Sarcina pe saptamani

1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31 32 33 34 35
36 37 38 39 40 41 42




Probleme medicale
  OscilloCoccinum  
  Ce reprezinta buzele vinete?  
  Infectiile gastrointestinale si diareea  
  Boala celiaca  
  Varicela (Varsatul de vant)  
  Rujeola (pojarul)  
  Parotidita (oreionul)  
  Rubeola (pojarelul)  
  Raceala si gripa  
  Durerile de urechi  
  Diabetul la copii  
  Copiii nascuti prematur  
  Inecare si resuscitarea cardiopulmonara  
  Defectele copilului la nastere  
  Ce este autismul?  
  Loviturile la cap in cazul copiiilor  
  Infectii care iti pot afecta copilul  
  Alergiile la copii  
  Intoleranta la lactoza pentru copii  
  Gastroenterita la copii  
  Alergiile alimentare la bebelusi  
  Care este valoarea normala a temperaturii  
  Boala a cincea sau boala obrajilor palmuiti  
  Complicatii ale obezitatii la copii  
  Bruxismul (scrasnirea dintilor)  
  Deshidratarea la copii  
  Copiii cu ADHD  
  Boala mana-picior-gura  
  Eruptia cutanata de la caldura  
  Intrebari frecvente despre imunizare  
  Ambliopia la copii  
  Rahitismul la copii  
  Dislexia la copii  
  Durerile de crestere  
  Icterul la nou-nascuti  
  Convulsiile febrile  
  Astmul la copii  
  Vitamine pentru copii  
  Fimoza la copii  
  Obiectele inghitite  
  Toxocaroza  
  Rinita alergica la copii  
  Conjunctivita la copii  
  Giardioza  
  Pneumonia  
  Ulciorul si Chalazionul  
  Tenia la copii  
  Bronsiolita - Bronsita Asmatiforma  
  Bacteria Escherichia Coli  
  Probleme de Vedere la copii  
  Pericardita la copii  
  Diagrame de crestere ale copilului  
  Tusea convulsiva  
  Sindromul mortii subite la sugari  
  Hemofilia la copii  
  Afectiuni oftalmologice la copii  
  Prezi sanatatea copilului tau  
  Anemia – Notiuni de baza  
  Sigilarea dintilor la copii  
  Fobiile copilariei  
  Boala hemolitica a nou-nascutilor  
  Despre alergia la grau  
  Vindecarea ranilor unei copilarii traumatizante  
  Strabismul  
  Varsaturile  
  Tusea si raceala  
  20 mituri despre ADHD  
  Sistemul imunitar  
  Sinuzita la copii si la adolescenti  
  Infectii bacteriene vs virale  
  Torticolisul congenital  
  Terapie asistata de animale  
  Ochii copilului tau  
  Vegetarianismul la copii  
  Psihoterapia pentru copii  
  Anatomia si dezvoltarea dintilor  
  Caderea parului la copii  
  Nevii (alunitele) la copii  
  Greutatea la adolescenti  
  Incontinenta urinara la copii  
  Balbaiala - Logopedie  
  A auzi voci si a vedea lucruri  
  Copilul anxios  
  Tutunul si adolescentii  
  Alunite cancerigene la copii  
  Dependenta de Internet  
  Igiena orala la copii  
  Tulburarile de alimentatie  
  Tulburarea bipolara  
Tulburarea bipolara

Tulburarea bipolara la adolescenti si... adulti

Tulburarea bipolara

Care sunt consecintele tulburarii bipolare la copii?

Consecintele acestei tulburari, atat cele pe termen scurt, cat si cele pe termen lung, sunt foarte serioase. Copiii cu aceasta problema au un risc crescut de a avea probleme la scoala, acasa si cu prietenii. Adultii se afla la un risc crescut de divort, sarcini neprevazute („Adevaruri despre sarcina in adolescenta”), dificultati legale si financiare si conflicte la locul de munca.

Peste 60% dintre oamenii care au tulburare bipolara fac abuz de alcool si droguri, la un moment dat, in evolutia bolii lor. S-a aratat, de asemeni, ca exista o corelatie crescuta intre aceasta tulburare si aparitia cazurilor de probleme cardiace, diabet, dureri de cap si hipotiroidism.

In mod tragic, tulburarea bipolara este asociata cu un risc semnificativ de suicid! Unul din patru oameni care o au incearca sa se sinucida, cel putin o data, iar unul din zece reuseste acest lucru.

Din fericire, studiile au aratat ca tratamentele adecvate reduc in mod considerabil aceste riscuri, pentru copii si adolescenti. Cel mai bun moment al interventiei este cat mai devreme posibil, iar tratamentul da cele mai bune roade atunci cand este individualizat in functie de manifestarile si nevoile copilului si ale familiei sale.

Ce tipuri de tratament pentru tulburarea bipolara exista?

Chiar daca nu exista tratament pentru tulburarea bipolara, o combinatie intre terapia psihosociala si medicatie joaca un rol critical in ameliorarea simptomelor acestei boli. De asemeni, ajuta foarte mult si la transformarea comportamentului copilului intr-unul mult mai stabil si predictibil.

