Sarcina pe saptamani

1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31 32 33 34 35
36 37 38 39 40 41 42




Articole Adolescenti
  Sexualitatea copilului  
  Violenta verbala  
  Relatiile amoroase ale adolescentilor  
  De ce consuma adolescentii droguri sau alcool  
  Nevoia de a fi nonconformist  
  Examenul de bacalaureat si alegerea facultatii  
  Prietenii unui adolescent  
  Piercingul  
  7 mituri despre adolescenti  
  Si copiii au nevoie de respectul nostru  
  Miturile acneei  
  Adolescentii si pornografia  
  Un adolescent are nevoie de apreciere  
  Tatuajele  
  Vreau sa-mi aleg singur cursul vietii  
  Adolescentii si socializarea  
  Schimbarea vocii la copilul tau  
  Adolescentii si emotiile  
  Refuz sa seman cu parintii mei!  
  Cum isi alege prietenii adolescentul?  
  Aveti incredere in gandirea mea!  
  Adolescentul vrea sa-ti fie prieten!  
  Depresia la adolescenti  
  Mecanisme de aparare ale adolescentilor  
  Adolescentii si limbajul vulgar  
  Pericolele jocurilor video  
  Parintii si dependenta de droguri a copiilor  
  Stima de sine la adolescenti  
  Asertivitatea in educarea adolescentilor  
  Copiii adoptati – adolescenta  
  Liceul dimineata – o irosire de timp!  
  Alcoolul, la varste fragede  
  La petreceri pana dimineata?!  
  Rusinat cu parintii  
  Timiditatea la copii  
  Invata-ti adolescentul despre furie  
  Timiditatea la copii: solutii  
  Stresul la adolescenti  
  Copiii si minciuna  
  Psihologia atractiei fizice  
  Parinte si adolescent diferiti  
  „Pragurile” adolescentei  
  10 semne pentru o prietenie nociva  
  Adevarul despre adolescenti si sex  
  Moda, pe intelesul parintilor  
  Creierul adolescentilor  
  Stresul inceperii unui nou an scolar  
  Tehnologia creeaza inadaptati?  
  Ar trebui sa imi spionez copilul?  
  Comportamentul autodestructiv  
  Comportamente sexuale problematice  
  Despre sarcina in adolescenta  
  Relatia parinte adolescent  
  Influenta cartierului in dezvoltare  
  Comportament vs maturizare  
  Tulburarile psihologice la adolescenti  
  Parintii vs viitorii parteneri  
  Suficient somn pentru copii  
  Puntea dintre generatii: Sexting  
Ar trebui sa imi spionez copilul?

Ar trebui sa imi spionez copilul?

Supravegherea copiiilor

Parintele face tot ceea ce tine de el pentru a se asigura ca nimic rau nu i se va intampla vreodata copilului sau, motiv pentru care este mereu in garda, atent la detalii, chiar si acolo unde acestea, de fapt, nu exista sau, cel putin, nu sunt de o asemenea anvergura pentru a crea panica in randul adultilor („Sexualitatea copilului nu-i priveste pe parinti”). Din aceste considerente, multe dintre actiunile bine intentionate ale parintilor sunt incadrate la categoria “spionaj”, de catre cei mici, care mereu se simt nu doar vegheati, ci de-a dreptul urmariti, neintelegand ca, adevarata intentie a parintilor nu este aceea de a le controla viata, ci de a lua masuri de protectie suplimentara tot pentru binele lor general, al copiilor.

Cum ii explici copilului ca, de fapt, tu nu il spionezi

Termenul de „spionaj” are inca din start o conotatie negativa, asa ca, in special, cei mici il percep ca atare, orice actiune a parintilor fiind resimtita drept constrangere, incalcare a intimitatii si luare in deradere din pricina varstei fragede. Asa vad copiii lucrurile si nu prea exista sperante reala ca, in viitorul apropiat, ceva in mentalitatea lor la acest subiect se va schimba in bine, asa ca parintilor nu le ramane altceva de facut decat sa-i lase sa creasca, sa ajunga la randul lor parinti, moment in care vor ajunge sa priveasca in trecut si sa le dea parintilor dreptate pentru faptul ca au vegheat mereu asupra lor, pentru a ii feri de necazuri si de greutati inca dinainte de a le intampina. („Intimitatea in cuplu, dupa nasterea unui copil”)

Aflati la varsta razvratirilor, adolescentii sunt mult prea recalcitranti de la cocktail-ul de hormoni care le este zilnic autoindus, asa incat va veti pierde vremea incercand sa le explicati ca nu doriti sa le dirijati viata sau sa le impuneti propriul stil de a trai. In schimb, continuati cu activitatea dumneavoastra de observare, chiar daca copilul va va blama si va avea, adeseori, reactii adverse la ingrijorarea dumneavoastra parinteasca.

