Sarcina pe saptamani

1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31 32 33 34 35
36 37 38 39 40 41 42




Articole adolescenti
  Sexualitatea copilului  
  Violenta verbala  
  Relatiile amoroase ale adolescentilor  
  De ce consuma adolescentii droguri sau alcool  
  Nevoia de a fi nonconformist  
  Examenul de bacalaureat si alegerea facultatii  
  Prietenii unui adolescent  
  Piercingul  
  7 mituri despre adolescenti  
  Si copiii au nevoie de respectul nostru  
  Miturile acneei  
  Adolescentii si pornografia  
  Un adolescent are nevoie de apreciere  
  Tatuajele  
  Vreau sa-mi aleg singur cursul vietii  
  Adolescentii si socializarea  
  Schimbarea vocii la copilul tau  
  Adolescentii si emotiile  
  Refuz sa seman cu parintii mei!  
  Cum isi alege prietenii adolescentul?  
  Aveti incredere in gandirea mea!  
  Adolescentul vrea sa-ti fie prieten!  
  Depresia la adolescenti  
  Mecanisme de aparare ale adolescentilor  
  Adolescentii si limbajul vulgar  
  Pericolele jocurilor video  
  Parintii si dependenta de droguri a copiilor  
  Stima de sine la adolescenti  
  Asertivitatea in educarea adolescentilor  
  Copiii adoptati – adolescenta  
  Liceul dimineata – o irosire de timp!  
  Alcoolul, la varste fragede  
  La petreceri pana dimineata?!  
  Rusinat cu parintii  
  Timiditatea la copii  
  Invata-ti adolescentul despre furie  
  Timiditatea la copii: solutii  
  Stresul la adolescenti  
  Copiii si minciuna  
  Psihologia atractiei fizice  
  Parinte si adolescent diferiti  
  „Pragurile” adolescentei  
  10 semne pentru o prietenie nociva  
  Adevarul despre adolescenti si sex  
  Moda, pe intelesul parintilor  
  Creierul adolescentilor  
  Stresul inceperii unui nou an scolar  
  Tehnologia creeaza inadaptati?  
  Ar trebui sa imi spionez copilul?  
  Comportamentul autodestructiv  
  Comportamente sexuale problematice  
  Despre sarcina in adolescenta  
  Relatia parinte adolescent  
  Influenta cartierului in dezvoltare  
  Comportament vs maturizare  
  Tulburarile psihologice la adolescenti  
  Parintii vs viitorii parteneri  
  Suficient somn pentru copii  
  Puntea dintre generatii: Sexting  
Creierul adolescentilor

Paternitatea si impresionantul creier al adolescentilor

Adolescenti invatand

Observator fidel al procesului de formare si, implicit, dezvoltare al propriului copil, fiecare parinte in parte ajunge sa fie constient de faptul ca adolescenta reprezinta o etapa critica din viata oricarui tanar care incearca sa inteleaga cat mai multe despre transformarile prin care corpul si mintea sa trec. Vizibilele schimbari de atitudine si compotament ridica semne de intrebare nu doar in randul tinerilor, dar si a parintilor, cei care ajung sa fie ingrijorati de faptul ca, la nivel cerebral, copilul lor adolescent poate suferi traume severe daca nu este sustinut si ghidat in procesul de autocunoastere, copilul avand nevoie de un ajutor in procesul de „traducere” a propriului sine.

Evolutia activitatii cerebrale

Desi, despre creier, se stie si a fost demonstrat ca sufera modificari continue, pe tot parcursul vietii, in timpul adolescentei se inregistreaza salturi uriase ale activitatii cerebrale. Astfel, parintii ar trebui sa inteleaga faptul ca, si atunci cand nu au un copil foarte dotat din punct de vedere intelectual, asta nu inseamna ca lucrurile vor ramane neaparat asa, copilul lor putandu-i surpinde intr-un mod placut abia ulterior, caci maturitatea intelectuala se considera a fi atinsa incepanad cu terminarea studiilor.(„Initiativa – un semn al inteligentei?”)

Asadar, inca din copilarie, creierul se comporta precum un burete, fiind inca in plin proces de absorbtie, asa incat, daca ai un copil care inca nu da semne clare de responsabilizare caracterisctica varstei de 20 de ani, acest lucru nu este definitivat inca, circuitul pe care neuronii il parcurg estimandu-se a se stabiliza abia atunci cand se ajunge la varsta aproximativa de 25 de ani, moment in care se presupune ca se atinge si pragul maturitatii intelectuale, marcandu-se astfel trecerea de la adolescenta la viata de adult.

Fetele se dezvolta mai repede decat baietii – mit sau realitate?