Desi medicatia amelioreaza simptomele tulburarii bisociale, de departe, cel mai important este tratamentul psihosocial, sub forma unei terapii individuale sau impreuna cu familia. Un studiu a aratat ca adultii cu tulburare bipolara se insanatosesc mai repede daca medicatia este insotita de terapie cognitiv – comportamentala intensiva. Majoritatea specialistilor sunt de acord ca acest lucru se aplica si in cazul copiilor, in special a acelor care au probleme emotionale si de comportament puternice.

Unul dintre obiectivele tratamentului psihosocial este educarea familiei copilului in privinta acestei boli dificile. Pentru ca, la fel ca in cauzl altor boli psihice, pacientul nu este constient de simptomele sale, neexistand o problema, din punctul sau de vedere, insa cei afectati sunt oamenii din jurul sau, comportamentul lor direct fiind o problema pentru pacient. Astfel, tratamentul psihosocial urmareste crearea unui mediu emotional sanatos pentru un astfel de pacient.

In cele mai multe cazuri, tratamentul psihosocial include invatarea parintilor diferite tehnici de recunoastere a simptomelor tulburarii bipolare si de redirectionare a manifestarilor copilului intr-unele mult mai pozitive.

Sfaturi pentru parintii copiilor cu tulburare bipolara

Avand in vedere datele mentionate in randurile de mai sus, nu este de mirare ca, pentru dumneavoastra, ca parinti, confruntandu-va cu propriile dezechilibre chimice (care sunt cauza a majoritatii tulburarilor psihologice), va este foarte greu sa va intelegeti si sa va ajutati copilul, in schimbarile sale de stare de spirit.

Desigur, este nevoie sa primit tot ajutorul posibil din partea specialistilor in tulburari psihologice, insa misiunea lor se incheie odata cu iesirea copilului din cabinetul lor, a dumneavoastra incepand abia din acest moment. Ca orice alta boala, si tulburarea bipolara se manifesta pe foarte multe planuri si suportul familiei si al prietenilor este foarte important. Din pacate, tratarea ei este imposibila, in acest moment, insa ameliorarea simptomelor se poate face nu doar prin medicatie, ci si printr-o atmosfera benefica sanatatii mentale a unui copil. In acest sens, v-am pregatit o lista cu sfaturi, pentru a va ajuta atat pe dumneavoastra, cat si pe cel mic, in indeplinirea acestei misiuni dificile:

Nu interpretati actiunile sale intr-o maniera personala: crizele maniacale si cele depresive pot fi usor luate intr-o maniera personala de catre cei din jur. Insa, daca dumneavoastra, ca parinte, nu reusiti sa va intelegeti copilul, cine ar putea sa o mai faca? Este necesar sa intelegeti ca vorbele, gesturile si actiunile lui sunt consecinte ale unei boli, ale unui dezechilibru chimic, de care el nu este vinovat si ca ele nu se adreseaza dumneavoastra, intr-o maniera personala. Un acces de violenta la adresa dumneavoastra nu inseamna ca cel mic nu va iubeste, ci ca organismul sau ii dicteaza un anumit comportament, pe care el este incapabil sa il controleze.

Mai mult, imediat dupa ce un astfel de episod va trece, cel mic se va simti vinovat pentru manifestarea sa si va avea nevoie sa il reasigurati ca il iubiti si ca il intelegeti.

Fiti flexibil si creati un sistem de „linistire” a copilului: ce ieri fuctiona, in calmarea copilului, astazi poate fi inutil. Multe persoane care sufera de tulburare bipolara isi creeaza un tabiet prin care sa se mentina pe „linia de echilibru. Pastrarea acestor tabieturi poate ajuta, chiar si in situatiile foarte stresante, din punct de vedere psihic, la mentinerea calmului si a unei atutitudini pozitive.

Tendinta persoanelor din jurul celor care sufera de tulburare bipolara este sa ii contrazica, sa aduca argumente ca sa ii calmeze, sa le sublinieze faptul ca „asa nu se face”, ceea ce este o abordare nu doar gresita, dar care accentueaza manifestarile copilului. Abordarea potrivita este sa il lasati sa „se descarce”, atat timp cat siguranta sa si a celorlalti nu este pusa in pericol, pentru a evita escaladarea simptomelor. Daca acestea tind sa se agraveze, apelati la sistemul de tabieturi pe care l-ati creat si ati vazut ca functioneaza, insa fara a obliga copilul spre acest lucru. Unii copii prefera sa deseneze, altii sa apeleze la anumite ticuri, altii sa se plimbe. Incercati tot ceea ce va vine in minte, pana cand veti gasi formula perfecta.

Medicatia nu inseamna, neaparat, si calmul: spuneam, in randurile de mai sus, ca nu exista tratament pentru aceasta afectiune. Se pot folosi antidepresive, insa starea indusa de catre acestea va poate transforma copilul intr-o persoana apatica, ce nu se poate concentra si care nu reuseste sa simta nici una dintre emotiile specifice copilariei. In functie de ceea ce va recomanda medicul psihiatru, este indicat sa incercati sa mentineti medicatia la un nivel minim si sa apelati, mai ales, la terapie, ca si forma de tratament. („Familia ca sistem - rolul terapiei de cuplu”) Desigur, asta ar insemna episoade mult mai dese, care sa va demoralizeze, insa poate ca e cel mai bine sa va lasati copilul sa isi traiasca emotiile specifice varstei, decat sa il transformati intr-o „leguma”, dar sa aveti dumneavoastra liniste.