De cele mai multe ori, parintii se intreaba daca intr-adevar procedeaza corect, daca nu cumva incalca intimitatea copilului sau daca ar trebui sa ii acorde acestuia mai mult spatiu, mai ales ca se afla la varsta in care afla cele mai multe lucruri despre lume si, mai ales, despre sine, in primul rand. Nu se poate cuantifica acest asa-zis drept al copilului cu care ne scoate adeseori ochii in momentul in care il atentionam ca este mult prea secretos si ca, in mod cert, ascunzisul care il afiseaza nu va duce la ceva tocmai bun. Pentru a ii acorda aceasta intimitate, care el are impresia ca i se cuvine, de la sine, fara nimic la schimb, trebuie sa fim atenti la atitudinea lui fata de noi, parintii sai, sa vedem daca se comporta sau nu responsabil, daca ne da motive sau suspiciuni pentru a il verifica, mai des sau mai rar, in functie de eventuala lui sustragere de la responsabilizare, in momentul in care verificam daca ne-a mintit sau nu intrebandu-l in mod direct pe el, pentru a auzi din gura lui ce are de spus sau, dupa caz, de ezitat.

„Esti copilul meu, deci nu poti si nu trebuie sa ai secrete fata de mine!”

Copilul traieste cu convingerea nu doar ca poate avea secrete fata de parintii sai, dar e si indreptatit sa o faca, adultii neavand, din punctul lui de vedere, nici un drept sa il chestioneze sau sa il supuna unui lung interogatoriu, in urma caruia el sa fie nevoit a ceda si a spune tot adevarul, gol golut, pana la capat.

Constienti de faptul ca gandirea copilului l-ar putea incuraja si mai mult la un comportament daunator, deviant si cu valente negative, parintii incearca sa ii explice calm si frumos ca ei, in calitate de parinti, deci de adulti responsabili, sunt mai in masura sa aplice in mod corect „doza” de intimitate care e necesara in fiecare situatie in parte. („Un copil agresiv! De ce?”). Din cauza faptului ca cel mic persevereaza in incapatanarea sa, adesea, parintele isi pierde rabdarea si cumpatul, moment in care, fara sa vrea a il agresa verbal si psihic pe copil („Violenta verbala e tot o forma de violenta!”), ii porunceste sa ii spuna tot ceea ce vrea sa auda, sa nu aiba secrete fata de el, caci asta e interzis atat timp cat el il creste, ii da sa manance, ii asigura locul unde sa doarma, cu ce se imbraca, deci il sustine in viata la un nivel la care multi altii nici nu indraznesc sa viseze.

Cu toate acestea insa, nu trebuie sa existe loc pentru exagerari, nici din partea copilului, dar nici a parintilor acestuia. Asadar, cei din urma intervin acolo unde apar limitarile copilului, adesea impuse de catre adulti, in rare cazuri negociate cu cei mici. Inainte de toate insa, copilului trebuie sa i se explice care e scopul vizat de impunere a acestor reguli pe care el le resimte drept restrictii. Apoi, daca refuza in continuare sa se conformeze, pentru ca nu il avem intotdeauna la indemana, in propria casa, e permis si chiar indicat ca parintele sa fie atent la suspiciunile resimtite si sa il „ancheteze” pe copil, inainte de a nu fi prea tarziu.

Cand trebuie parintele sa intervina activ?

Atunci cand copilul se inchide in baie sub pretextul ca are nevoie de intimitate, logic ar fi sa va ganditi ca a ajuns deja la varsta maturitatii, in care, odata cu schimbarile corporale aparute, notiuna lui asupra propriului trup s-a schimbat, motiv pentru care tinde sa il ascunda fata de ochii dumneavoastra sau ai oricarui alt privitor. Acest lucru nu ar trebui sa va alarmeze, tocmai pentru ca este firesc. Inca nesigur pe propriul aspect fizic, e imaginabil din ce cauza cel mic doreste sa mai lucreze la aspect pana sa fie in stare sa se afiseze in public, dar si sa se accepte pe sine exact asa cum este, asta in primul rand. („Tulburarile de alimentatie in cazul copiilor”) Nu ar trebui sa trezeasca suspiciuni prea mari daca nu doreste sa se intre peste el in timpul cat e la baie, sau chiar in camera lui, in momentele in care se schimba de haine.

In schimb, daca ascunde cu cine iese afara, cu cine comunica, sau ce alte activitati intreprinde in compania unor persoane nu tocmai dezirabile de prezentat parintilor („Nu imi place prietena baiatului meu: ce ar trebui sa fac?”), atunci ar trebui sa va puneti antenele in functiune si sa treceti la modul incognito, sa cercetati si sa aflati de ce fiul sau fiica dumneavoastra prefera sa duca o viata dubla, decat sa va spuna dumneavoastra, ca parinte, ceea ce se petrece in ea, mai ales ca, pana in prezent, nu ati dat dovada de comportamente absurde, fiind chiar foarte permisivi si deschisi in cadrul discutiilor libere avute cu copilul.