Asemeni uni flori de lotus, pe parcursul dezvoltarii, creierul se deschide, „infloreste”, realizand in mod activ tot felul de conexiuni neuronale, nu doar in primii ani de viata, asa cum se credea pana in urma cu ceva vreme, ci chiar si dupa aceasta perioada incipienta, inainte de pubertate inregistrandu-se un al doilea val de „explozii” ale activitatii creierului, in jurul varstei de 11 ani la fete si la 12 ani la baieti, confirmandu-se intr-o oarecare masura mitul potrivit caruia baietii se maturizeaza mai tarziu decat fetele, sexul femeiesc fiind mai ager si mai agil in construirea si elaborarea rationamentelor logic corecte. („Dezvoltarea rolului sexual si a conceptului de gen”)

In pofida acestui fapt, lucrurile nu stau intotdeauna asa, astfel incat sunt functii care se dezvolta intai la baieti, ca de exemplu cele primare, precum miscarea si procesarea senzoriala, in vreme ce fetele exceleaza si se remarca prin dezvoltarea precoce a partii emotionale, a laturii sensibile ce se activeaza in cortex.

Impactul emotiilor asupra psihicului adolescentin

Axat mai mult pe intrebarea „ce?” decat pe „cum?”, in creierul adolescentului se dau veritabile batalii intre ratiune si emotii. Astfel, sistemul limbic, cel pe care este axat mai ales in aceasta etapa a vietii creierul adolescentin, guvernat in principal de catre emotii, lasa pe plan secund ratiunea in procesul decizional. Tocmai aici trebuie sa intervina parintii, sa cenzureze eventualul libertinaj al tinerilor care le-ar putea fi fatal mai tarziu. („Puntea dintre generatii: alcoolul, la varste din ce in ce mai fragede”)

Aflandu-se la etapa descoperirilor, cladindu-si fundamentele cu care vor inainta in viata, tinerii sunt foarte vulnerabili atat in interior, cat si la exterior, dovedindu-se a fi sceptici la orice incercare de ajutorare a lor. Asadar, pana sa ajunga sa inteleaga cu adevarat si sa patrunda sensul problemelor cu care ei se confrunta, trebuie sprijiniti si invitati la discutii amicale in urma carora parintele sa gaseasca o cale de mijloc prin care sa isi linisteasca adolescentul, sa-l faca sa inteleaga ca prin ce trece e ceva normal, ca e doar o perioada tranzitorie si ca, la un moment dat, toate lucrurile se vor aseza, revenindu-se la normalitate. („Noi metode de a imbunatati comunicarea dintre tine si copiii tai”)

Materia cenusie a adolescentilor se fundamenteaza pe trairile si experientele avute si resimtite pe parcursul anilor copilariei. Cercetatorii americani au ajuns la concluzia ca adolescentii „scapa” de 1% din aceasta materie cenusie in fiecare an al adolescentei lor, debarasanudu-se astfel de informatii suplimentare pe care nu le mai considera folositoare si care ei au impresia ca ii ingreuneaza in procesul de actualizare al cunostintelor lor. Astfel, materia cenusie ori este folositoare cu adevarat, ori este inlocuita, facandu-se in acest mod spatiu pentru viitoarele informtii noi ce vor fi stocate. Pe principiul „Daca tot o ai, macar sa SI faci ceva cu ea”, tinerii, in mod inconstient, lasa neaccesate anumite sectoare ale creierului, acestea falimentandu-se singure prin faptul ca, neactivate, vor intra in recesiune si astfel vor ajunge sa fie extirpate complet din componenta constienta a memoriei.

In procesul de „sculptare” a propriului sine, numeroase sectoare ale creierului sunt considerate a fi veritabile „santiere in lucru”, copilul forand continuu la ele, insa fara a intelge finalitatea acestui proces elaborat. Nestiind cu adevarat cu ce se confrunta si de ce li se intampla tocmai lor transormarile respective, nu realizeaza cum sa reactioneze atunci cand vine vorba de gandirea abstracta sau de socializarea cu ceilalti semeni.

De multe ori se inregistreaza o agresivitate crescuta in randul acestor tineri, cei mai la indemana fiindu-le proprii parinti, cei pe care se descarca atunci cand rabufnesc. Nu trebuie blamati pentru acest lucru doar hormonii implicati in aceasta etapa de crestere, ci mai ales fluxul de emotii care nu pot fi stapanite din pricina faptului ca nu sunt intelese pe deplin. Astfel, starile conflictuale resimtite la nivel de personalitate sunt exteriorizate si indreptate fara a rationa putin asupra impactului pe care l-ar putea avea asurpa interlocutorilor. In acele momente, cortexul prefrontal, generatorul ratiunii, nu este prea bine dezvoltat, astfel ca parerile de rau si constiinta sunt lasate in seama adultilor, adolescentii fiind in momentul de fata prea prinsi in valtoarea emotiilor care ii poarta de colo-colo, izbindu-i de fiecare cotlon al mintii lor. („Un copil agresiv! De ce?”)