descoperiri din Psihologia pozitiva. Desi copiii ne ofera multe lucruri, o crestere a starii de bine pe care o resimtim nu se numara printre acestea.

Multe cupluri tinere, dupa ce au decis sa se casatoreasca, considera ca urmatorul pas spre implinirea lor este nasterea unui copil. Insa, in ultimele decade, multi oameni de stiinta din domeniile sociologiei si al psihologiei au ajuns la concluzia ca nu exista absolut nici o corelatie intre acest moment si fericirea inregistrata in cuplu, daca aceasta apare. In media, cei care nu sunt parinti si cei care sunt, arata acelasi nivel de fericire, in cadrul studiilor care iau in considerare factori precum varsta sau statusul social.

Insa „avertismentele” oamenilor de stiinta sunt si mai intunecate decat „daca vei avea copii, nu vei deveni mai fericit”. Folosind date colectate din America si Europa, multe studii au ajuns la concluzia ca noii parinti au avut, dupa nasterea copilului, niveluri mai scazute de fericire, de satisfactie venita din partea vietii, de satisfactie in ceea ce priveste casnicia si stare de bine mentala, comparativ cu cei care nu erau parinti!

Iar daca va ganditi ca toate acestea – daca vor aparea, vor fi doar pentru perioada in care copilul este dependent fizic si economic de dumneavoastra, va inselati! De exemplu, in anul 1981, McLanahan si Glenn au ajuns la concluzia ca persoanele ale caror copii plecasera, de mult, de acasa („Parinti si copii: momentul separatiei”) aveau acelasi nivel de fericire cu alte persoane, aflate la aceeasi varsta, dar care nu aveau copii.

Asadar, desi rezultatele sunt unele controversate, putem spune, cu siguranta, pe baza numarului foarte mare de studii din acest domeniu, ca aparitia unui copil nu aduce, cu sine, si fericire.

Biasul focalismului

In articolul „Invata-ti copilul sa reziste bias-urilor cognitive”, am adus aminte, in trecere, despre focalism. Nu se putea sa gasim un moment mai potrivit, insa, pentru a intra in detalii, decat cel mai coerent moment in care el se manifesta: nasterea copiilor.

Focalismul reprezinta tendinta unei persoane de a ne asuma ideea ca emotiile noastre sunt date de un singur eveniment din viata noastra si nu de o suma de experiente si evenimente, fiecare complex, in felul sau.

Atunci cand o persoana este rugata sa se gandeasca la momentul in care va deveni parinte, imaginea pe care o are in minte este a unui copil sanatos, razand, care arata minunat si care sunt foarte bine educati si au un viitor stralucit. Este cazul in care chiar si parintii care au trecut prin experienta cresterii unui copil au aceeasi imagine proiectata in minte. Desigur, daca este sa privim realist, stim ca nici macar nu exista un astfel de copil, pentru ca putem sa cerem multe de la oameni, insa perfectiunea nu.

De ce ne imaginam situatia parentala in culori atat de frumoase si imposibile? Tot Daniel Gilbert a fost cel care a ridicat una dintre teoriile ce ne-ar putea explica acest lucru: de la generatie la generatie, ni se transmite ideea ca un copil ne-ar face mai fericiti decat mai nefericiti. Cei care ar putea explica, insa, faptul ca lucrurile nu stau chiar asa, nu procreeaza, astfel ca ideea nu se transmite, prin gene.

O forma de selectie naturala, in care credinta cu cele mai bune sanse de transmitere supravietuieste, chiar daca este una gresita? Foarte probabil, insa nu este 100% sigura. Singura problema a acestei teorii este ca nu o putem testa: cum am putea sa urmarim, inca, genele?

Totusi, avem la dispozitie una care a fost testata, deja. Daniel Kahneman ne-a propus focusismul, un bias cognitiv foarte interesant si care ne joaca feste in multe alte planuri ale vietii, precum relatiile de iubire sau cariera. Cea mai buna explicatie a acestui bias ar putea fi un cliseu des folosit la varsta adolescentei: „Nimic, in viata, nu este atat de important precum credem atunci cand ne gandim la el”. Un exemplu concret vine tot din urma unui studiu: atunci cand au fost intrebati cei din California si din Europa care dintre cele doua zone cred ei ca este cea mai fericita, ambele au raspuns ca cealalta. Motivul? Vremea care era diametral opusa. In realitate, nivelurile de fericire erau aceleasi, in ambele zone.

Cand ne gandim la paternitate, putem face o corelatie cu traiul in California. Ne putem imagina mai repede lucrurile bune care vin odata cu nasterea copilului, dar nu si pe cele rele. Poate ca asta se intampla din cauza mesajului pe care il aduce genele noastre sau poate ca suntem noi idealisti, insa, studiile nu mint: copiii nu aduc fericire.

Concluzie

De ce ne vin in minte aceste idei, atunci cand ne gandim la paternalitate? „Desigur, a fi parinte este o munca extrem de dificila, insa, cu siguranta, sunt si lucruri bune legate de asta.” Adevarul este ca nu doar copiii sunt responsabili de aparitia acestei stari. Primul zambet al copilului nostru va compensa, din plin, noptile nedormite de pana atunci. Primii pasi pe care ii face, ne vor rasplati indeajuns pentru faptul ca va ajunge mai usor sa mazgaleasca peretii. Focalismul nu ne ajuta doar sa ne mintim cu ideea ca suntem mai fericiti, dar si sa ne iubim copiii, indiferent cat de multe traznai ar face. Acesta este modul naturii prin care se asigura ca, orice s-ar intampla, copilul va fi, in continuare, protejat de catre parintii sai, iar specia va continua sa supravietuiasca.

Sa luam exemplul unui castig la loterie. Desigur, asta ne-ar face extrem de fericiti, nu? Poate, pe moment, pana cand vom incepe sa cheltuim banii pe o casa mai mare, o masina mai scumpa, o afacere si se vor termina. Experienta castigului inoportun ne-ar aduce fericire de moment, doar pentru ca este una rara, care nu se ofera oricui. Astfel se intampla si in cazul aparitiei unui copil: este un motiv de fericire, pentru ca iata, am devenit ce nu eram pana atunci – parinti. Cat de des ne gandim pana la acest moment la aceasta idee? Astfel, atunci cand ne imaginam aceasta experienta, tindem sa o transformam, in mintea noastra, intr-una ideala, prin care sa ii exageram valoarea. Nu vom lua in considerare momentele in care ne vom stresa nestiind cum sa ne impartim timpul sau sa facem copilul sa inceteze plansul, noptile de veghe, atunci cand este bolnav, sau nevoia continua de bani pe care o implica. („Cum afecteaza stressul barbatii vs femeile”). Totusi, la finalul zilei, privindu-l cum doarme, ne vom simti fericiti si impliniti, in ciuda tuturor acestor sentimente negative pe care le experimentam, iar asta pare un motiv foarte bun de a face un copil.












                                                                                                                                                                   




Calculator

Zodii copii

Lista nume

Lista nume

forum