In scurt timp, chiar inainte de a observa acest fapt, lucrurile ar putea sa va scape de sub control, desi nu aveti intentii de furisare in lumea copilui dumneavoastra. In pofida realei dumneavoastre griji, veti ajunge subit sa treceti la verificarea conturilor de pe calculator, la citirea mesajelor de pe telefon, asta daca deja nu ati luat in primire jurnalul intim si secret pe care ati aflat unde in tine ascuns. („Eu te respect. Dar tu pe mine?”)

Cand nu ar trebui sa va spionati copilul?

Daca aveti un copil care tot timpul va anunta inca dinainte de a pleca de acasa ce are de gand sa faca, cat timp ii va lua asta, la ce ora se va intoarce acasa, precum si cu cine si unde va face respectiva activitate, atunci nu ar trebui sa va ingrijorati, caci nu ar avea de ce sa comporte atat de responsabil daca ar avea ceva de musamalizat. Cel mai probabul, copilul dumneavoastra nu joaca la cacealma si nici nu planuieste sa va insele increderea, mai ales ca el singur a lucrat atat de mult la castigarea ei, motiv pentru care, drept premiu, acum se bucura de tot respectul cuvenit pe care i-l acordati.

Chiar si daca, sa zicem, ati avea, totusi, unele motive de neliniste, ar trebui, mai inainte de toate, sa va preveniti copilul: „Nu vreau sa intervin, sa iti invadez intimitatea si nici nu am s-o fac, atat timp cat tu nu imi dai, la randul tau, motive sa imi fac griji”. La primirea acestui semnal, copilul va intelege ca sunteti in garda, pregatit/a sa ii surprindeti cea mai mica greseala, asa ca va avea grija sa nu va dezamageasca, avand in vedere ca el/ ea deja stie ca, odata pierduta, increderea cu greu mai poate fi recastigata.

Regulile jocului se schimba!

In momentul in care ati descoperit ceva concret ce fiul sau fiica dumneavoastra ascundea in mod clar si intionat de dumneavoastra, atunci e momentul in care trebuie sa va schimbati atitudinea fata de copil si sa va adaptati metodele de comunicare in functie de lasitatea de care a dat dovada atunci cand, la invitatia dumneavoastra sincera, a refuzat sa va demonstreze ca e un copil normal, cuminte si care nu trebuie chestionat ori perchezitionat.

Casa mea, regulile mele” e o zicala cam prea dura dar, in fond, la asta se rezuma totul. Cine e responsabil de bunastarea familiei, e dator si a intretine fericirea membrilor ei, iar pentru asta, mai intai de toate, casa si familia trebuie sa fie in siguranta, ori acest lucru cu greu se poate intampla atunci cand o persoana umbla cu lucruri asunse, pe care prefera sa le denatureze in fata celor ce ar fi indreptatiti sa stie ce intra in casa lor, fie ele chiar si adevaruri care dor.

Ar trebui sa ii spun copilului ca sunt cu ochii pe el?

Atunci cand suspectezi pe cineva, poti sa ii spui asta din dorinta de a il determina sa se readuca pe calea cea buna de unul singur, dar, atunci cand vezi ca asta nu se intampla si nici nu o va face in viitorul apropiat, trebuie sa incepi sa joci in ofensiva, sa apelezi, ca parinte, la toate caile de care dispui pentru a afla ceea ce te intereseaza despre copiul tau. O data ce ti-a inselat increderea, cu siguranta o va face si a doua oara, asta in cazul in care nu il sanctionezi corespunzator pentru prima. Copilul nu trebuie sa stie ca tu l-ai pus sub observatie, caci cei mici sunt adesea niste buni maestri ai disimularii, astfel ca te-ar putea induce in eroare prin comportarea frumoasa pe care ar putea-o expune, tocmai pentru ca stie de la tine ca asta iti doresti de la el, deci ca, apoi, il vei lasa in pace.

Asculta-ti instinctul si mergi pana la capat pentru a nu te mai chinui, in continuare, cu simple banuieli. Oricum, nu ai nimic de pierdut. Daca descoperi ca a fost doar o ingrijorare nefondata, cu atat mai bine, viata iti va dovedi inca o data ca ai fost un parinte model, care a stiut cum sa isi creasca fiul sau fiica si sa si dezvolte cu copilul o relatie de prietenie, care se bazeaza pe incredere si respect reciproc („Tu ce stil parental ai adoptat?”). In caz contrar, daca afli ca ti se ascunde ceva lucru „necurat”, atunci e bine si asa, caci realizezi de unde trebuie sa incepi a te mobiliza prin faptul ca ti-ai dat seama cat de grava este situatia actuala in care se gaseste copilul tau.