In plus, de multe ori, ce dadea rezultate ieri, este foarte posibil ca astazi sa nu mai functioneze. De aceea, este important sa aveti un jurnal in care sa notati comportamentul copilului, pentru a sti cand trebuie sa ii spuneti medicului sa ii schimbe tratamentul.

Va recomandam sa aveti grija la dependentele pe care medicamentele administrate in astfel de cazuri le pot da. Intrebati medicul despre acest aspect si refuzati acele tratamente care au un risc mare de dependenta.

Atitudinea pozitiva este cea mai importanta parte a tratamentului: tratandu-va copilul ca si cum ar fi un blonav psihic, nu va face decat sa aseze pe umerii sai o cantitate de stress ce ii poate agrava starea. Pe langa asta, si dumneavoastra veti fi afectat.

Oamenii cu tulburari bipolare se integreaza zilnic, in societate – ce-i drept depunand eforturi mult mai mari decat ceilalti, au o cariera, o relatie, o familie. De aceea, copilul dumneavoastra nu trebue menajat de situatiile sociale, pentru a nu risca sa il transformati intr-o persoana antisociala si sa ii reduceti considerabil, astfel, sansele de a se integra si a dezvolta o viata normala, mai tarziu. Desigur, este nevoie de oarecare menajamente si de o constientizare a starii sale de sanatate, pentru a ii intelege mai bine comportamentele si a reusi sa il acceptati, dar nu il tratati ca si cum ar purta, incontinuu, o povara. La fel cum dumneavoastra va enervati atunci cand scapati ceva pe jos, la fel si el se enerveaza din alte lucruri – este un om la fel de normal ca si dumneavoastra, doar ca este mai sensibil din punct de vedere emotional.

Programul si ordinea sunt cuvinte cheie: tendinta persoanelor bipolare este sa isi creeze un haos in jurul lor, nu doar din punct de vedere fizic, ci si social. Uneori, acest lucru este bun pentru linistea lor insa, alteori, poate sa creeze un carusel emotional ce cu greu poate fi stapanit. Ajutati-va copilul sa isi faca un program, pe care sa il respecte: mic dejun dimineata, mers la scoala, venit de la scoala, masa de pranz, somn 1 – 2 ore, 5 materii la care sa invete pentru a doua zi, cina, 1 – 2 ore de relaxare seara, somn – asa ar trebui sa arate ziua unui copil cu o tulburare bipolara. Mare atentie, insa, pentru ca daca ii veti crea un astfel de program, orice abatere, oricat de mica – o materie in plus la care sa invete, intr-o zi, poate sa stea la baza unei iesiri comportamentale deloc de dorit.

Cea mai buna formula este sa il lasati pe cel mic sa isi creeze propriul program, dumneavoastra supraveghind de la distanta si avand incredere in inconstientul lui, care va sti ce e de facut pentru a isi pastra linistea. Desigur, va trebuie sa ii spuneti ca este nevoie sa manance, sa isi faca temele sau sa doarma, insa recomandarea noastra este sa nu expuneti aceste necesitati ca si cum i le-ati impune, ci ca si cum ar avea de ales.

Nu tineti cont de lucrurile marunte: ca si parinte de copil cu tulburare bipolara, veti asista la multe actiuni nedorite. In fiecare zi vine si va trage de par, iar dumneavoastra va suparati? Poate ca cel mai bine este sa ignorati acest comportament si sa va cheltuiti energia cu cele care, intr-adevar, au nevoie de retusuri. In timp, va inceta sa traga persoanele de par, insa, comportamentele autodestructive ar trebui, cu siguranta, sa primeasca o atentie mult mai mare si sa fie remodelate.

Pedepsele nu functioneaza: apostrofatul, lovitul, jignitul sau orice alt tip de pedeapsa, NU functioneaza in cazul copiilor cu tulburare bipolara. Din contra, fac mai mult rau decat bine, agravandu-le starea. Mecanismul pentru care se intampla acest lucru este foarte simplu: anumite comportamente apar din cauza unei scaderi sau a unei cresteri a nivelului unor substante chimice din creierul copilului. In momentul in care se aplica o pedeapsa, se intampla acelasi lucru. Per total, veti obtine un copil care ar avea un nivel mult mai scazut al substantelor chimice, decat pana atunci, ceea ce inseamna, desigur, si un comportament mai grav.

Puteti, in schimb, sa il lasati sa se calmeze pentru ca, mai apoi, sa discutati cu el, folosind asertivitatea. Astfel, chiar daca mesajul transmis este unul negativ, nivelul substantelor chimice se afla la un punct normal, iar o scadere nu ar mai fi atat de deranjanta. („Asertivitatea in educarea adolescentilor”)